În motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că i s-a acordat de serviciu potrivit Legii 94/1992 modificată, recunoscându-se astfel statutul personalului de specialitate a Curţii de Conturi, un statut asimilat magistraţilor sub aspectul incompatibilităţilor, riscurilor şi suprasolicitării neuropsihice. În ciuda acestui fapt, s-a procedat prin Legea nr. 119/2010 la reclacularea drepturilor de , iar ulterior, în baza OUG 59/2011, s-a procedat la revizuirea pensiei, deşi practic legea 19/2000, Legea 94/1992 şi Legea 119/2010 nu au fost abrogate, coexistând mai multe legi de reglementare a aceluiaşi drept de pensie.
A arătat contestatoarea că, prin diminuarea pensiei într-un procent de 65%, îi este încălcat dreptul de proprietate, fiind încălcat astfel art. 1 Protocolul nr. 1.
Totodată, s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii, noile legi de stabilire a pensiilor putând fi aplicabile doar pensiilor ce urmează a se deschide sub imperiul lor, nu şi celor care s-au deschis în temeiul legilor vechi, în acest pronunţându-se şi Curtea Constituţională.
S-a încălcat şi principiul drepturilor câştigate consacrat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, contestatoarea fiind îndreptăţită la plata drepturilor anterioare , cuantumul acestora fiindu-i favorabil.
Prin revizuire s-a încălcat principiul egalităţii în drepturi şi şi nediscriminării, raportat la alte categorii de funcţionari cărora li s-au menţinut pensiile de serviciu.
Prin precizările depuse la dosar (fila 17) contestatoarea a arătat că dispunerea recalculării în temeiul principiului contributivităţii reprezintă o ingerinţă în exerciţiul unui drept legal dobândit, nu corespunde unui interes de ordin general deoarece Legea 119/2010 nu conţine nici o motivare în acest sens , şi nu corespunde nici criteriului proporţionalităţii. Dreptul la pensia de serviciu face parte din Pilonul I al Uniunii Europene şi prin recalculare se încalcă dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, aceste dispoziţii comunitare stabilind clar faptul că dreptul comunitar se aplică prioritar, judecătorul naţional fiind obligat la această aplicare prioritară atunci când constată că există neconcordanţe între legislaţia europeană şi cea naţională.
În susţinerea acţiunii s-au depus înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât, iniţial, contestatoarei i s-a recalculat pensia în baza Legii 119/2010 şi apoi, prin intrarea în vigoare a OUG 59/2011, pensia a fost supusă revizuirii, fiind emisă decizia nr. 182031/22.07.2011, iar cuantumul a fost stabilit în considerarea acestor dispoziţii legale pe care C.J.P. e obligată să le aplice.
Intimata a depus documentaţia aferentă deciziei contestate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine:
Contestatoarea şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei de Control organizată la nivelul Curţii de Conturi Bacău, ca auditor public – controlor financiar, fiind pensionată în anul 2009, potrivit deciziei nr. 182031/11.03.2009, cuantumul pensiei fiind stabilit la 5.126 lei , din care 1.664 lei pensie de asigurări sociale.
În urma revizuirii dispuse prin OUG nr. 59/2011 s-a emis decizia nr. 182031/22.07.2011, decizie contestată în cauză, prin care s-a revizuit pensia la un cuantum de 1.766 lei.
Privitor la criticile aduse sub aspectul încălcării principiului neretroactivităţii legii, tribunalul reţine că acestea u sunt întemeiate deoarece dispoziţiile OUG 59/2011 au dispus revizuirea drepturilor de pensie, pentru viitor, ceea ce presupune plata pensiei în cuantumul revizuit, pentru viitor, contestatoarei nefiindu-i stabilită pensia, retroactiv, la cuantumul rezultat în urma revizuirii ceea ce ar presupune restituirea diferenţelor de sume primite. Dispoziţiile OUG 59/2011, urmează a se aplica pentru viitor, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei în care se menţionează că plata drepturilor revizuite se face începând cu 01.08.2011. Revizuirea cuantumului pensiei nu înseamnă o stabilire retroactivă a pensiei, astfel cum susţine contestatoarea.
În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de proprietate şi invocarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor omului, tribunalul reţine că, prin cauza Frimu contra României, CEDO a arătat că art. 1 Protocolul nr. 1 garantează dreptul la prestaţii sociale şi nu dreptul la un cuantum determinat al pensiei. Contestatoarei i s-a respectat dreptul la pensie raportat la cuantumul rezultat din stabilirea pensiei în funcţie de contribuţia achitată la bugetul asigurărilor sociale, contestatoarea pierzând doar diferenţa care era suportată de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi care i s-a acordat până la momentul recalculării, respectiv revizuirii, ca o compensaţia a inconvenientelor rezultate din statutul pe care l-a avut. S-a arătat că această compensaţie ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, nefiind un element constitutiv al acesteia.
Fiind un supliment, marja de apreciere a statului în acordarea lui este mult mai largă şi având în vedere contextul economic şi necesitatea reformării întregului sistem de asigurări sociale prin corectarea unor deficienţe nejustificate între sistemele de pensie, nu se poate reţine că ingerinţa are un caracter excesiv, ea având o justificare legitimă.
Având în vedere că respectivei contestatoare i s-a acordat în cuantum revizuit o pensie ce corespunde contribuţiilor achitate la bugetul asigurărilor sociale, având în vedere că acest cuantum este peste pensia medie lunară, raportul de proporţionalitate nu a fost compromis, chiar dacă procentul de reducere este unul semnificativ.
În ceea ce priveşte încălcarea drepturilor câştigate, tribunalul, aşa cum s-a arătat şi anterior, constată că nu se poate reţine îndreptăţirea contestatoarei la plata unui anumit cuantum a pensiei , suplimentul din pensie acordat la momentul stabilirii pensiei speciale peste cuantumul rezultat din plata contribuţiei , neavând caracterul unui drept de pensie rezultat din plata contribuţiilor.
Raportat la încălcarea principiului egalităţii, şi nediscriminării, tribunalul reţine că de asemenea nu se poate vorbi de o încălcare a acestui principiu în condiţiile în care calculul pensiilor este aplicabil tuturor pensionarilor ce cad sub incidenţa legii de revizuire şi putem vorbi de o în condiţiile în care persoane aflate în situaţii similare şi cărora li se aplică aceleaşi dispoziţii legale, ajung să li se stabilească drepturi diferite, fără o justificare rezonabilă şi întemeiată pe lege.
Împrejurarea că s-au menţinut pensiile de serviciu pentru magistraţi, reprezintă un atribut al legiuitorului care a fost şi supus controlului de constituţionalitate , iar în ceea ce priveşte situaţia parlamentari, raportat la m OUG 59/2011 şi art.1 lit. e din Legea 119/2011 şi pensiile acestora au fost revizuite.
Legat de coexistenţa unor legi cu conţinut diferit ce reglementează sistemul de pensii , tribunalul reţine că aspectul invocat de contestatoare ţine de aplicarea legii în timp şi nu reprezintă un conflict de legi contradictorii. Legea 19/2000 a fost abrogată expres de art. 196 (a) din Legea 263/2010, iar Legea 94/ 1992 a fost modificată şi ea de Legea 263/2010, art. 196 lit.j din Legea 263 abrogând expres art. 49, alin. 4 şi art. 51 din Legea 94/1992. Dispoziţiile legii 119/2010 se aplică prin raportare la OUG 59/2011 şi OUG nr.1/2011, aceste din urmă acte normative făcând trimitere la dispoziţiile legii 119/2010.
Sub aspectul aplicării obligatorii a Deciziei 297/27.03.2012 a care s-a pronunţat în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 lit. h din Legea 119/2010 şi art. 196, lit.j din Legea 263/2010, tribunalul reţine că , prin decizia respectivă s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale sus-menţionate, în ceea ce-i priveşte pe consilierii de conturi. S-a arătat că membrii Curţii de Conturi, consilierii de conturi au un statut constituţional şi legal asimilabil magistraţilor şi în ceea ce-i priveşte dispoziţiile Legii 119/2010 (art. 1 lit. h) şi legii 263/2010 (art. 196, lit. j) sunt neconstituţionale.
Contestatoarea în cauză a avut funcţia de auditor public (şi nu de consilier de conturi) şi situaţia recalculării pensiilor acestor pensionari a fost analizată , sub aspectul constituţionalităţii, prin decizia nr. 871/2010 şi decizia 1283/2011 ale Curţii Constituţionale, or excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă raportat la situaţia personalului Curţii de Conturi ce a îndeplinit funcţia de auditor public extern.
În chiar cuprinsul deciziei 297/2010 a Curţii Constituţionale, invocate de contestatoare, se arată că deciziile 871/2010, nr. 873/2010 şi decizia 1283/2011 îşi menţin valabilitatea.
În consecinţă, văzând dispoziţiile OUG 59/2011 raportat la art. 1, lit.h din Legea 119/2011, tribunalul va respinge contestaţia , ca nefondată.
