Casa judeţeană de pensii nu poate contesta realitatea celor consemnate în adeverinţa emisă de angajator privind activitatea salariatului.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 211 din 10 februarie 2011
Prin sentința civilă nr. 1013/25.10.2010 Trib. Brăila a admis ca fondată contestația formulată de contestatoarea B.M. în contradictoriu cu intimata CJP
A anulat decizia nr. R/8097/28.01.2010 și a obligat pe intimata CJP să stabilească drepturile de pentru contestatoarea B.M. și în raport de adeverința nr. 9603/07.11.2000 emisă de SJU.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Trib. Brăila sub nr. 1093/113/2010 contestatoarea Bălan Marieta în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Brăila a formulat contestație împotriva Deciziei nr. R/8097/28.01.2010.
în motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a lucrat în funcția de tehnician dentar, iar la data de 09.11.2009 a formulat cerere pentru înscrierea la pentru limită de vârstă, înregistrată la CJP sub nr. 59/2009. La această cerere a depus adeverința nr. 9603/2000 emisă de SJU din care rezultă că în perioada 5.11.1973-21.01.2000 a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în temeiul pct. 34 și 71 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990. Contestatoarea a arătat că în urma solicitării sale a fost emisă Decizia nr. R/8097/28.01.2010 prin care a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă pentru că nu au fost îndeplinite prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, consemnându-se că perioada 05.11.1973-21.01.2000 nu a fost luată în calcul deoarece funcția îndeplinită nu se regăsește la pct. 34 și 71 din Ordinul nr. 50/1990. Contestatoarea a solicitat SJU o altă adeverință și i s-a eliberat adeverința nr. 3333/17.02.2010 din care rezultă că în perioada 05.11.1973-21.01.2000 a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% conform nominalizării prin Decizia nr. 37/29.03.1990. Reclamanta a susținut că a solicitat CJP o reanalizare a acestei adeverințe precum și a altor documente din care rezultă că a fost încadrată în grupa a II- a de muncă dar a fost refuzată. în ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a de muncă, contestatoarea consideră că în mod eronat CJP a respins cererea de pensionare pentru limita de vârstă deoarece din stagiul total de cotizare realizat de 36 de ani 2 luni și 20 zile peste 26 de ani îi reprezintă activitate desfășurată în grupa a II a de muncă. In aceste condiții, motivarea deciziei o consideră eronată, deoarece vârsta la data înscrierii la pensie nu este mai mică decât vârsta standard de pensionare, ci mai mare cu aproape 5 ani decât prevede legea.
Intimata CJP a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată. S-a arătat că în urma analizării documentelor depuse de către reclamantă la dosarul de pensionare s-a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile pentru înscrierea la pensie conform Legii nr. 19/2000, și pe cale de consecință a emis Decizia nr. R/8097/2010 prin care a respins cererea de pensionare și tot prin această decizie a înștiințat pe reclamantă că perioada 05.11.1973-01.04.1992 așa cum a fost înscrisă în adeverința nr. 9603/07.11.2000 eliberată de SJB nu a putut fi valorificată deoarece funcția îndeplinită nu se regăsește la pct. 34 și 71 din Ordinul nr. 50/1990. Cu privire la perioada pentru care reclamanta solicită recunoașterea încadrării în grupa a II-a de muncă, intimata a precizat că în mod eronat s-a arătat perioada 05.11.1973-21.01.2000 în realitate prin adeverința nr. 9603/07.11.2000 este certificată ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă doar perioada 05.11.1973-01.04.1992, perioada cu privire la care s-a pronunțat și CJP prin emiterea Deciziei nr. R/8097/28.01.2010. Intimata a menționat că în ceea ce privește adeverința nr. 3333/17.02.2010 eliberată de SJB reclamanta nu a depus această adeverință la dosarul de pensionare și prin urmare, la emiterea deciziei R/8097/28.01.2010, CJP nu s-a putut pronunța cu privire la perioada invocată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Prin decizia nr. R/8097/28.01.2010 privind acordarea pensiei conform Legii nr. 19/2000-limită de vârstă s-a respins cererea de pensionare a contestatoarei B.M. deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare. Totodată s-a reținut că perioada 05.11.1973-1.04.1992 din adeverința nr. 9603/2000 nu a fost luată în calcul deoarece funcția îndeplinită nu se regăsește la pct. 34 și 71 din Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit adeverinței nr. 9603/07.11.2000 emisă de SJB, contestatoarea B.M, având funcția de tehnician dentar principal, a lucrat în perioada 5.11.1973-1.04.1992, în procent de 100% din timpul normal de lucru, în condițiile grupei a II-a de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa II pct. 34 și 71. S-a menționat că grupa a II-a de muncă a fost aprobată de Consiliul de Administrație din data de 31.10.2000, pentru această perioadă reținându-se și virându-se cota de CAS.
în drept, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile, categoriile profesionale cuprinse în anexa 2. Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2, iar potrivit art. 6 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Tribunalul a constatat că în mod nelegal nu a fost luată în considerare de către CJP la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatoarei B.M., adeverința nr. 9603/7.11.2000 emisă de SJB, atât timp cât aceasta confirmă încadrarea contestatoarei în grupa a II-a de muncă. încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut de unitate în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, tribunalul apreciind ca fiind fără relevanță susținerile intimatei cu privire la temeiul legal menționat în adeverință întrucât răspunderea cu privire la acestea revine angajatorului, acest aspect neputând fi imputat contestatoarei și nu poate aduce atingere drepturilor acesteia. Prin urmare tribunalul a constatat că este necesar să fie stabilite drepturile de pensie ale reclamantei și în raport de această adeverință.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul a constatat că decizia nr. R/8097/28.01.2010 a CJP este nelegală și netemeinică, apreciind astfel ca fondată contestația formulată. Prin urmare tribunalul a admis ca fondată contestația, a anulat decizia nr. R/8097/28.01.2010 și a obligat pe intimata CJP să stabilească drepturile de pensie pentru contestatoarea B.M. și în raport de adeverința nr. 9603/7.11.2000 emisă de SJU.
în ceea ce privește adeverința nr. 3333/17.02.2010 emisă de SJB, tribunalul a constatat că este ulterioară emiterii deciziei contestate, astfel că nu poate fi luată în considerare la analiza legalității deciziei, adeverința putând fi valorificată, conform prevederilor legale, după depunerea acesteia la CJP de către contestatoare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata CJP Brăila considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
– Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că activitățile invocate în adeverința nr. 9603/07.11.2000 ca temei legal de încadrare în grupa de muncă nu corespund activităților efectiv desfășurate de către reclamantă.
– Instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 modificat și completat care prevăd că în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.2.
în consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
în drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 304 alin. (1) C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Nemulțumirea intimatei recurente constă în faptul că prima instanță nu a avut în vedere că adeverința nr. 9603/07.11.2000 a fost emisă de SJU nu respectă prevederile Ordinului nr. 50/1990 republicat.
Din adeverința menționată rezultă că intimata – contestatoare în funcție de tehnician dentar a lucrat în perioada 5.11.1973 – 1.04.1992, în procent de 100% din timpul normal de lucru în condițiile grupei a II-a de muncă, potrivit Ordinului MMPS nr. 50/1990, modificat și completat, Anexa II pct. 34 și 71 și pentru această perioadă s-a reținut și virat cota de CAS.
Grupa a II-a de muncă a fost aprobată de Consiliul de Administrație din data de 31.10.2000.
Motivarea care a stat la baza refuzului recurentei de a valorifica și această adeverință a fost faptul că funcția îndeplinită de către intimat nu se regăsește în temeiul legal menționat.
Acest punct de vedere nu a fost însușit de prima instanță și nici instanța de recurs nu este de acord cu o astfel de interpretare.
Practic, recurenta contestă legalitatea unei adeverințe emise de Spitalul Județean de Urgență Brăila.
Or, aceste susțineri sunt infirmate chiar de prevederile dispozițiilor art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005 care prevăd că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor pe care le emit în vederea dovedirii sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2).
Mai mult, răspunderea pentru împrejurările atestate o are emitentul documentului, așa cum se stipulează la pct. 4 din Ordinul nr. 50/2008 privind eliberarea adeverințelor pentru grupa I și a II-a de muncă.
Față de aceste dispoziții legale, apreciem că recurenta nu avea nici o calitate de a cenzura conținutul adeverinței atât timp cât legiuitorul nu instituie nici o obligație în sarcina acesteia și, ca urmare, nici nerespectarea ei.
Considerăm că recurenta, prin interpretarea dată, a încălcat și principiul general de drept conform căruia „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”.
în consecință, conform adeverinței depusă la dosar, intimata-contestatoare a dovedit că a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioadele reclamate, încadrându-se în prevederile O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, proveniți din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
în atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și prin urmare în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CJP, ca nefondat.
(Judecător Alina Savin)
