Minori şi familie. Cerere modificare program de legături personale cu minorul formulată de reclamant. Cerere reconvenţională privind reîncredinţarea minorului şi în subsidiar prelungirea programului de legături personale cu minorul.
Asupra acţiunii civile de faţă;
Prin cererea introdusă la această instanţă, reclamanta M. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. O. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se modifice programul prin care i s-a încuviinţat pârâtului să aibă legături personale cu minora .
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin sentinţa civilă nr. XX s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi din culpă comună, revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, încredinţarea minorei A- M spre creştere şi educare către ea, corelativ cu obligarea pârâtului în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreţinere în cuantum lunar de câte 175 lei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei, precum şi încuviinţarea pârâtului – reclamant să aibă legături personale cu minora în domiciliul său după următorul program:
– în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni din an, de vinerea ora 16.00 până duminica ora 20.00, precum şi în ziua de marţi între orele 16.00 – 20.00.
– în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni din an, de vinerea ora 16.00 până duminica ora 20.00, precum şi în ziua de marţi între orele 16.00 – 20.00.
– în a doua şi a patra săptămână a fiecărei luni, în ziua de miercuri, de la ora 16.00, până joia la ora 20.00, cu obligaţia acestuia de a duce copilul la creşă, grădiniţă sau şcoală, în dimineaţa zilei de joi;
– în a doua şi a patra săptămână a fiecărei luni, în ziua de miercuri, de la ora 16.00, până joia la ora 20.00, cu obligaţia acestuia de a duce copilul la creşă, grădiniţă sau şcoală, în dimineaţa zilei de joi;
– în anii cu număr impar, în prima zi de Paşti şi a doua zi de Crăciun;
– în anii cu număr impar, în prima zi de Paşti şi a doua zi de Crăciun;
– în anii cu număr par, a doua zi de Paşti şi prima zi de Crăciun;
– în anii cu număr par, a doua zi de Paşti şi prima zi de Crăciun;
– în anii cu număr par minora va petrece Revelionul cu mama şi în anii cu număr impar, cu tatăl;
– în anii cu număr par minora va petrece Revelionul cu mama şi în anii cu număr impar, cu tatăl;
– pârâtul – reclamant îşi va sărbători anual ziua de naştere alături de fetiţă;
– pârâtul – reclamant îşi va sărbători anual ziua de naştere alături de fetiţă;
– să ia copilul o săptămână (în domiciliul său) în perioada vacanţei de iarnă şi două săptămâni în perioada vacanţei de vară.
– să ia copilul o săptămână (în domiciliul său) în perioada vacanţei de iarnă şi două săptămâni în perioada vacanţei de vară.
Mai arată reclamanta că s-a conformat programului de vizitare acordat pârâtului de către instanţă, dar acesta în mod deliberat nu a respectat programul, în sensul că lua copilul de vinerea şi prelungea programul până marţi orele 20.00, deşi trebuia să-l aducă în ziua de duminică, la fel procedând şi în ziua de joi.
Se mai arată de către reclamantă că acest comportament al pârâtului manifestat în scopul de a o şicana, făcându-i chiar şi plângeri la poliţie, influenţează în mod negativ sănătatea fizică şi psihică a minorei.
Reclamanta mai arată că nici pârâtul nu se achită de obligaţia de întreţinere a minorei dispusă de instanţa judecătorească, în sensul că nu trimite cuantumul pensiei de întreţinere stabilită, ci doar 10 lei lunar.
În dovedirea cererii, reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri sens în care a depus la dosar în copie sentinţa civilă nr. XX .
La cererea instanţei s-a efectuat şi depus referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului.
În şedinţa publică de judecată pârâtul a depus întâmpinare – cerere reconvenţională şi un set de înscrisuri.
Prin cererea reconvenţională pârâtul a solicitat respingerea acţiunii formulată de către reclamantă ca neîntemeiată, solicitând în principal modificarea măsurii de încredinţare a minorei A – M, în sensul ca aceasta să-i fie încredinţată spre creştere şi educare, iar în subsidiar, să fie modificat şi majorat programul de vizitare a minorei, în sensul să aibe legături personale cu minora în domiciliul său după următorul program:
– în prima săptămână din lună, începând de vinerea ora 16.00 până miercuri a doua săptămână ora 20.00;
– în a treia săptămână din lună, începând de vineri ora 16.00, până joi a patra săptămână la ora 20.00;
– în vacanţa de vară 28 de zile – 14 zile în luna iulie şi 14 zile în luna august;
– în vacanţa de iarnă o săptămână şi o săptămână în vacanţa de Paşti (sau jumătatea din vacanţa de Paşti la el şi jumătate la reclamantă);
– anual de ziua sa de naştere;
– de Crăciun, revelion şi Paşti, acelaşi program, respectiv: în anii cu număr impar, în prima zi de Paşti şi a doua zi de Crăciun; în anii cu număr par, a doua zi de Paşti şi prima zi de Crăciun; în anii cu număr par minora să petreacă Revelionul cu mama şi în anii cu număr impar cu el.
În şedinţa de judecată s-au admis probele solicite de părţi, respectiv reclamantei proba cu înscrisuri, anchetă socială şi testimonială, iar pârâtului proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, audierea minorei şi testimonială.
În susţinerea cererii reconvenţionale pârâtul a depus un set de înscrisuri.
În şedinţa de judecată reclamanta a depus avizul psihologic al minorei nr. 10/01.02.2011 şi a precizat că este prezentă şi minora.
Instanţa a procedat la audierea în camera de consiliu a minorei A – M, în prezenţa părinţilor, respectiv părţile în cauză, ocazie cu care s-a constatat că aceasta a dorit să stea lângă tatăl ei, dar a refuzat să discute şi având în vedere vârsta de numai 5 ani a minorei, nu s-a mai insistat în audierea acesteia.
În aceeaşi şedinţă de judecată reclamanta a solicitat audierea martorilor prezenţi, iar pârâtul a depus interogatoriul pentru reclamantă şi a solicitat audierea martorului prezent.
Instanţa, în conformitate cu disp. art. 221 C.p.c. a procedat la interogarea reclamantei, ale cărei răspunsuri au fost consemnate pe formularul cu întrebări, cu excepţia întrebării de la poziţia nr. 2 la care apărătorul reclamantei s-a opus a se răspunde deoarece răspunsul ar fi identic cu cel de la poziţia 1, motiv pentru care instanţa a admis această cerere. Întrucât apărătorul reclamantei s-a opus ca reclamanta să răspundă şi la întrebarea de la poziţia 4 deoarece priveşte aspecte din timpul căsătoriei părţilor, instanţa a respins motivat această cerere, reclamanta răspunzând la această întrebare. S-a procedat şi la audierea martorilor propuşi de către reclamantă, respectiv a numiţilor N.I. (deşi pârâtul s-a opus în audierea acestuia deoarece se află în relaţie de duşmănie cu acesta) şi C.G., precum şi a martorului propus de pârât, respectiv a numitei S. D.
În şedinţa de judecată s-a procedat la audierea celui de-al doilea martor propus de pârât, respectiv a numitului D.M. Întrucât pe parcursul audierii acestui martor, apărătorul reclamantei, s-a opus întrebărilor formulate de către apărătorul pârâtului cu privire la aspecte din timpul căsătoriei părţilor, dar şi la întrebarea: „dacă în perioada divorţului martorul ştie de ce pârâtul a renunţat la încredinţarea spre creştere şi educare către el a minorei”, instanţa a respins motivat întrebările formulate de pârât cu privire la aspecte legate de divorţul părţilor deoarece există autoritate de lucru judecat, iar în prezenta cauză sunt admisibile numai motivele noi care să conducă la modificarea programul prin care i s-a încuviinţat pârâtului să aibă legături personale cu minora .
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt.
Din relaţia de căsătorie a părţilor a rezultat minora A – M, iar prin sentinţa civilă nr. XX s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi din culpă comună, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, încredinţarea minorei A – M spre creştere şi educare către reclamantă, corelativ cu obligarea pârâtului în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreţinere în cuantum lunar de câte 175 lei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei, precum şi încuviinţarea pârâtului – reclamant să aibă legături personale cu minora în domiciliul său după următorul program:
Din acţiunea principală, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat restrângerea drepturilor pârâtului în păstrarea legăturilor cu minora, iar din cererea reconvenţională a pârâtului reclamant, instanţa a reţinut că acesta solicită în principal reîncredinţarea minorei spre creştere şi educare, iar în subsidiar modificarea programului de legături cu minora, în sensul majorării timpului petrecut împreună de acesta cu minora.
Din declaraţia martorilor audiaţi la propunerea reclamantei M. M., respectiv a numiţilor C.G. şi N.I. (concubinul reclamantei), instanţa a reţinut că pârâtul reclamant nu respecta întotdeauna programul stabilit de instanţă, pentru perioada când lua fetiţa în domiciliul său, că minora era plimbată şi educată de reclamantă, că niciodată nu şi-a exprimat dorinţa de a fi cu tatăl ei şi că într-una din zile, când erau în parc, urmare a unui comportament al pârâtului reclamant, fetiţa s-a speriat de acesta.
Instanţa a îndepărtat o parte din declaraţia martorului N. I., concubinul reclamantei, întrucât acesta a manifestat mult subiectivism când a prezentat comportamentul pârâtului reclamant faţă de reclamanta pârâtă, arătând că acesta a bruscat-o şi insultat-o pe reclamantă, făcând-o „zdreanţă”, etc., ba, mai mult, şi-a arogat şi nişte drepturi pe care nu le are, declarând că „atât reclamanta, cât şi eu, … am dat fetiţa pârâtului conform programului stabilit”.
Instanţa a considerat subiectivă şi declaraţia acestui martor prin care a învederat că după 2-3 săptămâni petrecute de pârât cu minora, acesta a văzut fetiţa „neîngrijită, cu părul şi îmbrăcămintea murdare, cu unghiile crescute şi mi s-a părut slabă”.
Din declaraţiile martorilor pârâtului reclamant S. D. şi D. M., instanţa a reţinut că pârâtul reclamant este un tată bun, ce iubeşte şi are grijă de minoră, că respectă programul stabilit prin hotărârea judecătorească, deşi copila doreşte să petreacă mai mult timp cu tatăl său, că reclamanta nu îi permite pârâtului să aibă legăturile fireşti stabilite între tată şi fiică prin hotărârea judecătorească.
Faţă de situaţia de fapt reţinută şi întrucât în cauză reclamanta nu a făcut dovada nici unei situaţii în care minora să fie pusă în pericol de pârâtul reclamant, ba mai mult acesta este un tată bun şi iubitor ce se preocupă de creşterea şi educarea minorei, şi cum primordial, în soluţionarea unei cereri este interesul superior al copilului, instanţa constatând nefondată acţiunea reclamantei, urmează a o respinge.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională a pârâtului reclamant, instanţa urmează a o admite în parte, în sensul că urmează a încuviinţa pârâtului reclamant C. O. să aibe legături personale cu minora A – M în domiciliul său, şi trei zile în perioada vacanţei de Paşti a fiecărui an, în afara programului stabilit prin sentinţa civilă nr. XX şi de a respinge celelalte capete de cerere ale cererii reconvenţionale.
Pentru a respinge capătul de cerere privind reîncredinţarea minorei A – M către pârâtul reclamant, instanţa a avut în vedere că în intervalul scurs de la data când hotărârea a devenit irevocabilă şi până la data introducerii acţiunii de reîncredinţare a minorei, nu s-a făcut dovada intervenirii unor împrejurări posterioare pronunţării sentinţei, care să afecteze normala dezvoltare fizică, morală şi intelectuală a minorei şi care să îndreptăţească reîncredinţarea.
Instanţa a reţinut prin examinarea probelor din dosar, că între părinţii minorei se fac şicanări reciproce, prin apelarea la organele de poliţie sau ale parchetului, şi toate acestea sunt făcute cu unicul scop al obţinerii custodiei minorei.
Pârâtul reclamant nu a făcut în nici un mod dovada faptului că minora este îngrijită necorespunzător sau că reclamanta pârâtă este o mamă cu o conduită morală îndoielnică sau care ar pune în primejdie viaţa fetiţei.
Deşi pârâtul reclamant a susţinut că încredinţarea minorei către reclamantă s-a făcut în baza acordului părţilor, acesta nu a făcut în nici un fel dovada că acordul este sub condiţie rezolutorie sau pentru o perioadă determinată de timp.
Afecţiunea pârâtului reclamant faţă de minoră este incontestabilă, însă insuficientă pentru adoptarea unei soluţii contrare celei pronunţate prin sentinţa civilă nr. XX, acesta având posibilitatea păstrării legăturii personale cu minora aşa cum au fost stabilite, contribuind la creştere şi educarea acesteia.
Pentru o cât mai justă păstrare a relaţiei personale dintre părinţi şi copil, în temeiul art. 43 Cod. Fam., instanţa a încuviinţat ca minora să fie luată de pârâtul reclamant şi 3 zile în perioada vacanţei de Paşti a fiecărui an.
În baza art. 274 C.p.c. urmează a obliga reclamanta pârâtă către pârâtul reclamant la plata sumei de 104 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
1
