Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1711 din 2 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată de reclamanta M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL COMUNAL Vidra, să se constate că în perioada 02.12.1981
01.11.1987 a desfăşurat activitate în cadrul Laboratorului de analize medicale, loc de muncă în care activitatea era încadrată în grupa a II-a de muncă, să o oblige pe pârâtă să recunoască activitatea desfăşurată în această perioadă ca fiind desfăşurată în grupa a II-a de muncă şi să se efectueze demersurile pentru a se înscrie în carnetul de muncă această perioadă.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că nu s-au făcut consemnările corespunzătoare în carnetul său de muncă, în care în perioada 08.09.1980-21.10.1988 apare încadrată ca soră medicală.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-şi preciza poziţia procesuală faţă de susţinerile reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 13021 din 06 decembrie 2012, a Tribunalului Cluj, a fost respinsă acţiunea formulată, reţinându-se de esenţă că în raport de dispoziţiile Decretului Lege nr. 68/1990, H.G. nr. 1223/1990, cele de la pct. 6 şi 7 din Ordinul M.M.P.S. nr.50/1990 şi de la pct. 101 din Anexa 2 la acest ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a şi a II-a de muncă se va face de către conducerea unităţilor, cu consultarea organizaţilor sindicale ţinându-se seama de condiţiile concrete din fiecare unitate, iar în cauză, nefiind făcută dovada că reclamanta ar fi prestat activitate în cadrul laboratorului peste 70% din programul de lucru, acţiunea nu este întemeiată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii formulate, cu sublinierea că în perioada 1 decembrie 1981 – 1 noiembrie 1987 a prestat muncă încadrată de lege în grupa a II-a, fiind trecută din postul deţinut – acela de asistent medical – în postul de asistent laborant în laboratorul de analize medicale, ceea ce nu s-a consemnat în cartea de muncă, dovada fiind făcută cu martorii audiaţi în primă instanţă. A considera că din declaraţia martorilor nu rezultă continuitatea prestării muncii în laboratorul de analize medicale este echivalent cu faptul de a susţine că fiecare angajat se perinda pe la laboratorul de analize medicale din cadrul pârâtului bună bunul plac al cuiva, ceea ce nu este real.
Munca prestată în laboratorul de analize este încadrabilă în grupa a II-a de muncă, potrivit anexei nr. II la Ordinul nr. 50/1990, pct. 101.
Potrivit adeverinţei nr. 2688/30.09.2011 comunicată recurentei de către pârâtul Spitalul Comunal Vidra rezultă că în perioada 1 noiembrie 1987 – 21 octombrie 1988 aceasta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, în baza O. M. 50/1990. În această perioadă, atât locul de muncă cât şi felul muncii şi a sarcinilor de serviciu nu i s-au schimbat, condiţiile de muncă fiind aceleaşi în întreaga perioadă 1 decembrie 1981 – 21 octombrie 1988.
Prin decizia civilă nr. 4/R/19.02.2013, Curtea de Apel Cluj a admis recursul reclamantei şi a dispus casarea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare în fond, cu motivarea că doar aparent este judicioasă concluzia instanţei de fond că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză „nu rezultă că reclamanta ar fi prestat activitate în cadrul laboratorului peste 70% din programul de lucru”, în condiţiile în care martorii nu au fost interogaţi asupra acestui aspect esenţial.
S-a mai reţinut că deşi din adeverinţa depusă de intimată în cauză rezultă că în perioada 02.12.1981-01.11.1987 recurenta reclamantă şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Dispensarului medical Vidra, din declaraţiile martorei B.E. rezultă că: „farmacia era în aceeaşi incinta cu laboratorul unde lucra reclamanta”. Aceasta depoziţie constituie un început de dovadă, care trebuia însă completat cu alte elemente, pentru o configurare completă şi corectă a stării de fapt. Astfel, din declaraţiile reclamantei recurente ar reieşi faptul că Dispensarul Comunei Vidra se afla într-o locaţie diferită de cea a Spitalului Vidra, în incinta căreia ar funcţiona şi farmacia şi laboratorul. Acest aspect trebuie clarificat pentru că, în măsura în care se stabileşte că locurile de muncă erau diferite şi ca şi locaţie, se pot reţine aspecte de fapt care să conducă, alături de alte probe, fie la unele concluzii certe, fie la stabilirea unor prezumţii simple privind caracterul permanent sau nu al muncii desfăşurate de recurentă în condiţii de laborator, specifice grupei de muncă pretinse.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj a administrat noi probe, solicitând elaborarea unor note scrise de către reclamantă cu privire la situarea unităţilor sanitare de la locaţia unde şi-a desfăşurat activitatea şi la succesiunea în timp a evenimentelor care au marcat această perioadă profesională; acordarea de informaţii de către angajatorul pârât cu privire la chestiunile relevante în dezlegarea cauzei; (re)audierea de martori.
Din coroborarea datelor oferite de părţi cu probele administrate în cauză, se concluzionează în sensul temeiniciei acţiunii, conturându-se ideea că reclamanta în mod constant, în perioada 02.12.1981 – 01.11.1987, a desfăşurat activitatea de asistentă medicală în cadrul laboratorului de analize din cadrul unităţii pârâte.
Potrivit menţiunilor din cartea de muncă, reclamanta a fost încadrată la Spitalul Teritorial Vidra la data de 08.09.1980, menţionându-se apoi o schimbare a locului de muncă la Spitalul Comunal Vidra – Dispensarul medical, la data de 02.12.1981 şi o nouă schimbare a locului de muncă la data de 01.11.1987 la Spitalul Comunal Vidra -laboratorul de analize, cu data de 21.10.1988 fiind transferată la o altă unitate sanitară.
Prin adeverinţa nr. 2688/30.09.2011 emisă de pârâtul Spitalul Comunal Vidra s-a atestat că reclamanta, „în perioada 01.11.1987-21.10.1988, având funcţia de soră medicală, a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform nominalizării efectuate prin dispoziţia nr. 26/25.05.1990, state de plată, dispoziţia nr. 34/29.10.1987”.
Martorii au atestat la unison că în fapt, încă din anul 1982, reclamanta a lucrat efectiv la laboratorul de analize.
Martora B.E., lucrând la farmacia din comunitate, ce se afla în acelaşi corp de clădire cu laboratorul şi fiind şi vecină cu reclamanta, a atestat că aceasta a lucrat în mod constant la laborator încă din anul 1082, când i-a făcut recoltare de sânge fiicei sale, ce avea o problemă de sănătate.
Şi martora M.O., care a lucrat ca personal TESA, a atestat acelaşi lucru, arătând că laboratorul de analize a fost mutat la un moment dat din schema policlinicii în schema dispensarului medical şi că, mutându-se o persoană din cadrul laboratorului la o locaţie din Soveja, în locul său a reclamanta.
Aceeaşi martoră a atestat şi evenimentul despre care reclamanta arată că a fost invocat de către pârât pentru a justifica imposibilitatea de a prezenta înscrisuri doveditoare (condica de prezenţă, unde se semna alături de colegii de la laborator, registrele în care erau înscrişi pacienţii şi analizele medicale efectuate, purtând semnătura reclamantei pentru aceste analize), anume, incendiul arhivei aflate în podul instituţiei, ce se coroborează cu recunoaşterea din partea pârâtului că documentele solicitate de instanţa de recurs în rejudecare (copii ale registrelor din perioada decembrie 1981- noiembrie 1987 privind activitatea din cadrul laboratorului, precum şi copii ale condicilor de prezenţă în perioada menţionată, privind salariaţii angajaţi pe posturi la laborator, precum şi pe cei de la dispensar) nu se mai regăsesc în arhiva unităţii.
Aceste depoziţii se corelează cu cea a martorului audiat de prima instanţă, B.A., astfel încât, din coroborarea probelor, rezultă faptul că reclamanta a lucrat în perioada litigioasă în cadrul laboratorului de analize medicale de la Spitalul Comunal Vidra, loc de muncă ce se încadrează în grupa a II-a conform constatărilor făcute de către conducerea unităţilor, cu consultarea organizaţilor sindicale, ţinându-se seama de condiţiile concrete, în conformitate cu prevederile de la punctele 6 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990 şi cu cele de la pct. 101 din Anexa 2 la acest ordin, unde se specifică această încadrare pentru persoanele care lucrează în cadrul laboratoarelor şi compartimentelor de epidemiologie, microbiologie, toxicologie, serologie, virusologie, parazitologie, medicina legală, anatomie patologica, morgi şi prosecturi.
Aşa fiind, urmează a fi admisă acţiunea şi a se constata că activitatea desfăşurată de reclamanta M.C. în perioada 02.12.1981 – 01.11.1987 se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Se vor respinge restul pretenţiilor, în condiţiile în care prin petitul 2 al acţiunii se repetă în fapt solicitarea de la petitul 1 (obligarea pârâtului la recunoaşterea grupei a II-a este echivalentă cu constatarea acestor condiţii de muncă în contradictoriu cu acest pârât).
Prin petitul 3 se solicită înscrierea în carnetul de muncă a perioadei lucrate în condiţiile grupei a II-a, or la momentul actual, conform dispoziţiilor art. 158 şi 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificabile la stabilirea drepturilor de iar dovada vechimii în muncă, a timpului util la pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege. Prin urmare, în mod evident, constatarea condiţiilor de muncă prin prezenta decizie constituie o suficientă dovadă pentru valorificarea acestora la pensie.
În plus, Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat prin O.G. nr. 148/2008, iar potrivit prevederilor art. 279 alin. 2 din Codul muncii republicat, „după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă”, dispoziţii ce se aplică în mod similar şi la solicitările de completare a carnetului de muncă, în sensul că instanţa va stabili, pe baza probelor, datele care prin ipoteză, nu rezultă din cuprinsul carnetului de muncă.
