Prejudiciu izvorât din neexecutarea obligaţiilor contractuale de către un terţ aflat în raporturi comerciale cu angajatorul
C. muncii, art. 270
Prin acordul încheiat între părţi, odată cu încetarea raportului de muncă, angajatorul a renunţat la orice pretenţii patrimoniale şi nepatrimoniale izvorâte din răspunderea patrimonială a salariatului, astfel încât pretenţiile ulterioare ale unităţii sunt lipsite de fundament.
întrucât prejudiciul rezultă din neefectuarea plăţilor de către beneficiar, deci izvorăşte din neexecutarea obligaţiilor contrac
tuale ale unui terţ aflat în raporturi comerciale cu angajatorul, fapta nu poate fi imputată salariatului, care nu se află în raporturi comerciale cu tertul.
C.A. Craiova, s. confl. mun. şi asig. soc., decizia nr. 1 din 28 ianuarie 2008, în Jurindex
Reclamantul B. l-a chemat în judecată în calitate de pârât, pe V.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 815.536,59 RON, echivalentul a 221.351,54 Euro reprezentând prejudiciul creat acestuia prin faptele
pârâtului. In motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a fost salariatul său, iar prin modul defectuos în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu a condus la producerea prejudiciului sus-menţionat, deoarece firma D. Consultra de Spania a refuzat la plată o scrie de facturi, sumele cuprinse în acestea nemaiputând fi urmărite de pârât pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară acordată de firma străină.
Tribunalul Olt, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 1282 din 27 noiembrie 2006, a admis excepţia inadmisibi-lităţii acţiunii. A respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată.
Faţă de acordul încheiat între părţi la 26 mai 2006, potrivit căruia, odată cu încetarea raportului de muncă al pârâtului şi angajatorul reclamant renunţă la orice pretenţii patrimoniale şi nepatrimoniale izvorâte din răspunderea patrimonială, instanţa de fond a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 969 C. civ., pretenţiile ulterioare ale reclamantului sunt lipsite de fundament.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, apreciind hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care s-a dat o greşită interpretare acordului încheiat între părţi, acţiunea fiind formulată ulterior încetării raportului de muncă, precum şi acordului încheiat între părţi.
Prin decizia civilă nr. 875 din 11 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins recursul declarat de reclamanta
B., împotriva sentinţei civile nr. 1282 din 27 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu pârâtul V.D. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:
In cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 pct. 8 şi 9
C. proc. civ., astfel încât urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
Starea de fapt reţinută de către prima instanţă, precum şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză au fost fundamentate în mod corect de către aceasta. Fără îndoială că prin acordul încheiat între cele două părţi la data de 26 mai 2006, acord ce îmbracă forma unei convenţii supusă regulilor impuse de art. 969 C. civ., angajatorul reclamant a renunţat la pretenţiile patrimoniale şi nepatrimoniale rezultate din răspunderea patrimonială a angajatului pentru prejudiciul adus angajatorului.
Or, în condiţiile în care răspunderea patrimonială a angajatului izvorăşte din raportul individual de muncă, pe de o parte, iar pe de altă parte în condiţiile în care acţiunea promovată de către reclamant se întemeiază tocmai pe răspunderea patrimonială a fostului angajat, clauza de exonerare de răspundere convenită în condiţii de valabilitate a convenţiei urmează să-şi producă efectele, făcând astfel inadmisibilă formularea ulterioară a unei acţiuni întemeiată pe răspunderea patrimonială.
Fără a se dovedi vreo cauză de nulitate absolută sau relativă a convenţiei părţilor, cel puţin în ceea ce priveşte pe angajator, în mod corect prima instanţă a apreciat, că ceea ce părţile au convenit are putere de lege între acestea.
De altfel, s-a constatat că din însăşi modul în care este concepută de către angajator răspunderea pârâtului pentru neexecutarea atribuţiilor de serviciu, aceasta nu are fundamentare în fapt şi în drept.
Se impută pârâtului o sumă de bani reprezentată de neîncasarea unor plăţi ale beneficiarilor aflaţi în străinătate, în condiţiile în care prejudiciul izvorăşte din neexecutarea obligaţiilor contractuale de către un terţ angajat în raporturi comerciale cu reclamantul, neexe-cutare ce nu poate fi imputată angajatului celui din urmă, ce nu se află în raporturi comerciale cu terţul. Iar faţă de modul de derulare al raportului comercial, întârzierea în executarea obiectului contractului, precum şi greutăţile întâmpinate la export, înţelegerile între părţile raportului comercial pe de o parte, iar pe de altă parte în raport de atribuţiile stricte ale pârâtului în executarea contractului de furnizare, ce îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu, în raport cu însăşi derularea specifică a raportului comercial sunt împrejurări ce vin să infirme temeinicia răspunderii patrimoniale solicitate de către reclamant.
In cauză s-a formulat cererea de completare a dispozitivului, formulată de petenta V. D., învederând că, în decizia nr. 875 din 11 aprilie 2007 s-a reţinut solicitarea avocatci sale cu privire la acordarea
cheltuielilor de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe cu privire la acest aspect în dispozitivul deciziei nr. 875 din 11 aprilie 2007.
Solicită astfel recuperarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON conform chitanţelor anexate la cererca sa, precizând că a luat cunoştinţă de decizia Curţii de Apel Craiova la 1 octombrie 2007. Cererea formulată în cauză este inadmisibilă.
Articolul 2811 C. proc. civ. arată că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
In speţă, nu se constată îndeplinite cerinţele impuse de acest text, întrucât prin sentinţa nr. 1282 din 27 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanta B., s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată, iar prin decizia nr. 875 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a respins recursul declarat de reclamanta
B. împotriva sentinţei nr. 1282 din 27 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu pârâta V.D.;
