Prin decizia civilă nr. 360 din 15.10.2001, Curtea de Apel Alba Iulia Secţia comercială şi de administrativ a admis recursul declarat de pârâta-societate pe acţiuni şi a modificat sentinţa civilă nr. 823 din 4.06.2001 a Tribunalului Sibiu, în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
în motivarea soluţiei, s-a arătat că prima instanţă a obligat pârâta la plata sumei de 10.861.927 lei cu titlu de dobânzi, reţinându-se că aceasta a achitat cu întârziere dividendele aferente exerciţiului financiar 1997. Prin urmare, pârâta datorează echivalentul dobânzilor bancare practicate de bănci la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an, reţinându-se ca temei legal prevederile art. 43 din Codul comercial.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 din Codul comercial, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânzi de drept din ziua când devin exigibile.
în absenţa reglementării legale a unei dobânzi comerciale, dobânda datorată de debitor este dobânda pieţei raportată la scontul Băncii Naţionale a României.
în speţă, nu s-au solicitat dobânzile pieţei, certificate de , ci daune echivalente cu dobânzile bancare bonificate de B.R.D. la depozitele pe termen de 1 an.
Răspunderea pentru daune este aplicabilă numai dacă prejudiciul suferit de creditor este consecinţa directă şi imediată a culpei debitorului, conform prevederilor art. 1086 din Codul civil. Prin urmare, trebuie să se facă dovada legăturii cauzale între prejudiciu şi fapta culpabilă a debitorului, constând în întârzierea la plata preţului. întrucât reclamanta nu a făcut astfel de dovezi, acţiunea prin care solicită obligarea pârâtei la plata unor daune reprezentând dobânzi bancare este neîntemeiată (decizia civilă nr. 360 din 15.10.2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia).