Prin sentinţa civilă nr. 5255 din 5.10.1998, pronunţată de Judecătoria Arad, menţinută de Tribunalul Arad, prin decizia civilă nr. 3/A din 12.01.1999, a fost respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei (societate comercială) la penalităţi de întârziere, cu motivarea că între părţi nu s-a încheiat un contract sub forma înscrisului unic, în care să se prevadă plata acestor penalităţi, astfel că, în lipsa unor clauze privind nerespectarea obligaţiilor de plată, ele nu sunt datorate.
Prin decizia civilă nr. 286/12.05.1999, a Curţii de Apel Timişoara, a fost admis recursul reclamantei şi a fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit cererii formulate de pârâtă, aceasta a solicitat autorizarea staţiilor radiotelefonice pe care le deţine, cererea având valoare, în acelaşi timp, de autorizaţie şi contract, potrivit menţiunii exprese pe care o conţine, iar neîndeplinirea obligaţiilor asumate, între care şi aceea de a achita tariful de autorizare şi tariful trimestrial de utilizare, atrage răspunderea părţilor, în condiţiile Codului civil, al Codului comercial şi ale legislaţiei specifice în domeniu, potrivit unei alte clauze foarte generale, dar care a fost însuşită de pârâtă, prin semnarea respectivei cereri.
în cadrul legislaţiei specifice la care face referire clauza menţionată, se include şi Ordinul Ministrului Comunicaţiilor nr. 326/1997 privind tarifele, termenul de plată şi penalităţile ce se datorează pentru neplata la termen.
în drept, deşi plata de daune moratorii sub forma penalităţilor de întârziere trebuie să se bazeze, conform art. 1066 şi următoarele Cod civil, pe convenţia părţilor, legea nu impune pentru aceasta cerinţa “înscrisului unic”, care să consemneze acordul de voinţă, fiind suficient ca el să existe şi existenţa lui să poată fi dovedită, iar în cauză această dovadă s-a făcut, chiar prin înscrisul doveditor al manifestării de voinţă a pârâtei, care a acceptat răspunderea, în condiţiile menţionate şi s-a obligat inclusiv la plata de penalităţi (decizia civilă nr. 286 din 12.05.1999 a Curţii de Apel Timişoara).
