C. muncii, art. 44 C. civ., art. 1088
Nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor daune-interese (sub formă de dobânzi) decât cele convenite prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă (daune-interese prevăzute în speţă sub forma penalităţilor de întârziere).
Dispoziţiile art. 1088 C. civ. cu raportare la O.G. nr. 9/2000, ce reglementează dobânda legală, nu sunt aplicabile în condiţiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede plata penalităţilor de întârziere pentru neexecutarea la termen a unei obligaţii băneşti.
C.A. laşi, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2008, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 1698 din 19 sept. 2007, Tribunalul laşi a respins acţiunea formulată de reclamantul N.I.E. în contradictoriu cu SC G. SA, prin reprezentanţi legali.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 2124 din 4 octombrie 2006, Tribunalul Iaşi a obligat pârâta să achite reclamantului N.I.E. suma de 256,5 RON reprezentând cheltuieli de deplasare conform ordinului de deplasare emis pentru perioada 22 iunie 2003 – 29 iunie 2003.
Curtea de Apel Iaşi a modificat în parte sentinţa menţionată mai sus şi a dispus obligarea SC G. SA să achite reclamantului sumele reprezentând cheltuieli de deplasare conform ordinului de deplasare şi penalizări de 0,50% asupra acestei sume, pentru fiecare zi întârziere, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Reclamantul a recunoscut achitarea sumelor de bani la care a fost obligată pârâta SC G. SA, dar a solicitat obligarea acesteia la plata dobânzii calculate de la data depunerii ordinelor de deplasare până la data efectuării plăţii.
Conform art. 1088 C. civ., debitorul poate fi obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea, daune ce cuprind dobânda legală.
In speţă, ca urmare a neplăţii cheltuielilor de deplasare în termenul prevăzut de art. 16 alin. (2) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pârâta SC G. SA a fost obligată la plata penalizărilor de întârziere, pe care le-a achitat.
Cum pentru neexecutarea obligaţiei de plată Curtea de Apel Iaşi a obligat debitoarea la plata de penalizări asupra sumelor reprezentând cheltuieli de deplasare conform ordinelor de plată depuse, instanţa a respins cererea privind plata dobânzii reactualizate, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul N.I.E., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Recursul este nefondat. Curtea a constatat că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în ceea ce priveşte fondul litigios. Toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfăşurare a raportului de muncă între angajat şi salariat, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ambelor părţi sunt cuprinse în contractul individual de muncă, contractele colective de muncă şi în legislaţia muncii.
Recurentul-reclamant N.I.E. pretinde de la SC G. SA dobânda reactualizată aferentă sumelor de 176,95 RON reprezentând cheltuielile de deplasare pentru perioada 27 februarie 2003, 2 martie 2003 şi de 256,5 lei reprezentând cheltuielile de deplasare pentru perioada 22-29 iunie 2003.
Prin decizia civilă nr. 225 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Iaşi a obligat societatea angajatoare la plata penalităţilor de întârziere pentru neplata acestor cheltuieli de deplasare, soluţia fiind fundamentată pe prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 16 alin. (2).
Faţă de cercrea reclamantului de obligare a pârâtei şi la plata dobânzii reactualizate pe lângă penalităţile de întârziere acordate prin hotărâre judecătorească, curtea a constatat că prima instanţă a decis în mod judicios. Nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor daune-interese (sub formă de dobânzi) decât cele convenite prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă (daune-interese prevăzute în speţă sub forma penalităţilor de întârziere).
Dispoziţiile art. 1088 C. civ., cu raportare la O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea 356/2002, ce reglementează dobânda legală nu sunt aplicabile, în condiţiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede plata penalităţilor de întârziere pentru neexecutarea la termen a unei obligaţii băneşti.
