Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. EXCLUDEREA DECĂDERII CREDITOAREI DIN TERMENUL DE ÎNREGISTRARE A DECLARAŢIILOR DE CREANŢE, CA URMARE A EFECTUĂRII NOTIFICĂRII DESCHIDERII PROCEDURII INSOLVENŢEI PREVĂZUTE DE ART.61 DIN LEGEA NR.85/2006, CU ÎNCĂLCAREA PREVEDERILOR ART.7 DIN ACEEAŞI LEGE.
-art.7, 28, 61, 76 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.8/C/8.01.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.1739/F/2011, pronunţată de Tribunalul B., a fost respinsă cererea formulată de creditorul MKB R. B. S.A. – T. M. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar RVA O. I. S. S.P.P.I., Oradea, privind repunerea în termenul pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor şi înscrierea în tabelul creditorilor debitorului S.C. R. D. S.R.L., Oradea.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut în fapt că deschiderea procedurii s-a dispus prin Încheierea nr. 1902/F/2010 pronunţată la data de 29.06.2010 dispunându-se notificarea deschiderii procedurii creditorilor, debitorului şi Oficiului Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunii, în temeiul art. 61/art. 108 din Legea privind procedura insolvenţei, termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor expirând la data de 30.08.2010.
Notificarea deschiderii procedurii insolvenţei a fost publicată în Buletinul Procedurilor de sub nr. 76289/25.08.2010, conform Dovezii privind îndeplinirea procedurii de publicare nr. 123193 emise la data de 24.08.2010 (fila nr. 85 din dosar), iar Tabelul preliminar al creanţelor a fost afişat la uşa instanţei conform Procesului-verbal întocmit la data de 11.11.2010 (fila 92 din dosar) şi publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, conform Dovezii privind îndeplinirea procedurii de publicare nr. 188446, emisă la 07.12.2010.
Declaraţia de creanţă a creditorului contestator a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 20.06.2011, concomitent cu cererea de repunere în termenul pentru depunerea creanţelor, în condiţiile în care termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă a expirat la data de 30.08.2010, iar termenul pentru verificarea acestora, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor a expirat la data de 30.09.2010.
Potrivit art. 7 alin. 1 din citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. De la această regulă alineatul 3 al aceluiaşi articol instituie două excepţii: comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, ambele urmând să se facă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Întrucât există însă posibilitatea ca nu toţi creditorii să fie identificaţi în etapa incipientă a procedurii, teza a II-a a acestui alineat reinstituie regula prescrisă de alineatul 1 al art. 7.
Legiuitorul nu face nici o distincţie în funcţie de categoria din care face parte creditorul, citarea prin publicitate instituită cu titlu general de art. 95 Cod procedură civilă fiind înlocuită cu modalitatea specială prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Respectarea celor două modalităţi de citare reprezintă o condiţie necesară şi suficientă pentru ca prezumţia instituită de lege referitoare la deschiderea procedurii şi termenele care încep să curgă să îşi găsească aplicabilitatea. De altfel, art. 61 alin. 1 şi 3 prevede în mod expres că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor.
Interpretarea dispoziţiilor amintite conduce la concluzia că numai în măsura în care a fost depusă lista respectivă, incumbă administratorului judiciar obligaţia de a proceda la notificarea individuală a fiecărui creditor. În ipoteza în care lista nu a fost depusă, notificarea făcută prin cele două mijloace de publicitate – ziar de largă circulaţie şi Buletinul Procedurilor de Insolvenţă – suplineşte notificarea individuală.
Aşa fiind, instanţa a reţinut că a fost depusă de către creditor declaraţia de creanţă după expirarea termenului limită fixat prin sentinţa de deschidere a procedurii, astfel încât în mod corect lichidatorul judiciar a considerat-o tardivă. Pe cale de consecinţă a respins cererea de repunere în termen ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs MKB R. B. SA T. M. solicitând modificarea ei în sensul repunerii în termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei băncii faţă de debitoare şi a înscrierii în tabelul definitiv.
În motivarea recursului său, recurenta arată că instanţele trebuie să aprecieze de la caz la caz comportamentul debitorului şi numai în măsura în care nu se constată neglijenţa gravă sau reaua – credinţă a debitorului care este obligat potrivit art.28 să menţioneze lista tuturor creditorilor săi, ar putea fi obligată să suporte consecinţele nerespectării termenului, în cauza de faţă, debitoarea neprocedând conform dispoziţiilor imperative ale legii nr. 85/2006.
Pe de altă parte, recurenta arată că natura juridică a dreptului real de ipotecă pe care banca îl are faţă de debitoare împiedică derularea procedurii de insolvenţă în absenţa titularului dreptului respectiv, considerente pentru care apreciază că înscrierea în tabelul de creanţe nu este condiţionată de respectarea termenului stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii.
Recurenta a mai arătat că la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv la data de 29.06.2010, banca nu avea o creanţă exigibilă faţă de debitoare, întrucât debitorul principal din contractul de credit , respectiv SC R. D. SRL achită în termen obligaţiile faţă de bancă, fiind la zi cu plăţile şi în prezent, dar dreptul real de ipotecă pe care banca îl are faţă de debitoare, poate fi satisfăcut chiar şi în lipsa existenţei creanţei băncii pe tabelul de creanţe, sens în care sunt şi prevederile art.3 pct.9 din lege.
În drept au fost invocate prevederile art.312 alin.1, art.304 pct.9 şi art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform art.304 raportat la art. 304 ind.1 şi 306 Cod procedură civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este nelegală.
Art.28 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006 prevede obligativitatea însoţirii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitor, cum este cazul în speţă de „ o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide”, scadente sau nescadente, necontestate, ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă .
Potrivit art.7 (3) teza a II a din Legea nr. 85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din aceeaşi lege, procedura notificării prevăzută la art.61, va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Art.61(1) din Legea nr.85/2006 prevede obligaţia administratorului judiciar de a trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu prevederile art.28 alin.1 lit.c.
Această notificare se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica totodată într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă, conform alin.3 al aceluiaşi articol.
Din întâmpinarea depusă la dosarul de fond ( fila 165) rezultă că administratorul judiciar nu a notificat direct creditoarea recurentă, întrucât nu figura în lista depusă de către debitor la dosar, deşi la dosar nu se găseşte nici o listă a creditorilor.
Teza a II-a a art.7(3) din Legea nr.85/2006 privind creditorii care nu pot fi identificaţi în lista prevăzută la art.28(1) lit.c, nu poate fi interpretată în sensul că administratorul judiciar nu este obligat să notifice individual creditorii care pot fi identificaţi din actele dosarului, dar cu rea credinţă sau din neglijenţă nu au fost trecuţi în lista prevăzută de art.28(1) lit. c) sau din aceleaşi motive nu a fost depusă nici o listă.
În speţă rezultă din toate actele dosarului, inclusiv din cele depuse de D.G.F.P. B. care a fost notificată, respectiv procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile şi extrasul de c.f. 9843 S. că recurenta are înscris un drept de ipotecă de rang I pentru suma de 70.000 lei + dobânzi şi o ipotecă de rang II pentru suma de 92.857 EURO + dobânzi, iar A. F. P. M. O. un drept de ipotecă legală pentru suma de 1.395.000 lei asupra imobilului proprietatea debitoarei, înscris în acest c.f. ( fila 149 din dosarul de fond), imobil a cărui valorificare este propusă în Planul de reorganizare – la Perspectivele de redresare a societăţii pct.1 lit.d) ( fila 170).
De asemenea din contractul de credit nr.21/04.08.2008 încheiat între recurentă în calitate de împrumutător şi SC R. D. SRL O. reprezentată prin T. T. în calitate de asociat unic şi administrator şi de SC R. D. SRL reprezentată prin B. I. administrator, în calitate de împrumutat şi debitoare reprezentată prin B. I. administrator şi T. T. – asociat unic, în calitate de debitor ipotecar ( garant ipotecar) rezultă că împrumutatul şi garantul ipotecar au acelaşi asociat unic T. T. şi că acesta potrivit art.8.1 din contract avea obligaţia să notifice banca recurentă despre orice proceduri administrative, judiciare sau arbitrale iniţiate împotriva sa sau a garantului ipotecar.
Or, nenotificarea recurentei despre iniţierea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei în calitate de garant ipotecar, prin cererea introductivă făcută de debitoare care are acelaşi asociat unic T. T. cu împrumutata şi nemenţionarea acestuia în lista creditorilor, deşi este înscris în c.f. în calitate de garant ipotecar, alături de creditorii din tabelul preliminar, menţionaţi şi în Planul de reorganizare, respectiv A. F. P. O. şi B. T. SA, nu pot fi echivalate cu imposibilitatea identificării acestui garant ipotecar reglementată de art. 7 (3) teza a II-a.
A interpreta altfel conţinutul acestui text de lege ar însemna să se dea eficienţă relei-credinţe sau conduitei neglijente a debitorului, în detrimentul creditorilor de bună-credinţă, cum este cazul în speţă, când creditorul trebuia să fie notificat potrivit clauzei contractuale menţionate în primul rând de împrumutată despre iniţierea procedurii insolvenţei, care are acelaşi asociat unic cu debitoarea garantă ipotecară, ceea ce este inadmisibil.
În această situaţie, notificarea prevăzută de art.61 din lege, nu poate fi considerată îndeplinită, operând excepţia prevăzută de art.76(1) teza I din Legea nr.85/2006, constând în efectuarea notificării cu încălcarea prevederilor art.7, care exclude decăderea recurentei din termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţe.
Faţă de toate aceste considerente, curtea a apreciat că motivele de recurs invocate sunt întemeiate, astfel că în baza art.312 (2) Cod procedură civilă a admis recursul şi a modificat sentinţa în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de înregistrare a declaraţiilor de creanţă şi a trimis cauza aceleaşi instanţe pentru analizarea declaraţiilor de creanţă, conform aliniatului 5 al aceluiaşi articol.
