C. civ., art. 998
Simpla depunere a unei plângeri la organele de poliţie nu este, prin ea însăşi, susceptibilă să conducă, în mod obişnuit, la pierderea locului de muncă, salariatul nedovedind că, în cazul său, abandonarea locului de muncă pe care îl avea în Spania s-ar fi datorat plângerii depuse de angajator.
Nu s-a dovedit nici existenţa altor fapte ale angajatorului care ar fi fost de natură a determina consecinţa pierderii locului de muncă dobândit în străinătate.
I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., decizia nr. 9022 din 5 noiembrie 2009,
Prin sentinţa civilă nr. 495/30.09.2008 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtei M.A.N., având ca obiect obligarea pârâtei de a-i plăti reclamantului suma de 101.212,8 euro, cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acordarea de despăgubiri civile în temeiul art. 998 C. civ. este posibilă sub condiţia de a se dovedi existenţa unui prejudiciu, fapta ilicită care l-a generat şi culpa celui chemat în judecată.
Or, reclamantul nu a dovedit că datorită comportamentului pârâtei ar fi ajuns să-şi piardă locul de muncă în Spania, nefiind probat niciunul din elementele delictuale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B.C., solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin decizia nr. 45/A/13.02.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.C.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că în prezentul proces reclamantul a susţinut că în urma acuzaţiilor de hărţuire pe care pârâta i le-a adus, concretizate printr-o plângere depusă Ia organele de poliţie ale municipiului Câmpia Turzii, şi-a pierdut locul de muncă în Spania şi din acest motiv se impune a fi despăgubit.
Or, simpla depunere a unei plângeri la organele de poliţie nu este, prin ea însăşi, susceptibilă să conducă, în mod obişnuit, la pierderea locului de muncă, reclamantul nedovedind că în cazul său abandonarea locului de muncă pe care îl avea în Spania s-ar fi datorat plângerii depuse de pârâtă.
A mai reţinut Curtea de Apel că nu s-a dovedit nici că alte fapte ale pârâtei ar fi angajat consecinţele învederate de reclamant.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea probelor cerute în apel, respectiv lista apelurilor telefonice pentru numărul de telefon şi o comisie rogatorie pentru a se obţine relaţii de la patronul firmei unde a lucrat în legătură cu căutările poliţiei.
Recursul este nul.
Reclamantul-recurent B.C. nu a indicat şi dezvoltat niciunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., iar criticile formulate nu au făcut posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
