Secţia comercială – Decizia comercială nr. 373/29 aprilie 2009
Prin sentinţa comercială nr. 133/COM/2009 a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul O.I. în contradictoriu cu pârâţii E-ON Gaz România S.A. , O.D. şi O.E. şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului O.D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul Tribunalului Alba a reţinut că prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată sub nr. 20/107/501.2009 reclamantul O.I. în contradictoriu cu pârâţii E-ON Gaz România SA Centru Relaţii cu Clienţii Alba, O.D. şi O.E. a solicitat instanţei: să oblige pârâta E-ON Gaz România SA prin Centrul Relaţii Clienţi Alba Iulia să încheie cu reclamantul contract de furnizare reglementată a gazelor naturale provizoriu şi să asigure furnizarea acestora pentru locuinţa pe care o deţine în Alba Iulia, Str. Gemenilor nr. 32, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii formulată în acest sens înregistrată la Tribunalul Alba; să oblige pârâţii O.D. şi O.E. să înlăture provizoriu lacătul de pe încăperea situată în Alba Iulia, Str. G. nr. 32, pentru a avea acces la postul de reglare a gazelor naturale şi a se asigura furnizarea gazelor naturale în iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâţilor, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii formulată în acest sens înregistrată la Tribunalul Alba; să dispună executarea ordonanţei de îndată şi fără somaţie; să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a susţinut că are domiciliul în imobilul menţionat în petit, că în anul 1991 a întocmit proiectul de introducere a gazului metan prin intermediul fostei Întreprinderi Gaz Proiect Bucureşti iar din toamna anului 2008 a fost sistată alimentarea cu gaze naturale şi în urma informaţiilor comunicate de Centrul de Relaţii Clienţi Alba a E-ON Gaz România S.A. a aflat că aceasta a încheiat contract de furnizare cu pârâţii O.D. şi O.E. care au declarat că sunt iar apoi aceştia au pus un lacăt pe încăperea în care se află centrala termică şi postul de reglare a gazelor naturale.
Reclamantul a considerat nejustificat refuzul pârâtei E-ON Gaz România S.A. prin Centrul Relaţii Clienţi Alba Iulia de a încheia contract de furnizare a gazelor naturale cu acesta, de asemenea şi atitudinea pârâţilor O. de a pune lacăt pe încăperea în care se află centrala termică şi postul de reglare a gazelor naturale, motivat de faptul că este în proces cu fiica pârâţilor O. cu care a fost căsătorit iar ca urmare a sistării alimentării locuinţei cu gaze naturale îi este afectată sănătatea şi viaţa.
S-a mai reţinut că reclamantul a fost căsătorit cu fiica pârâţilor O.D. şi O.E. iar în cursul anului 2005 au divorţat.
Aşa după cum pârâtul O.D. a recunoscut în faţa instanţei, reclamantul a locuit în imobilul situat în Alba Iulia, str. G. nr. 32 începând cu anul 1976, respectiv de când s-a căsătorit cu fiica acestuia.
Reclamantul a continuat să locuiască în imobil şi după divorţ, dovada în acest sens constituind-o faptul că în anul 2006 şi-a stabilit domiciliul acolo.
Între timp se pare că relaţiile dintre părţi s-au înrăutăţit, prezenţa reclamantului în imobil nemaifiind agreată de pârâţi, care în toamna anului 2008 au pus lacăt pe încăperea în care se află centrala termică şi postul de reglare a gazelor naturale, punându-l astfel pe reclamant în imposibilitatea de a mai beneficia de furnizarea gazelor naturale.
În anul 2005 reclamantul a formulat o acţiune pentru împărţeala bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia însă nu a fost soluţionată până în prezent.
La data de 10.10.2008 reclamantul a trimis o notificare către S.C. E-ON Gaz Alba Iulia prin care a solicitat încheierea unui contract de furnizare a gazelor naturale şi să procedeze la rebranşarea locuinţei acestuia la reţeaua de gaze naturale.
Prin adresa emisă la data de 17.10.2008 S.C. E-ON Gaz România-Centrul Relaţii Clienţi Alba i-a comunicat reclamantului că în urma cererii din 8.01.2007 şi a documentaţiei depuse de dl. O.D. în calitate de proprietar al imobilului din Alba Iulia, str. Gemenilor nr. 32, a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale cu nr. 105966 cu dl. O.D., motiv pentru care cererea acestuia nu poate fi soluţionată în mod favorabil.
Se reţine că reclamantul nu a făcut dovada că ar avea vreun drept asupra imobilului în litigiu deoarece, conform extrasului CF depus la dosar, pârâţii O.D. şi E. sunt proprietari în cotă 1/1 părţi asupra imobilului înscris în CF 36461 A.I.-P., nr. top 240/14-casă, curte şi grădină în suprafaţă de 2158 mp. Se constată că dreptul de creanţă invocat de reclamant este unul eventual, în condiţiile în care acţiunea privind constatarea existenţei acestuia nu a fost soluţionată de către instanţă şi nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească favorabilă în acest sens.
În conformitate cu dispoziţiile art. 17 lit. e) din regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie al gazelor naturale depus în copie la dosar: pentru încheierea contractului de racordare, solicitantul trebuie să depună actul de proprietate sau documente justificative care atestă dreptul de folosinţă al terenului, incintei sau clădirii în care se constituie obiectivul.
Deşi, din copia actului de identitate depus la dosar rezultă că reclamantul are domiciliul în Alba Iulia, str. G. nr. 32 începând cu data de 2.08.2006, acesta nu a fost în măsură să depună la dosar titlul legitim are a stat la baza stabilirii domiciliului în acel imobil, ceea ce înseamnă că acest lucru s-a făcut pe baza simplului acord al pârâţilor O. care sunt proprietarii imobilului.Reclamantul este aşadar un simplu tolerat în acel imobil.
Simplul fapt că reclamantul locuieşte în imobil de mai mulţi ani de zile, indiferent cât de îndelungată este folosinţa imobilului, nu este de natură să îi confere acestuia vreun drept asupra acelui imobil.
În condiţiile în care reclamantul nu are calitatea de proprietar al imobilului şi nici nu deţine vreun act care să ateste folosinţa legitimă a imobilului de către acesta, el nu este îndreptăţit să solicite încheierea unui contract de furnizare a gazelor naturale, acest drept aparţinând exclusiv pârâţilor O., iar refuzul S.C. E-On Gaz România de a încheia un astfel de contract cu reclamantul, raportat la prevederile legale în vigoare, este justificat.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul O.I. a formulat recurs solicitând să fie modificată în întregime sentinţa atacată şi ca o consecinţă să fie admisă cererea de ordonanţă preşedinţială în sensul ca să fie obligată pârâta E-On Gaz să încheie contract de furnizare reglementată a gazelor naturale provizoriu şi să asigure furnizarea acestora pentru locuinţa pe care o deţine în Alba Iulia, Str. G. nr. 32 pentru a avea acces la postul de reglare a gazelor naturale şi să asigure furnizarea acestora în locuinţă iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala acestora până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii formulate, în acest sens.
În motivele de recurs se arată în esenţă că un prim motiv de nelegalitate şi netemeinicie este acela că în mod greşit instanţa nu a reţinut că reclamantul are un drept de posesie asupra construcţiei situate în Alba Iulia, str. Gemenilor nr. 32, în clădire locuind din 07.07.1976 când s-a căsătorit cu O.E.O., fiica pârâţilor.
Arată că la clădire a adus o serie de îmbunătăţiri în urma inundaţiilor din 1975 pentru care este în proces cu fosta soţie şi pârâţii O.D. şi O.E. pentru a i se recunoaşte drepturile care i se cuvin formulând acţiune de împărţire de bunuri şi de instituire a unui drept de retenţie.
Arată că din actul de identitate rezultă că locuieşte la adresa din str. Gemenilor nr. 36, că în anul 1991 i-a fost aprobat un proiect de introducere a gazului metan şi a încheiat un contract de furnizare de gaze naturale cu fosta Companie Naţională Romgaz.
Susţine că sistarea gazelor naturale prin fapta pârâţilor şi refuzul societăţii specializate de a reînnoi contractul, îi aduce prejudicii majore.
Critică soluţia instanţei de fond care nu a ţinut seama de recunoaşterea pârâţilor cu privire la faptul că reclamantul locuieşte de peste 19 ani în imobil şi că a construit chiar încăperea în care se află postul de reglare al gazelor.
Mai susţine de asemenea că în mod greşit prima instanţă susţine că nu este întrunită cerinţa urgenţei măsurii pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială deoarece gazul este necesar nu numai pentru încălzit ci şi pentru baie iar reţinerea instanţei că reclamantul putea folosi o sobă pe lemne este nefondată deoarece aceasta implică existenţa în încăpere a coşului care a fost desfiinţat.
Analizând atele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Recurentul O.I. locuieşte în imobilul din str. G. nr. 32, cartier P. jud. Alba din anul 1991, când s-a căsătorit cu fiica pârâţilor proprietari ai imobilului, O. D. şi E., clădire în care îşi are stabilit domiciliu (conform actului de identitate) şi la care a făcut îmbunătăţiri împreună cu soţia sa pentru care i-a fost recunoscut prin sentinţa civil,ă nr. 1055/2009 a Judecătoriei Alba Iulia un drept de creanţă şi instituit un drept de retenţie asupra construcţiilor edificate cu fosta soţie până la achitarea integrală de către pârâţii proprietari ai imobilului O.D. şi E. a sumei de 61.000 lei reprezentând parte ce i se cuvine reclamantului din construcţii, dispunându-se înscrierea acestui drept în CF P.384.
Faţă de acestea, constatarea instanţei că reclamantul nu are nici un drept asupra imobilului este neîntemeiată.
În altă ordine de idei, tot pe linia aparenţei dreptului, se constată că reclamantul O.I. a figurat ca abonat al societăţii specializate în distribuţia gazului E-On Gaz, fiind înregistrat cu un cod de abonat, având deci înregistrat un contract de furnizare de gaze naturale pe care pârâta E-On Gaz nu l-a putut prezenta, dar această împrejurare rezultă din evidenţele sale .
Pârâta E-On Gaz nu a făcut dovada rezilierii contractului încheiat cu O.I., respectiv desfiinţării lui într-o altă modalitate.
În ce priveşte urgenţa ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială este îndeplinită, utilizarea gazelor naturale în zilele noastre fiind o condiţie minimă de civilizaţie, drept pe care îl are orice cetăţean, gazul fiind folosit la încălzit, prepararea hranei şi spălat, necesităţi primare, ale oricărui om.
Cât priveşte vremelnicia, şi aceasta este îndeplinită făcându-se dovada depunerii la instanţa de fond, Tribunalul Alba, a acţiunii pentru încheierea contractului de furnizare reglementată a gazelor naturale şi pentru acces în spaţiul postului de reglare.
Astfel, în temeiul art. 581 Cod procedură civilă cererea de ordonanţă preşedinţială aşa cum a fost ea formulată şi dovedită este admisibilă, situaţie în care, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de reclamantul O.I., va modifica în tot hotărârea nr. 133/2009 în sensul că va admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul O.I. şi va obliga pârâta E-ON Gaz România SA prin Centrul Relaţii Clienţi Alba să încheie cu reclamantul contractul de furnizare a gazelor naturale şi să asigure furnizarea acestora până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii formulate în acest sens înregistrată la Tribunalul Alba.
Va obliga pârâţii O.D. şi O.E. să înlăture provizoriu lacătul de pe încăperea situată în Alba Iulia, str. G. nr. 32 jud. Alba pentru a avea acces la postul de reglare a gazelor naturale şi a se asigura furnizarea gazelor naturale în locuinţă iar în caz de refuz va autoriza reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâţilor până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond înregistrată la Tribunalul Alba.
Va dispune ca executarea ordonanţei să se facă deîndată şi fără somaţie.
