Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa /2012
Şedinţa publică de la 27 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier uţu
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul Ţ T C în contradictoriu cu pârâta SC P S F S SRL, SC P S FS SRL având ca obiect contestaţie decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul, asistat de apărător ales avocat H F şi a lipsit pârâta, aceasta fiind reprezentată prin apărător ales avocat P D cu delegaţie la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, avocat H F pentru reclamant solicită instanţei a se emite o adresă către pârâtă în vederea comunicării dacă la momentul săvârşirii abaterii sonda nr. 166 era în funcţiune şi dacă reclamantul a mai fost sancţionat vreodată.
Apărătorul ales avocat P D pentru pârâtă arată că se opune acestei cereri.
Instanţa, în deliberare, apreciază că nu este concludentă proba solicitată de către reclamant, întrucât, pe de-o parte reclamantul nu a fost sancţionat pentru distrugere sau aducerea în stare de nefuncţionare a unei sonde, ci pentru că ar fi sustras material din proprietatea pârâtei, iar pe de altă parte faptul că reclamantul nu a mai fost sancţionat, rezultă din raportul de cercetare disciplinară; drept urmare respinge cererea formulată de către apărătorul reclamantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Avocat H F pentru reclamantul Ţ T C solicită instanţei a se admite acţiunea în sensul înlocuirii sancţiunii desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului cu o sancţiune mai blândă, cu motivarea că reclamantul a recunoscut săvârşirea abaterilor, a acoperit prejudiciul produs pârâtei şi nu a mai fost sancţionat anterior; lasă la aprecierea instanţei capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, însă solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat P D pentru pârâta SC P S FS SRL solicită instanţei a se respinge acţiunea, arătând că trebuie avute în vedere gravitatea abaterilor săvârşite de reclamant, părăsirea locului de muncă putând avea consecinţe grave; de asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar copie de pe factura nr.1582/14.09.2012 în valoare de 5.589,05 lei reprezentând onorariu de avocat.
INSTANŢA
Asupra cauzei de faţă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamantul Ţ T C a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.43/14.03.2011 emisă de pârâta SC P S F S SRL, solicitând anularea acestei decizii, reintegrarea pe funcţia deţinută anterior emiterii acestei decizii, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale din momentul desfacerii contractului de muncă şi până la momentul reintegrării efective, sume actualizate cu indicele de inflaţie, obligarea pârâtei la plata de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că prin decizia contestată, i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, întrucât a fost depistat de P Ţ în timp ce se deplasa cu maşina înmatriculată sub nr., împreună cu S C, transportând subansambluri metalice aparţinând pârâtei.
A precizat reclamantul că în faţa comisiei disciplinare a recunoscut faptul că a găsit în apropierea sondei 166 nişte subansamble metalice tăiate pe care le-a pus în maşină; după aceea a fost sunat de soţie, care i-a comunicat faptul că fetiţa este bolnavă, iar reclamantul a plecat spre casă, fără să mai anunţe superiorii. În drum spre casă, s-a întâlnit cu maistrul SC, pe care l-a luat în maşină, iar în centrul oraşului Ţ a fost oprit de organele de poliţie.
Consideră reclamantul că fapta săvârşită şi recunoscută nu era de natură să atragă o sancţiune atât de aspră, având în vedere faptul că nu mai săvârşise alte abateri până la acel moment, prejudiciul nu a fost mare şi oricum a fost recuperat, iar faţă de maistrul S C nu s-a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
În dovedirea contestaţiei, reclamantul a depus la dosar, în copie, decizia de concediere nr.43/14.03.2011 şi ordonanţa de respingere a plângerii nr. 869/II/2/2012 a P de per lângă J T-C.
Pârâta SC P S F S SRL a formulat întâmpinare, invocând excepţia nulităţii contestaţiei formulată de reclamant, cu motivarea că în conformitate cu dispoziţiile art. 112 Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obligatoriu arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, iar lipsa acestor elemente atrage sancţiunea nulităţii, prevăzută de art. 133 Cod de procedură civilă.
În ceea ce priveşte fondul contestaţiei formulată de către reclamant, pârâta a solicitat respingerea acesteia, cu motivarea că acesta a fost salariatul SC P SA, în funcţia de sondor, iar ulterior, în baza contractului de servicii încheiat între SC O P SA şi P, activităţile de reabilitare şi reactivare a zăcămintelor din zona Ţicleni au fost transferate pârâtei, acest transfer implicând şi transferul reclamantului la societatea pârâtă.
A mai arătat pârâta că la data de 12 februarie 2011, Poliţia oraşului Ţicleni a depistat doi angajaţi ai săi, reclamantul şi S C în timp ce transportau mai multe subansamble metalice specifice activităţii petroliere (ţevi tubing şi tije pompă sondă în lungime totală de 51,23 metri liniari), precum şi o poartă metalică, existând suspiciunea că acestea au fost sustrase se la pârâtă. De asemenea, Poliţia a descoperit asupra celor doi şi un polidisc metalic ce se utilizează la tăierea metalelor.
Ca urmare a celor constatate de P Ţ, domnul P N, în calitate de şef serviciu HSEQ P a întocmit şi înaintat referatul de sesizare a Comisiei de disciplină, referat înregistrat sub nr.1387/14.02.2011, comisia fiind numită prin decizia nr. 33/15.02.2011. Prin adresa nr. 5/15.02.2011, reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare referitor la următoarele abateri disciplinare: părăsirea locului de muncă fără aprobare, încălcând prevederile punctului M alin. 2 lit. a şi b din contractul individual de muncă, art. 143 alin. 1 lit. b CCMU P aplicabil şi pentru sustragerea de material din proprietatea societăţii, încălcând prevederile art. 208-209 din Codul penal şi art. 143 alin. 1 lit. h din CCMU P.
S-a mai învederat faptul că reclamantul a recunoscut cu acel prilej săvârşirea abaterilor, iar conducerea P în mod corect a decis sancţionarea disciplinară a reclamantului în conformitate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, cu desfacerea contractului individual de muncă, dată fiind gravitatea faptelor săvârşite.
În apărare, a depus la dosar, în copie, rezoluţia de confirmare a începerii urmăririi penale emisă în dosarul nr. 423/P/2011 al Pde pe lângă J T-C, adresa nr. 770018/12.02.2011 emisă de P Oraşului Ţ, răspunsul pârâtei la această adresă, ordonanţa de respingere a plângerii nr. 869/II/2/2012 emisă de P de pe lângă J T-C, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 12.03.2012, contractul individual de muncă al reclamantului, nota explicativă a reclamantului din 15.02.2011, declaraţiile numiţilor M I, D L, S C, convocarea pentru cercetare disciplinară a reclamantului, convocarea pentru cercetarea disciplinară a lui S C, decizia nr. 33/15.02.2011 emisă de pârâtă, decizia nr. 34/18.02.2011, decizia nr. 43/14.03.2011, dovada comunicării acestei decizii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul PSA .
Prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2011, a fost respinsă excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, instanţa constatând că lipsurile cererii de chemare în judecată au fost complinite.
Prin aceeaşi încheiere, s-a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 244 alin. 1 punctul 2 Cod de procedură civilă, având în vedere că s-a făcut dovada începerii urmăririi penale faţă de reclamant, judecata fiind reluată după finalizarea cercetărilor penale.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată că este neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant pentru următoarele considerente:
Reclamantul Ţ este angajatul pârâtei SC P S F SSRL în funcţia de sondor.
La data de 12 februarie 2011, în jurul orei 6,00, a fost surprins de Poraşului Ţ în centul oraşului Ţicleni, în timp ce se deplasa cu autoturismul înmatriculat sub nr. GJ-77-CXC împreună cu maistrul S C, în maşină fiind găsite 9 bucăţi ţeavă tubing, 16 bucăţi tije sondă şi o poartă sondă aparţinând societăţii pârâte. În acel moment, reclamantul se afla în timpul serviciului. A fost sesizat angajatorul care a formulat o plângere penală împotriva celor doi şi în urma sesizărilor primite, prin decizia nr. 33/15.02.2011 a fost numită comisia disciplinară.
Reclamantul a fost convocat prin adresa nr. 5/15.02.2011 pentru cercetarea disciplinară, iar în nota explicativă, reclamantul a recunoscut faptul că nu a avut permisiunea superiorilor de a părăsi locul de muncă, iar în ceea ce priveşte materialele găsite în autoturismul pe care îl conducea, a precizat că le-a găsit în apropierea sondei 166.
După efectuarea cercetării disciplinare, prin decizia nr. 43/14.03.2011, pârâta a dispus sancţionarea a reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, în sarcina acestuia reţinându-se că a sustras material din proprietatea societăţii, încălcând art. 208-209 Cod penal şi art. 143 alin. 1 lit. h din CCM, precum şi faptul că a părăsit locul de muncă fără aprobare, faptă ce constituie abatere conform punctului M alin. 2 literele a şi b din contractul individual de muncă şi art. 143 alin. 1 lit. b din CCM.
În ceea pe priveşte sustragerea de material din proprietatea pârâtei, instanţa reţine că organele de poliţie au găsit în maşina reclamantului 9 bucăţi ţeavă tubing, 16 bucăţi tije pompă sondă şi o poartă metalică, reclamantul susţinând că acestea au fost găsite în zona fostului parc petrolier nr. 16, împreună cu un polidisc electric. Reclamantul a şi recunoscut că şi-a însuşit bunurile, însă a afirmat că le-a găsit, dar că nu a adus ţevile în stare de neîntrebuinţare.
Cu toate acestea, instanţa are în vedere faptul că asupra reclamantului au fost găsite un polidisc electric, două pânze polidisc şi o cheie cromată fixă 24/27, ustensile ce se folosesc la tăierea metalelor, acestea fiind confiscate în timpul urmăririi penale. Este adevărat faptul că prejudiciul produs societăţii pârâte prin sustragerea materialelor de către reclamant a fost acoperit, acesta depunând la casierie suma de 1749,28 lei, însă este evident faptul că subansambele metalice au fost sustrase de către reclamant şi acestea erau proprietatea SC PS F SSRL.
Se constată, astfel, că pârâta a făcut dovada că reclamantul a săvârşit prima dintre abaterile reţinute în decizia de sancţionare, la art. 143 alin. 1 lit. h din CCM fiind prevăzută pentru salariaţi interdicţia de a scoate de pe teritoriul unităţii bunuri aparţinând unităţii. În ceea ce priveşte această abatere, nici nu este relevant dacă bunurile au fost aduse în stare de neîntrebuinţare, fapta fiind săvârşită chiar şi în ipoteza susţinută de reclamant că ar fi găsit aceste bunuri.
În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă, însuşi reclamantul recunoaşte că în momentul surprinderii sale de către organele de poliţie, în centrul oraşului Ţ, era în timpul serviciului şi părăsise locul de muncă fără a cere acordul superiorilor. Nu poate fi primită apărarea reclamantului că ar fi fost anunţat de soţie că fiica sa este bolnavă şi de aceea a plecat urgent spre casă. Nici un document medical care să ateste acest lucru nu a fost prezentat nici instanţei de judecată şi nici membrilor comisiei de disciplină. În plus, este greu de crezut că dacă soţia i-ar fi comunicat faptul că fetiţa este bolnavă, iar reclamantul ar fi fost realmente îngrijorat, s-ar fi oprit în drum spre casă pentru a încărca în maşină materialele găsite de poliţie în maşina sa.
Instanţa reţine astfel că şi cea de-a doua faptă, constând în părăsirea locului de muncă fără aprobare, a fost săvârşită de reclamant, acesta nesocotind în acest fel prevederile menţionate în contractul individual de muncă, punctul M, alin. 2 lit. a şi b şi ale art. 143 alin. 1 lit. b din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
Faptele săvârşite de reclamant constituie abateri grave, potrivit art. 143 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă, astfel că este justificată sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, prevăzută de art. 264 alin.1 lit. f din Codul muncii (în numerotarea de la data luării deciziei), chiar dacă reclamantul nu a mai fost sancţionat disciplinar anterior acestui moment. Este adevărat că reclamantul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în decizie, însă ar fi fost greu să le nege, din moment ce a fost surprins în timpul programului de lucru în centrul oraşului Ţicleni, având asupra sa subansamble specifice activităţii petroliere. Faptul că a acoperit prejudiciul, prin depunerea sumei de 1749,28 lei la casieria unităţii, l-a ajutat să primească o amendă administrativă dată de procuror în timpul urmăririi penale şi în acest fel a evitat trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, incriminată de art. 208-209 Cod penal.
Apreciind, astfel, că sancţiunea a fost corect individualizată, în raport de gravitatea abaterilor săvârşite de reclamant, instanţa va respinge capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 43/14.03.2011, reintegrarea pe funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor salariale solicitate de reclamant. Nici obligarea pârâtei la plata de daune morale nu poate fi admisă, neputându-se reţine vreo culpă a pârâtei în ceea ce priveşte măsura disciplinară dispusă împotriva reclamantului.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC P S F S SRL. Este adevărat că pârâta a achitat un onorariu de plată mai mare, respectiv suma de 5.589,05 lei, aşa cum rezultă din factura seria AAA nr. 1585/14.09.2012 (fila 152 din dosar). potrivit art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor dacă se constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cazul de faţă, instanţa are în vedere că dosarul a avut doar patru termene de judecată şi nu a necesitat administrarea unui probatoriu deosebit de complex care să justifice plata unui onorariu de 5589,05 lei. Apreciază, astfel, că onorariul de avocat este mult prea mare, motiv pentru care reclamantul va fi obligat să achite pârâtei suma de 2500 lei, sumă pe care o consideră rezonabilă, având în vedere complexitatea serviciilor prestate de către avocatul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamantul ŢT C, cu domiciliul în judeţul Gorj în contradictoriu cu pârâta SC P SF S SRL cu sediul în.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 27 Septembrie 2012, la Tribunalul Gorj.
Preşedinte,
Luminiţa RădoiAsistent judiciar,
Cristina PavelAsistent judiciar,
Gheorghe Tobă
Grefier,
Ludmila Maria Bărbuţu
L:R. 2 Octombrie 2012
4 ex.
