Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.09.2010, sub nr. 8594/279/2010, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâtul xx, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să poată radia autoturismul din evidenţele sale fiscale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 05.10.2007, a vândut pârâtului autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare xx. Deoarece înţelegea a intervenit la sfârşit de an părţile au convenit ca legalizarea actelor de vânzare-cumpărare să se realizeze ulterior. Ulterior reclamantul a fost plecat din ţară iar la revenire a constat că pârâtul a înstrăinat unui terţ autoturismul. Reclamantul a mai arătat că este nevoit a promova prezenta acţiune având în vedere că este în continuare obligat la plata taxelor datorate în calitatea de proprietar al autoturismului.
Cererea nu a fost motivata în drept.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie: adresa nr. 60494/17.02.2011 din partea Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului – Judeţul Neamţ, certificat de atestare fiscală nr. 3127C/15.02.2011, chitanţa din data de 09.03.2011 solicitând şi administrarea probei testimoniale, încuviinţată de instanţă.
Deşi legal citat cu această menţiune, pârâtul xx nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat in fata instanţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 05.10.2007, printr-un contract de vânzare-cumpărare, reclamantul xx a vândut autovehiculul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare xx pârâtului xx.
Potrivit art. 1295 C.civ., contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
Deşi a avut loc înstrăinarea autovehiculului menţionat mai sus, părţile nu au efectuat formalităţile legale în vederea radierii bunului de pe numele reclamantei şi înscrierii acesteia pe numele pârâtului.
Conform disp. art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulaţie, în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
În baza art. 25 din acelaşi act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare şi a plăcuţelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărţii de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fişei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum şi a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 24 alin. 1 – 4.
Din analiza textelor menţionate mai sus, rezultă că proprietarul de vehicul înregistrat este obligat să radieze maşina care a fost înstrăinată. Având insă în vedere dovezile administrate rezulta faptul ca, cel puţin în parte, documentele necesare îndeplinirii acestei formalităţi administrative sunt in posesia pârâtului acesta având obligaţia contractuală şi legală de a pune la dispoziţia vânzătorului înscrisurile necesare radierii autoturismului de pe numele acestuia.
Fiind vorba despre o obligaţie de a face ce derivă din faptul că autovehiculele înmatriculate sunt supuse anumitor formalităţi administrative de înregistrare instanţa consideră întemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtului la a face demersurile necesare privind radierea autovehiculului de pe numele reclamantului, acesta urmând a fi admisă.
