TITLU:
Începerea urmăririi penale. Procedură. Aplicarea în timp a legii procesual penale
C. proc. pen., art.228
Legea nr.356/2006, art. I pct.127, 128 şi 129
Legea nr.281/2003, art. I pct.145
REZUMAT:
Este legală începerea urmăririi penale prin încheierea unui proces-verbal de sesizare din oficiu, câtă vreme acesta este anterior intrării în vigoare a Legii nr.356/2006, iar confirmarea procurorului de caz, trecută în partea stângă a înscrisului, atestă că acesta şi-a însuşit concluziile actului confirmat, chiar dacă nu cuprinde o motivare expresă, detaliată.
(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 226/R din 9.02.2010, definitivă)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: TÂRŢĂU LUMINIŢA SPERANŢA
JUDECĂTOR: DRAGU MIHAELA
JUDECĂTOR: TOADER DANIELA
CONSIDERENTE:
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr.199/20.11.2009 pronunţată de Judecătoria Cornetu, în temeiul art.300 Cod pr.pen., s-a restituit dosarul nr.3115/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în vederea refacerii actului de sesizare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriu nr.3115/P/2007 din 22.10.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu inculpatul Z.M. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.86 alin.1 din rep. şi art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.33 lit.b C.pen.
În fapt s-a reţinut că la data de 22.11.2003, orele 04,00 inculpatul după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice şi în condiţiile în care nu poseda permis de conducere a condus autoturismul marca „Dacia 1310” cu nr. de înmatriculare B – 25 – FFV aparţinând fratelui său Z.D. pe raza comunei Domneşti, jud. Ilfov şi datorită neîndemânării în conducere, precum şi a consumului de alcool a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens lovindu-se de un copac, în cele din urmă autovehiculul răsturnându-se.
În urma impactului numitul N.G.D., care se afla în autoturism, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale, leziuni care, însă, nu i-au pus viaţa în pericol.
Conform buletinului de analiză întocmit în cauză a reieşit că inculpatul la ora 06,50 prezenta o îmbibaţie alcoolică de 0,85 grame %0, iar la ora 07,50 de 0,70 grame %0. Raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea alcoolemiei a concluzionat că la data de 20.11.2003 la ora 04,00 inculpatul putea avea o alcoolemie de circa 1,20 grame %0.
Pentru că numitul N.G.D. nu a înţeles să formuleze plângere penală împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art.184 alin.1 şi 3 C.pen., iar numitul Z.D., fratele inculpatului, la rândul său, nu a formulat plângere sub aspectul infr. prev. de art.210 C.pen., inculpatul Z.M. a fost scos de sub urmărire penală cu privire la aceste infracţiuni.
Din examinarea actelor de urmărire penală efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în dosarul 3115/P/2007 instanţa fondului a constat o seria întreagă de deficienţe.
Astfel, la data de 27.01.2004 I.P.J. Ilfov – SPR a dispus începerea urmării penale faţă de inculpatul Z.M. sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002 (vechea reglementare a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere), dar ca situaţie de fapt în procesul verbal de începere a urmării penale s-a reţinut pe lângă fapta de conducere fără permis şi faptul că respectivul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice prezentând o alcoolemie de 0,85g/l, respectiv 0,70g/l (fila 15 D.U.P.).
Mai mult decât atât, prin dispoziţiile art. I pct. 145 din Legea 281/2003 de modificare a C.p.pen. al României a fost introdus art. 228 alin. 3/1 care stipulează: „rezoluţia de începere a urmării penale emisă de organul de cercetare penală se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmării penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei”, text în vigoare la data de 01.01.2004.
În raport de aceste dispoziţii s-a constatat că începerea urmării penale s-a dispus prin proces verbal de începere a urmării penale şi nu prin rezoluţie de începere a urmării penale, iar măsura dispusă de către organele de poliţie la data de 27.01.2004 nu a fost confirmată de către procuror conform dispoziţiilor art. 228 alin. 3/1 C.p.pen.
Faţă de această situaţie de nelegalitate s-a constatat în ceea ce priveşte începerea urmării penale că actul de sesizare al instanţei trebuie refăcut şi pus în acord cu dispoziţiile legale în materie ţinând cont că şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul Z.M. sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 are acelaşi caracter nelegal.
Din examinarea aceloraşi acte de urmărire penală s-a constatat că la data de 16.02.2004 organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă acestuia înainte de a fi audiat că este învinuit de comiterea infracţiunilor de furt, distrugere, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere şi cu o îmbibaţie alcoolică în sânge ce depăşeşte limita legală, fapte prevăzute de art.210 C.pen., 217 alin. 1 C.pen., art.78 alin. 1 şi art.79 din OUG 195/2002, în condiţiile în care faţă de acesta la data respectivă nu era începută urmărirea penală sub aspectul infracţiunilor de furt, distrugere şi conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere urmărirea penală dispusă de către organele de poliţie nu era confirmată de către procuror în condiţiile art. 228 alin. 3/1 C.pr.pen. (fila 53 D.U.P.).
Totodată, s-a constatat că la data de 05.10.2009 procurorul în mod nelegal a dispus începerea urmării penale faţă de inculpatul Z.M. sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 în condiţiile în care în cauză erau aplicabile dispoziţiile art.121 – 122 alin.1 lit.d C.pen. privind prescripţia răspunderii penale ţinând cont că fapta fusese săvârşită la data de 28.11.2003, iar de la acel moment, în speţă, nu a fost realizat, în condiţiile legii, nici un act prevăzut de art. 123 C.pen. privind întreruperea cursului prescripţiei penale (fila 16 D.U.P.).
Faţă de aspectele de nelegalitate s-a constatat de către instanţa fondului cu privire la urmărirea penală efectuată în cauză consideră că acestea, ca o consecinţă logică, se transmit şi actului de sesizare a instanţei, iar neregularitatea rezultată nu poate fi înlăturată prin alt mod decât prin restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, în vederea refacerii respectivului act.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub trei aspecte:
-primul se referă la greşita interpretare a dispoziţiilor art.228 alin.3 Cod pr.pen., cu privire la posibilitatea organului de urmărire penală de sesizare din oficiu, procesul-verbal încheiat constitut act de începere a urmăririi penale; astfel, se critică de către parchet decizia instanţei cu privire la aplicarea şi interpretarea acestor dispoziţii legale în condiţiile în care alin.3 al. art.228 a fost abrogat prin Legea 356/2006, iar procesul-verbal încheiat de Serviciul Poliţie Rutieră din cadrul Poliţiei Ilfov este din 27.01.2004.
-cea de a doua critică se referă la confirmarea începerii urmăririi penale care conform hotărârii atacate nu a existat, parchetul susţinând că pe procesul verbal de începere a urmăririi penale este confirmată începerea urmăririi penale şi chiar dacă nu a fost o motivare expresă, modalitatea în care s-a făcut această confirmare denotă faptul că procurorul de caz şi-a însuşit concluziile procesului verbal.
-cea de a treia critică vizează greşita susţinere a instanţei faţă de împrejurarea că procurorul a dispus începerea urmăririi penale pentru o infracţiune pentru care erau aplicabile dispoziţiile prescripţiei răspunderii penale; or, în atare situaţie se apreciază că judecătorul fondului avea posibilitatea să dispună cu privire la această chestiune pe fond, fără să se constituie într-un motiv de restituire.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art.385/6 al.3 Cod pr.pen., Tribunalul constată fondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Reevaluând actele şi lucrările dosarului Tribunalul va constata că Judecătoria Cornetu a fost sesizată prin rechizitoriul nr.3115/P/2007 din 22.10.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu cu privire la inculpatul Z.M., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. şi art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.33 lit.b C.pen.
Analizând recursul în limitele acestuia instanţa de control judiciar se va aplica asupra analizei motivelor ce au stat la baza restituirii dispuse în cauză.
Se constată astfel, că în cauză pentru faptele săvârşite în data de 20.11.2003, s-a început urmărirea penală prin procesul-verbal întocmit de Serviciul Poliţie Rutieră din cadrul Poliţiei Ilfov la data de 27.01.2004.
Prima chestiune care se constituie de altfel şi într-o critică formulată de recursul parchetului se referă chiar la actul care constituie începutul urmăririi penale. Raţionamentul instanţei de fond faţă de necesitatea începerii urmăririi penale prin rezoluţie motivat de intervenţia Legii 281/2003 este nefundamentat, aspect ce rezultă din analiza unitară şi literară a dispoziţiilor art.228 Cod pr.pen.
Astfel, se observă că Legea 281/2003 modifică dispoziţiile alin.1 şi 2 ale art.228 Cod pr.pen., introducând obligativitatea ca organul de urmărire penală să dispună prin rezoluţie începerea urmăririi penale.
Totuşi, alineatul 3 al aceluiaşi articol care prevede că, organul de urmărire penală, atunci când se sesizează din oficiu, încheie un proces verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale, rămâne în vigoare până la apariţia Legii 356/2006 care îl abrogă.
În atare situaţie, se poate observa, prin raportare la momentul 27.01.2004, ca dată a încheierii procesului verbal de începere a urmăririi penale de către Serviciul Poliţie Rutieră din cadrul Poliţiei Ilfov, care s-a sesizat din oficiu, exista această posibilitate, fiind anterior apariţiei Legii 356/2006.
Considerăm în concluzie, că interpretarea făcută de instanţa de fond vizând dispoziţiile art.228 Cod pr.pen., în evoluţia istorică a conţinutului normativ este una greşită şi care nu poate conduce la o soluţie de restituire.
Al doilea aspect învederat în recurs se referă la lipsa confirmării acestui proces verbal de începere a urmăririi penale.
Este adevărat, că alineatul 3/1 al art.228 Cod pr.pen., atât în varianta introdus prin Legea 281/2003 cât şi în cea modificată în Legea 356/2006, prevede obligativitatea confirmării motivate a procurorului, în ceea ce priveşte rezoluţia ori, după caz (la momentul 2004), a procesului verbal de începere a urmăririi penale.
Din analiza acestui act de urmărire penală existent la fila 15 din dosarul de urmărire penală, se poate constata că în partea din stânga a înscrisului există o confirmare a procurorului de caz.
Este adevărat, că această confirmare nu este una motivată expres, detaliat însă, în condiţiile în care procurorul de caz a convenit să confirme actul organului de urmărire penală apare ca o chestiune de logică că şi-a însuşit concluziile procesului verbal.
Or, a dispune într-o cauză ce vizează o faptă săvârşită în anul 2003 o restituire cu această motivare echivalează cu o modalitate de exploatare excesivă a principiului formalismului care, indubitabil va conduce la o tergiversare nejustificată a procesului penal.
În fine, cu privire la ultima critică referitoare la intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, Tribunalul o va aprecia întemeiată considerând că în nici un caz instanţa de fond nu trebuia să adopte o soluţie de restituire a dosarului pentru acest considerente.
Odată cu soluţionarea pe fond a cauzei judecătorul fondului putea, în condiţiile în care erau aplicabile dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale, să dispună cu privire la această chestiune.
În raport de toate aceste aspecte, Tribunalul va aprecia că soluţia instanţei de fond referitoare cauzei în vederea refacerii urmăririi penale este una nelegală şi netemeinică, cu menţiunea că în ceea ce priveşte calea de atac vis-a-vis de o eventuală soluţie de restituire aceea este recursul, soluţia nefiind definitivă aşa cum o atestă minuta hotărârii pronunţate şi dispozitivul acesteia.
Drept urmare, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.pen., Tribunalul va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornet, va casa sentinţa penală recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecării.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 25 lei, stabilit conform Protocolului pentru studierea dosarului, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
DISPOZITIV:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinţei penale nr.199/20.11.2009 pronunţată de Judecătoria Cornetu.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecării.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 25 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 09.02.2010.
