Prin clauza stipulată sub pct. 28.2 din contractul din 5 septembrie 2003 intervenit între cele două părţi (precum şi o altă parte în contract, carc nu figurează ca parte în acest litigiu), cu valoare de clauză compromisorie. se prevede expressis verbis: „Toate disputele rezultate sau în legătură cu acest contract sau cu documentele de garanţie vor fi rezolvate în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Camerei Internaţionale de Comerţ în complet de 3 arbitri numiţi în conformitate cu regulile menţionate. Locul arbitrajului va fi Bucureşti. Limba arbitrajului va fi engleza”.
Din examinarea formală a acestor prevederi se desprinde, fără echivoc, constatarea că părţile nu au indicat ca instanţă de arbitraj instituţionalizat Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin niciun fel de elemente de determinare, constatare hotărâtoare, carc exclude incidenţa competenţei acestci Curţi şi deci şi a Tribunalului arbitral constituit conform regulilor acesteia. Indicaţia după
carc „locul arbitrajului va fi la Bucureşti” constituie numai o categorie de ordin geografic în economia acestei clauze, carc, prin ea însăşi, nu implică o anume instanţă arbitrală organizată. după cum nici limba care se va folosi în demersul procesual – care. conform clauzei, „va fi engleza’’ – nu atrage nicio semnificaţie în determinarea unei anume instanţe arbitrale.
Conform cu termenii folosiţi, clauza compromisorie din contract este esenţialmente identică cu „clauza tip de arbitraj” recomandată de Curtea Internaţională de Arbitraj de la Camera de Comerţ Internaţional cu sediul la Paris, conform cu carc „Toate litigiile decurgând din prezentul contract sau în legătură cu el vor fi definitiv soluţionate în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Camerei Internaţionale de Comerţ, de către unul sau mai mulţi arbitri numiţi în conformitate cu amintitele Reguli”.
Or. „amintitele Reguli” – a căror examinare excede dimensiunea necesară în care Tribunalul arbitral arc a examina excepţia de nccompetenţă – trimit mai degrabă la competenţa Curţii Internaţionale de Arbitraj de la C.C.I., întrucât aceasta le-a elaborat, spre a-i fi statornicită capacitatea de a impune reguli anume de ordin procesual, ca şi unele relative la propria sa competenţă şi, fără urmă de dubiu, nu conţin vreo indicaţie care să atragă competenţa acestei Curţi.
în consecinţă, soluţionare litigiului nu este de competenţa Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Sentinţa arbitrală nr. 297 din 20 decembrie 2007
