C. civ.. art. 1145
între părţi a intervenit contractul de antrepriză nr. 116/2006, pentru executarea unor lucrări de construcţii cu termen final la 30 octombrie 2006 şi cu termene intermediare conform art. 7 din contract şi anexei 4 la contract.
La 14 martie 2007, părţile au încheiat procesul-verbal pentru factura finală, stabilind valoarea lucrărilor executate la 3.477.519,71 euro (fără TVA), cu specificaţiile din anexă. Totodată, s-au stabilit valoarea garanţei de bună execuţie (5%) şi modul ei de lichidate.
Reclamanta recunoaşte că pârâta i-a plătit preţul lucrărilor executate în temeiul contractului nr. 116/2006, mai puţin suma de 150.000 euro, pe care o pretinde prin acţiune.
Pârâta nu este de acord cu plata acestei sume, întrucât au existat nerespectări ale unor termene intermediare şi deficienţe de calitate, pentru carc reclamanta ar datora penalităţi de întârziere în sumă de 256.000 euro, dar, dând dovadă de bună-credinţă, a reţinut doar
150.000 euro, cu titlu de penalităţi de întârziere.
în legătură cu raporturile dintre părţi, este de remarcat că pârâta a efectuat o compensaţie între creanţa pc care reclamanta o avea faţă de pârâtă din executarea contractului de antrepriză cu o creanţă pe care pârâta susţine că ar avea-o faţă de reclamantă pentru executarea de către aceasta cu întârziere a unor lucrări (nerespectarea unor termene intermediare) şi pentru abateri de calitate în privinţa acoperişului şi a faţadei.
Este de remarcat însă că. potrivit art. 1145 C. civ., compensaţia este posibilă între două datorii băneşti certe, lichide şi exigibile. Dacă creanţa reclamantei faţă de pârâtă (150.000 euro) are aceste caracteristici, creanţa pârâtei faţă de reclamantă nu lc are. deoarece nu este nici certă, nici lichidă, iar existenţa ei. de principiu, este contestată de reclamantă şi tot astfel şi întinderea ei (de altfel, nici pârâta nu este constantă în această privinţă. afirmând că este de 256.000 euro. dar imputându-i reclamantei doar 150.000 euro). în atare situaţie, nefiind întrunite condiţiile legale pentru a opera compensaţia legală, refuzul pârâtei de a plăti diferenţa de preţ de 150.000 euro. invocând o compensaţie pentru care nu erau întrunite condiţiile legale pentru a opera, este nejustificat.
Faţă de cele reţinute, în acord cu dispoziţiile art. 1412 C. civ., pârâta a fost obligată să plătcască reclamantei suma de 150.000 curo cu titlu de diferenţă de preţ, în lei, la cursul
B.N.R. din ziua plăţii.
Creanţele comerciale sunt purtătoare de dobânzi (art. 43 C. com.). întrucât pârâta nu a plătit diferenţa de preţ, aşa cum avea obligaţia legală şi contractuală, a fost obligată la plata dobânzii legale de 6% pe an, stabilită de O.G nr. 9/2000. aferentă sumei neplătite la
scadenţă. Calculate de la 14 martie 2007 – data procesului-verbal pentru factura finală -până la 14 mai 2007. dobânzile însumează 6.000 curo. In consecinţă, Tribunalul arbitral a dispus ca pârâta să fie obligată la plata acestor sume, iar în continuare, de la 15 noiembrie 2007 până la plata creanţei de 150.000 euro. o dobândă de 6% pe an. Plăţile se vor face în Ici, la cursul B.N.R. din ziua plăţii.
Acţiunea este întemeiată şi a fost admisă.
Sentinţa arbitrală nr. 276 din 14 decembrie 2007
