Art. 63 alin. 3 Cod penal
Art. 71 alin. 2 Cod penal
Art. 74 Cod penal
Art. 76 alin. 1 lit. f din Codul penal
„Prima instanţă a aplicat o pedeapsă nelegală, peste limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, cu toate că a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal; tot astfel cu încălcarea dispoziţiilor art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat la pedeapsa amenzii şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
Pedeapsa de 500 lei amendă este nelegală, deoarece a fost stabilită peste limita minimă prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu toate că aceasta trebuia stabilită sub limita respectivă, din moment ce în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.
Infracţiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din legea nr. 46/2008, pentru care inculpatul intimat a fost condamnat, este pedepsită cu limitele între 6 luni şi patru ani, alternativ cu pedeapsa amenzii.
Dar, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, limitele se reduc cu 1/3, rezultând că acestea sunt de la 4 luni la 2 ani şi 8 luni . Ca atare, aceste noi limite urmează a fi avute în vedere la stabilirea cuantumului amenzii, pedeapsă spre care s-a orientat prima instanţă.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiilor art. 63 alin. 3 din Codul penal, „când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an (cum este în speţă – sn), minimul special este de 500 lei şi maximul special este de 30000 lei.”
Din moment ce prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. f din Codul penal, pedeapsa amenzii trebuia stabilită sub limita minimă de 500 lei.”
(Decizia penală nr.774/R/19 Noiembrie 2013)
Prin sentinţa penală nr. 181 din 27 septembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, inculpatul a fost condamnat la 500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit., a din legea nr. 46/2008, cu aplicaţia art. 320 ind. 1 Cod procedură penală şi art. 64 Cod penal.
Spre a hotărî astfel, în fapt prima instanţă a reţinut:
La data de 9 februarie 2011, inculpatul s-a deplasat în pădurea situată pe raza comunei Bălileşti, punctul Oancea, proprietatea părţii vătămate, de unde a tăiat fără drept un număr de 6 arbori, specia fag, nemarcaţi, transportându-i la domiciliul său; ulterior i-a folosit la încălzirea locuinţei.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea, şi pe care a recunoscut-o în totalitate, astfel că prezenta cauză s-a soluţionat în cadrul procedurii simplificate, prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod penal.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse pecuniare. Totodată, instanţa în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, a apreciat că in favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art., 74 Cod penal şi tot astfel se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 81 Cod penal.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că pedeapsa de 500 lei amendă este nelegală în sensul că a fost stabilită peste limita minimă prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, deşi în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, iar. în plus, limitele de pedeapsă sunt reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320 alin. 1 Cod penal şi că aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal este nelegală, în raport de dispoziţiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, Curtea a constatat că recursul este întemeiat, deoarece prima instanţă a aplicat o pedeapsă nelegală, peste limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, cu toate că a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal; tot astfel cu încălcarea dispoziţiilor art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat la pedeapsa amenzii şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
În ceea ce priveşte starea de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect stabilită de către prima instanţă, în sensul că inculpatul a tăiat fără drept la data de 9 februarie 2011, un număr de 5 arbori, cu diametrul la cioată de 25,30, 34, 40 şi 34 cm. fără a fi marcaţi din pădurea situată în pădurea „Oancea” de pe raza comunei Bălileşti, proprietatea părţii vătămate.
Şi încadrarea juridică a fost corect făcută în infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea.
Se constată însă, că pedeapsa de 500 lei amendă este nelegală, deoarece a fost stabilită peste limita minimă prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu toate că aceasta trebuia stabilită sub limita respectivă, din moment ce în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.
Infracţiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din legea nr. 46/2008, pentru care inculpatul intimat a fost condamnat, este pedepsită cu limitele între 6 luni şi patru ani, alternativ cu pedeapsa amenzii.
Dar, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, limitele se reduc cu 1/3, rezultând că acestea sunt de la 4 luni la 2 ani şi 8 luni . Ca atare, aceste noi limite urmează a fi avute în vedere la stabilirea cuantumului amenzii, pedeapsă spre care s-a orientat prima instanţă.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiilor art. 63 alin. 3 din Codul penal, „când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an (cum este în speţă – sn), minimul special este de 500 lei şi maximul special este de 30000 lei.”
Din moment ce prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. f din Codul penal, pedeapsa amenzii trebuia stabilită sub limita minimă de 500 lei.
Nelegalitatea sentinţei va fi înlăturată prin admiterea recursului parchetului şi coborârea pedepsei sub limita anterior menţionată.
Tot nelegală este sentinţa şi în partea referitoare la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. 2 Cod penal, pedeapsa accesorie însoţeşte de drept numai pedeapsa privativă de libertate (detenţiunea pe viaţă şi închisoarea) şi, nicidecum amenda.
Ca atare, şi această nelegalitate va fi îndreptată prin înlăturarea aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal.
În concluzie, Curtea a admis recursul în sensul anterior precizat.
