Pentru a justifica interesul în introducerea acţiunii în anularea titlului de proprietate eliberat fostului proprietar, cumpărătorii apartamentelor au obligaţia de a dovedi, conform art.60 din Legea nr.18/1991, că li s-a recunoscut un drept propriu, prin titlu emis în condiţiile legii (ordin al prefectului).
Titlul eliberat de circumscripţia fiscală în baza Legii nr.4/1973 (abrogată) nu conferă proprietarilor apartamentelor un drept valabil asupra terenului.
Reclamanţii G.N., N.D., A.I., M.V., C.M., A.M., au chemat în judecată pe pîrîţii C.J.F.F. Mehedinţi, C.L.F.F. Vînju Mare şi Z.M. pentru a se dispune anularea titlului de proprietate nr.71880/02.03.1999 eliberat pîrîtei în calitate de moştenitoare a autorului I.G. pentru suprafaţa de 675 mp teren.
S-a motivat susţinîndu-se că reclamanţii au cumpărat în baza Decretului Lege nr.61/1990 apartamentele, blocul fiind încălzit cu combustibil solid, pentru a cărui depozitare, pe terenul inclus în titlul contestat s-au construit dependinţe aflate în folosinţa locatarilor.
Prin sentinţa civilă nr.2800/18.11.2002 Judecătoria Vînju Mare a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
Pîrîta Z.M. a declarat apel, respins prin decizia civilă nr.499/A/20.05.2003 a Tribunalului Mehedinţi, prin care s-a reţinut că terenul a fost dobîndit de autorul pârâtei în anul 1973, prin cumpărare, condiţii în care atribuirea se face conform art.36 din Legea nr.18/1991, prin ordin al prefectului, procedură ce nu s-a respectat în cauză, titlul fiind lovit de nulitate absolută.
Împotriva ambelor hotărâri, pârâta a declarat recurs, întemeindu-şi criticile pe dispoziţiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
Pentru soluţionarea cauzei este necesară examinarea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile, respectiv analizarea interesului şi dreptului reclamanţilor de a promova acţiunea în constatarea nulităţii titlului.
Reclamanţii au pretins că au un titlu de proprietate asupra terenului care le-a fost vândut odată cu apartamentele în care locuiesc, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art.60 din Legea nr.18/1991, conform cărora terţii care au fost vătămaţi în drepturile lor prin emiterea actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în procedura Legii fondului funciar şi care nu aveau un interes de a se adresa organelor emitente, având deja un titlu de proprietate privată asupra terenului, nu pot folosi decât calea acţiunilor de drept comun petitorii sau posesorii, în special revendicarea.
Aşadar reclamanţii au calea acţiunii petitorii în cadrul căreia se analizează comparativ titlurile de proprietate ale părţilor în litigiu şi se stabileşte care titlu este preferabil.
Nu s-a făcut dovada, cu titluri emise în condiţiile legii, că reclamanţii sunt asupra terenului în litigiu.
Din contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu S.C. G.C.L. Vânju Mare, în baza Decretului Lege nr.61/1990 rezultă că reclamanţii au cumpărat numai locuinţele (fără alte anexe sau dependinţe) şi li s-a dat în folosinţă suprafaţa indiviză de câte 52 mp.
Art.10 alin.4 şi 5 din Legea nr.85/1992 prevede că proprietarilor de apartamente din blocuri li se atribuie teren în condiţiile art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991, dreptul de proprietate fiind determinat procentual, în raport cu suprafaţa construită a locuinţelor şi spaţiilor cu altă destinaţie.
Textul se referă la proprietatea asupra terenului aferent locuinţei, prevăzând că titlul se emite prin Ordinul prefectului la propunerea primarilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.
Reclamanţii au prezentat titluri emise de Circumscripţia Fiscală Vânju Mare în baza Legii nr.4/1973 (abrogată), ci nu titluri emise conform Legii nr.18/1991, aşa cum prevede Legea nr.85/1992.
În concluzie, reclamanţii nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii în anularea titlului pârâtei.
Prin acţiune reclamanţii nu au invocat ca motiv de nulitate aspecte de ordin formal ale titlului.
Tribunalul a reţinut eronat incidenţa dispoziţiilor art.36 din Legea nr.18/1991 cu privire la regimul juridic al terenului.
Art.36 alin.1, 2, 3 şi 5, are în vedere terenurile din proprietatea statului, aflate în administrarea primăriilor, cele atribuite în folosinţă veşnică pe durata existenţei construcţiei în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării în condiţiile dispoziţiilor art.30 din Legea nr.58/1974 şi respectiv terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări, de investiţii aprobate, potrivit legii, din inravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr.712/1966 şi a altor acte normative speciale.
Terenul pentru care pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate nu se încadrează în nici una din ipotezele art.36, fiind cumpărat de autorul său anterior intrării în vigoare a Legii nr.58/1974 şi nu s-a dovedit că a trecut în proprietatea statului şi respectiv în administrarea primăriei.
Pentru considerentele expuse, recursul este fondat, urmând să fie admis şi în baza art.312 raportat la art.304 pct.9 cod pr. civ. să se modifice ambele hotărâri şi să se respingă acţiunea.
