Codul familiei – art. 30
Dacă între aceleaşi părţi, foşti soţi, a mai existat un proces de partajare a bunurilor comune, proces în cadrul căruia niciuna dintre părţi nu a cerut partajarea unui bun de valoare importantă, dobândit după separarea în fapt a soţilor, cu contribuţia exclusivă a unuia dintre ei, într-un proces subsecvent pentru partajarea acestui din urmă bun, nu poate fi invocată cu succes puterea de lucru judecat cu privire la cotele de contribuţie ale soţilor.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă – complet specializat de familie şi minori,
Decizia civilă nr. 979 din 27 septembrie 2011, C.R.
Prin sentinţa civilă nr. 8428/05.10.2010 pronunţată în dosarul nr. 6403/55/2010, Judecătoria Arad a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta F.(fostă H.)V. în contradictoriu cu pârâtul H.M. pentru sistarea comunităţii de bunuri a foştilor soţi şi, în consecinţă, a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuţie egală, de 50% fiecare, cota de 2/3 din imobilul situat în municipiul Arad, […], înscris în CF […], compus din 3 camere, bucătărie, cămară şi anexe în suprafaţă de 86 mp., în valoare totală de 25.334 Euro; a sistat comunitatea de bunuri a foştilor soţi prin atribuirea cotei de 2/3 din imobilul în discuţie, în natură, către pârât; a obligat pârâtul la plata sumei de 12.666 Euro, sau echivalentul în lei la data plăţii efective, către reclamantă, cu titlu de sultă, suma reprezentând cota de contribuţie de 50% a reclamantei la dobândirea bunului comun, precum şi la plata sumei de 1.594,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 4225/12.05.2009 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1215/55/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 456/A din data de 10.11.2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1215/55/2008, s-a dispus sistarea comunităţii de bunuri a foştilor soţi.
Cu privire la bunul ce face parte din masa partajabilă şi valoarea acestui bun, prima instanţă a reţinut că reclamanta, în cuprinsul acţiunii civile, a arătat că, din masa partajabilă face parte următorul bun: cota de 2/3 din imobilul situat în municipiul Arad, […] compus din 3 camere, bucătărie, cămară şi anexe în suprafaţă de 86 mp, în valoare de 25.334 Euro, adică 104.883 lei.
Pârâtul nu a contestat apartenenţa la masa partajabilă a bunului imobil şi nici valoarea acestuia. A contestat însă cotele de participare ale părţilor la dobândirea bunului comun.
Prima instanţă a constatat că pârâtul a dobândit cota de 2/3 din imobilul susmenţionat prin Contractul de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 6.506 din data de 27.12.2006 de BNP P.M.P. Prin acelaşi contract, cota de 1/3 din imobil a fost dobândit de doamna M.A. Preţul imobilului a fost de 38.000 Euro. O parte din preţ, respectiv 18.000 Euro, a fost achitat la data încheierii contractului de vânzare–cumpărare. O altă parte din preţ, în cuantum de 20.000 Euro, a fost achitat în prealabil către vânzătoarea L.R. de către doamnele M.A. şi M.I., cu ocazia încheierii Promisiunii de vânzare–cumpărare autentificată.
Faţă de dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, prima instanţă, în baza art. 6733 C. proc. civ., a constatat că, cota de 2/3 din imobilul situat în municipiul Arad, […] compus din 3 camere, bucătărie, cămară şi anexe în suprafaţă de 86 mp., în valoare totală de 25.334 Euro, dobândit în timpul căsătoriei părţilor, are calitatea de bun comun al acestora.
Cu privire la cotele de participare ale părţilor la dobândirea bunului comun, Judecătoria Arad a constatat că, prin Sentinţa civilă nr. 4225/12.05.2009 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1215/55/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 456/A/10.11.2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1215/55/2008, s-a dispus sistarea comunităţii de bunuri a foştilor soţi. Prin această sentinţă, instanţa a stabilit deja cotele de contribuţie unice ale părţilor la dobândirea bunurilor comune, respectiv 50% din partea reclamantei şi 50% din partea pârâtului. Această dispoziţie a intrat în puterea de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs, recalificat ulterior ca fiind apel, pârâtul H.M., solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată.
În motivare, apelantul a arătat faptul că sentinţa Judecătoriei Arad a fost data cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi ale art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
Astfel, prima instanţă nu a stabilit adevărul pe baza faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, ba mai mult, a nesocotit toate probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile autentice, bazându-se exclusiv pe anumite prezumţii pe care le-a tras din examinarea selectivă a probelor administrate.
Prima instanţă a reţinut, cu totul eronat, că pârâtul nu a contestat apartenenţa cotei de 2/3 la masa partajabilă, ignorând cele 3 înscrisuri autentice cu forţă probantă prevăzute de art. 1173 din Cod civil.
Instanţa de fond a stabilit cota de contribuţie de ? a reclamantei, absolut fără nicio legătură cu probele administrate în dosar, plecând de la aplicarea greşită a dispoziţiilor privind autoritatea de lucru judecat. De altfel, din întreaga probaţiune, pe care instanţa de fond nu a examinat-o în mod riguros, având la îndemână autoritatea de lucru judecat, din dosarul nr. 4225/12.05.2009, rezultă că reclamanta nu a avut absolut nicio contribuţie la dobândirea imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 25/27.01.2011 pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de pârâtul H.M. împotriva Sentinţei civile nr. 8428/5.10.2010 pronunţată de Judecătoria Arad în contradictoriu cu reclamanta F.V.; a schimbat în parte hotărârea atacată după cum urmează: a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în Arad, […], în cotă de 100% pârâtul şi 0% reclamanta; a înlăturat obligaţia pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 12.666 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective, cu titlu de sultă către reclamantă; a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate; a obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în apel, constând în taxă de timbru, în sumă de 1330,25 lei .
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că bunul supus partajului, reprezentând cota de 2/3 parte din imobilul înscris în CF 309906 Arad, a fost dobândit de pârât prin cumpărare la data de 27 decembrie 2006, căsătoria părţilor fiind desfăcută la data de 2 aprilie 2007 prin Sentinţa civilă nr. 2815 pronunţată de Judecătoria Arad.
La data perfectării contractului, cu toate că soţii erau doar separaţi în fapt, pârâtul a declarat că este divorţat.
Prin sentinţa civilă nr. 4225/12 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Arad s-a dispus împărţirea bunurilor dobândite de părţi sub durata căsătoriei, reţinându-se că au avut o contribuţie egală, de câte 50%, la dobândirea acestora.
Pentru bunul supus împărţelii în prezenta cauză nu se poate reţine cota de contribuţie sus arătată, deoarece a fost cumpărat de pârât în perioada în care era separat în fapt de reclamantă, astfel încât nu poate fi inclus în universalitatea bunurilor dobândite efectiv în timpul căsătoriei, când foştii soţi se gospodăreau împreună, instanţa având obligaţia de a cuantifica diferit contribuţia foştilor soţi la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei atunci când reţine că au fost achiziţionate într-o perioadă de timp în care au întrerupt convieţuirea.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, atât reclamanta F.V., cât şi pârâtul H.M., cereri înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 19.04.20100.
Reclamanta F.V. a solicitat, prin recursul declarat, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului H.M. declarat împotriva sentinţei primei instanţe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în materia împărţirii bunurilor comune, atunci când a stabilit contribuţia la dobândirea cotei de 2/3 din imobilul situat în Arad, […], ca fiind de 100% în favoarea pârâtului şi de 0% pentru reclamantă.
A apreciat că această soluţie este eronată, cu atât mai mult cu cât instanţa de apel a reţinut că bunul supus partajului este bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei, iar din probele administrate în cauză nu s-a putut reţine că apartamentul în litigiu ar fi un bun propriu al pârâtului, nefăcându-se dovada că s-ar încadra în vreunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 31 din Codul familiei.
În doctrină şi jurisprudenţă s-a statuat că masa bunurilor comune reprezintă o universalitate de bunuri supusă aceluiaşi regim juridic, astfel că nu se poate reţine o „contribuţie diferită pe categorii de bunuri”, cum greşit a procedat instanţa de apel „ci se apreciază contribuţia asupra întregii mase de bunuri”.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate şi în limitele trasate de art. 304 şi 306 alin. (2) C. proc. civ., faţă de actele dosarului şi de prevederile art. 299 şi urm. C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 30-31 din Codul familiei, Curtea a constatat următoarele:
În ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamanta F.V., este adevărat că jurisprudenţa şi doctrina juridică sunt constante în a afirma că universalitatea juridică a bunurilor comune implică şi unicitatea cotei stabilite la împărţeală pentru fiecare codevălmaş, în funcţie de contribuţia reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, şi nu pluralitatea de cote, respectiv diferenţierea cotelor în raport de categorii diverse de bunuri.
Însă, în speţă, acest principiu nu poate fi aplicat fără observarea particularităţilor cauzei.
Astfel, părţile au mai avut pe rolul instanţelor judecătoreşti o cerere de partajare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei lor, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1215/55/2008, finalizat irevocabil, dosar în care s-au reţinut cote egale de contribuţie la dobândirea bunurilor comune.
De observat că, în acel dosar, niciunul dintre foştii soţi nu a cerut includerea în masa bunurilor comune supuse partajului a apartamentului în litigiu, deşi reclamanta avea cunoştinţă de existenţa acestui bun, lucru ce rezultă din actele procesuale depuse în acel dosar şi aflate la filele 38 şi 27 din dosarul judecătoriei. Din cuprinsul acestor acte, rezultă că, în acel dosar, ambele părţi au făcut vorbire de apartamentul din Arad, str. Transilvaniei nr. 16, reclamanta F.V. (pârâtă în acel dosar) afirmând în întâmpinarea depusă că „reclamantul […] omite a preciza […] că din aceşti bani, realizaţi în Germania în 2005–2006, şi-a cumpărat o casă în Arad, str. Transilvania nr. 16 […]” (fila 38 verso).
Rezultă, deci că, la momentul judecării acelui dosar, reclamanta F.V. cunoştea faptul că pârâtul dobândise acel imobil din banii obţinuţi la muncă în Germania, nesolicitând includerea bunului în masa partajabilă, deşi putea şi trebuia să facă acest lucru. Neprocedând de această manieră şi cerând în trepte partajarea bunurilor comune, reclamanta urmăreşte obţinerea unui beneficiu juridic, din propria culpă, lucru ce nu poate fi admis. Nu poate cere acum aplicarea principiului unicităţii cotei, în condiţiile în care în dosarul anterior s-a stabilit cota de contribuţie prin raportare la bunurile deduse judecăţii şi la probatoriul administrat exclusiv cu privire la acestea în dosarul arătat.
Dacă apartamentul în discuţie în prezenta cauză ar fi fost cerut în acel dosar, este probabil ca soluţia să fi fost diferită sub aspectul cotei efective de contribuţie la dobândirea bunurilor comune ale soţilor.
Ca atare, reclamanta nu poate invoca, cu succes, puterea de lucru judecat a sentinţei pronunţate în dosarul nr. 1215/55/2008, în privinţa cotei de contribuţie, atâta timp cât probatoriul avut în vedere în acea cauză nu viza şi contribuţia efectivă a soţilor la dobândirea şi a acestui imobil.
