Nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru antrenarea răspunderii dacă pârâtul nu se încadrează în categoria persoanelor enumerate de dispoziţia legală menţionată şi dacă nu există legătură de cauzalitate între fapta săvârşită şi ajungerea societăţii în stare de .
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 189 din 30 ianuarie 2007
Prin încheierea comercială nr. 3785 din 21 septembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 576/2004 al Tribunalului Comercial Cluj privind procedura insolvenţei debitoarei SC D. SRL cu sediul în sat Gheorgheni judeţul Cluj, judecătorul sindic a admis în parte cererea formulată de creditoarea DGFP CLUJ împotriva pârâţilor P.A. şi D.F. cât şi cererea formulată de creditoarea AVAS BUCUREŞTI şi drept consecinţă a obligat pe pârâţi să suporte în solidar întregul pasiv al debitoarei până la concurenţa sumei de 180.817.069.992 lei ROL şi 92.05 USD.
Instanţa de fond în baza probelor administrate a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul D.F. şi pe fondul cauzei a reţinut că în speţă calitatea de administrator statutar al societăţii a fost deţinută de pârâtul P.A..
Lichidatorul judiciar şi anterior administratorul judiciar desemnat în procedură a încunoştinţat despre faptul că nu i-au fost predate documentele contabile de către administratorul statutar. Nici Garda Financiară care a efectuat mai multe acte de control la sediul debitoarei nu a intrat în posesia acestor documente aşa încât sumele stabilite prin procesul verbal de control ca fiind plăţi neachitate la bugetul de stat au rezultat în urma unui control încrucişat, fiind obţinute documente şi informaţii de la partenerii de afaceri ai societăţii debitoare.
Pârâtul D.F. a avut calitatea de director executiv , iar la dosarul cauzei există probe din care rezultă că acesta în mod ocazional îndeplinea atribuţiile de administrator statutar sau de cele ale directorului executiv.
În acest sens, este semnificativă copia declaraţiei societăţii debitoare privind obligaţiile de plată la bugetul de stat în luna iunie 2000 semnată de acest pârât şi copia decontului TVA datată la 21 iulie 2000.
Ceea ce se reţine în sarcina celor doi pârâţi care sunt cercetaţi în dosarul nr. 2D/P/2006 de DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM este faptul că în perioada 20002001 au comercializat băuturi alcoolice fără a calcula, evidenţia şi achita obligaţiile fiscale faţă de bugetul de stat stabilindu-se că debitoarea în realitate nu a produs băuturi alcoolice şi a livrat doar facturi pentru o serie de firme din municipiul Oradea fără să se achite accize, TVA şi impozit pe profit.
Prin neplata la termen a contribuţiilor la bugetul de stat fondurile societăţii au fost utilizate pentru susţinerea activităţii curente a debitoarei astfel încât, starea de insolvenţă a fost sesizată la momentul la care activitatea persoanei juridice nu mai putea fi redresată, întârziindu-se astfel momentul constatării încetării plăţilor, desfăşurându-se o activitate în pierdere mascată sub aparenţa existenţei fondurilor băneşti necesare continuării activităţii.
De aceea, se susţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 138 lit d din pentru angajarea răspunderii patrimoniale a celor doi pârâţi, la nivelul pasivului societăţii debitoare rămas neacoperit.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal, pârâtul D.F. care a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în parte a hotărârii, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea cererii de angajare a răspunderii formulată de cele două creditoare faţă de recurent.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În speţă, procedura judiciară faţă de debitoare a fost deschisă în temeiul Legii nr. 64/1995 republicată, la data de 16 decembrie 2004 prin sentinţa civilă nr. 484 a Tribunalului Cluj.
Corespunde realităţii că potrivit art. 138 alin (1) al Legii nr. 85/1996 în sfera persoanelor răspunzătoare pentru plata pasivului debitoarei persoană juridică ajunsă în stare de insolvenţă intră, în primul rând administratorului, directorii, membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii şi alte persoane care au cauzat insolvenţa debitoarei, cu condiţia să se facă dovada că au săvârşit vreuna dintre faptele prevăzute de textul de lege enunţat mai sus la lit. a)- g) ceea ce înseamnă că sau implicat în administrarea debitoarei sau au administrat în fapt activitatea acesteia.
Condiţiile răspunderii prevăzute de norma legală edictată presupun îndeplinirea următoarelor elemente: săvârşirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege; existenţa prejudiciului, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia (culpa) persoanei care răspunde.
Actele ataşate dosarului mai exact raportul lichidatorului aflat la (fila 172) din dosarul de fond atestă că, într-adevăr administratorul statutar al debitoarei nu a depus documentele contabile ale societăţii.
În lipsa acestora susţine lichidatorul nu se poate proba nici una dintre faptele expres şi limitativ enumerate de art. 137 a Legii falimentului nr. 64/1995 republicată în prezent art. 138.
Acelaşi raport relevă că de vreme ce nu au fost depuse actele contabile ale debitoarei este imposibil să se determine cauzele reale ale ajungerii societăţii în stare de insolvenţă şi că creditoarea DGFP este în imposibilitate să demonstreze o legătură de cauzalitate între săvârşirea faptei şi crearea stării de insolvenţă.
Se va reţine că vinovat de nedepunerea evidenţelor contabile ale societăţii ceea ce creează prezumţia neconducerii unei contabilităţi în conformitate cu legea se face administratorul statutar al acesteia în persoana pârâtului P.A.. În raport, de concluzia lichidatorului judiciar în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 138 alin (1) lit. d din Legea nr. 85/2006.
În ce priveşte angajarea răspunderii recurentului pe temeiul acestui text de lege alături de administratorul statutar, hotărârea instanţei de fond este greşită, deoarece concluziile lichidatorului judiciar în raportul întocmit relevă că nu există un raport de cauzalitate între faptele săvârşite de acest recurent şi ajungerea societăţii debitoare în starea de insolvenţă.
Singurul act în care se menţionează că ar fi avut recurentul funcţia de director executiv îl constituie procesul-verbal al Gărzii Financiare cu nr. 2143 din 30 mai 2003.
Nu există un contract de muncă , o fişă a postului sau alte documente care să demonstreze că acest recurent a avut calitatea de director executiv şi că, în această calitate a contribuit la ajungerea societăţii în încetare de plăţi prin faptul că a ţinut o fictivă sau ar fi făcut să dispară unele dintre documentele contabile ori nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.
Dimpotrivă recurentul a fost angajat al debitoarei în baza contractului de muncă în funcţia de şef aprovizionare, pe perioada 1 decembrie 1999- 1 iunie 2000, contract ce a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj sub nr. 4237/5.14.245 din 9 decembrie 1999.
De aceea, se apreciază că recursul formulat de recurent este întemeiat, şi în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin (1) din acelaşi cod, hotărârea atacată urmează a fi modificată în parte în sensul respingerii acţiunilor creditorilor DGFP şi AVAS BUCUREŞTI pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestui pârât.
Hotărârea este temeinică şi legală în ce priveşte angajarea răspunderii administratorului statutar al debitoarei în persoana pârâtului P.A., considerente pentru care hotărârea va fi menţinută în acest sens.
1.2 Anularea unor acte ale debitorului.
Anularea în temeiul art.513 C.proc.civ. a întregii proceduri de licitaţie publică organizată pentru vânzarea unor active ale debitoarei aflată în procedura insolvenţei, nu poate fi dispusă de judecătorul sindic dacă cererea adjudecatorului vizează numai restituirea preţului vânzării întrucât terenul adjudecat nu poate fi exploatat în întregime de adjudecator.
(Dosar nr.5/84/2001, decizia nr.13/09.01.2007)
Prin încheierea civilă nr. 1816 din 16 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 5/84/2001 al Tribunalului Sălaj, privind pe debitoarea SC C.A. SA ZALĂU judecătorul sindic a admis cererea cumpărătorului SC P.G. SRL BOBOTA prin administratorul acesteia P.C. şi a anulat licitaţia din 16 noiembrie 2005 privind vânzarea imobilului teren în suprafaţă de 5904 mp aparţinând debitoarei şi adjudecată cumpărătorului; s-a dispus restituirea sumei de 60.811,2 RON cu titlu de preţ către cumpărător; s-a respins cererea formulată de SC C. SRL ZALĂU pentru anularea aceleiaşi licitaţii.
Judecătorul sindic a reţinut că prin procesul verbal încheiat la 16 noiembrie 2005 la sediul debitoarei s-a organizat vânzarea prin licitaţie publică a imobilului
constând în teren în suprafaţă de 5904 mp aparţinând debitoarei. Imobilul a fost adjudecat cumpărătoarei SC P.G. SRL BOBOTA al cărui preţ a fost achitat în întregime la data de 1 august 2006.
Cumpărătorul a arătat că nu poate folosi terenul adjudecat şi nu mai este interesat de acesta solicitând restituirea sumei achitate cu titlu de preţ, deoarece aşa cum a confirmat lichidatorul judiciar din cei 5904 mp teren cumpărat 5268 mp sunt situaţi pe drumul public iar diferenţa de 636 mp sunt situaţi pe malul Văii Morii.
De aceea, sunt incidente dispoziţiile art. 513 Cod procedură civilă pentru admiterea cererii cumpărătorului adjudecatar şi anularea licitaţiei din 16 noiembrie 2005 pentru vânzarea imobilului-teren.
Cererea formulată de SC C. SRL ZALAU nu este întemeiată deoarece această societate nu a participat la licitaţia din 16 noiembrie 2005.
Împotriva sentinţei au declarat recurs în termenul legal, creditorii AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI şi AVAS BUCUREŞTI care au solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii privind anularea licitaţiei invocându-se motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 1 Cod procedură civilă şi art. 304 pct 8 din acelaşi cod.
Examinând recursurile curtea de apel constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
Procedura de faliment faţă de societatea debitoare a fost deschisă în anul 2001.
În speţă, actele ataşate dosarului demonstrează că prin licitaţia organizată la data de 16 noiembrie 2005 la sediul debitoarei cumpărătorul SC P.G. SRL BOBOTA a dobândit imobilul teren în suprafaţă de 5904 mp al cărui preţ a fost achitat integral la datele de 16 noiembrie 2005 şi respectiv 14 aprilie 2006.
Prin cererea aflată la fila 591 din dosarul de fond, cumpărătorul a solicitat la data de 2 octombrie 2006 restituirea preţului vânzării arătând doar că imobilul-teren cumpărat s-a dovedit a fi drum plus zonă de drum şi zona Văii Morii, teren ce nu poate fi exploatat.
Judecătorul sindic a anulat licitaţia în temeiul dispoziţiilor art. 513 Cod procedură civilă şi care stabilesc „că dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul
prevăzut imobilul se va scoate din nou în vânzare adjudecatarul va putea să
achite la termenul de licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie (1); dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vândut….fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului (2)”.
Din conţinutul textului de lege menţionat anterior rezultă că anularea licitaţiei s-a dispus ca urmare a neachitării preţului ceea ce nu corespunde cu realitatea deoarece preţul vânzării a fost achitat integral de către adjudecatarul cumpărător.
Pe de altă parte, în caz de neexecutare a obligaţiei de predare a bunului, din culpa vânzătorului, potrivit regulilor generale, cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare, sau poate cere executarea în natură, fie rezoluţiunea vânzării cu daune interese, potrivit art. 1075 Cod civil.
Or, aşa cum s-a arătat anterior o astfel de cerere nu a fost formulată de către cumpărătorul adjudecatar SC P.G. SRL BOBOTA.
Reţinând deci, că nu există nici un motiv de anularea licitaţiei pentru încălcarea vreunei norme legale prevăzute de condiţiile de efectuare a acesteia şi că , cumpărătorul a solicitat doar restituirea preţului fără să invoce vreun motiv de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare, potrivit regulilor generale stabilite de Codul civil se apreciază că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală considerente pentru în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9
Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin 2 din acelaşi cod recursurile se vor admite , hotărârea va fi modificată în sensul respingerii cererii formulată de adjudecatarul cumpărător pentru anularea licitaţiei din 16 noiembrie 2005.
