Actiune în recuperarea contributiei la finantarea activitatii de protectie a copiilor protejati în sistem rezidential, de asistenta maternal. Prescriptia dreptului material la actiune


ACtiuni, prescriptie

Prin cererea înregistrata initial pe rolul Tribunalului Constanta la data de 30.12.2013 înregistrata sub nr. 10707/118/2013, reclamantul DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI CONSTANTA a chemat în judecata pe paratul CONSILIUL LOCAL AL PRIMARIEI SACELE, solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna: obligarea pârâtului la plata sumei de 48699,92 lei – reprezentând contributia la finantarea activitatii de protectie a copiilor protejati în sistem rezidential, de asistenta maternala, persoanelor majore care beneficiaza de protectie în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificata prin Legea nr.257/2013, precum si întretinerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea DGASPC Constanta, pentru beneficiarii proveniti de pe raza UAT Constanta,  obligarea pârâtului la plata penalitatilor de întârziere în cuantum de 0,30 % pentru fiecare zi de întârziere din contributia lunara; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat, în esenta, ca în perioada ianuarie 2010- noiembrie 2013 si-a îndeplinit obligatiile asumate –  prin internarea în centrele aflate în subordine pentru copiii si adultii beneficiari ai serviciilor de protectie si asistenta sociala, proveniti de pe raza unitatii administrativ teritoriale apartinând pârâtului, care însa nu a adus la îndeplinire obligatiile  stabilite în sarcina sa prin HCJ nr.120/3.04.2008; s-a mai aratat ca desi prin mai multe adrese  emise în anii 2010-2013 a notificat pârâtul relativ la plata contributiei, acesta a refuzat executarea platii, debitul înregistrat la data investirii instantei de judecata fiind cuantificat la 48.699,92 lei. 

În drept, reclamantul a invocat si disp.art.54 alin.1 Lg.448/2006, art.33 alin.2 si 3 din HG 268/2007, de prevederile art.5 alin.3 si art.118 din Legea nr.272/2004, art.133 lit.”c” din Lg.292/2011 si ale Lg.47/2006, art. 53 din  OG 86/2004, respectiv  OG 68/2003, disp.art.1349, art.1357-1359, art.1381,1386, art.1539 Cod civil.

In dovedirea cererii, a fost solicitata administrarea probei cu înscrisuri.

Prin cererea depusa la termenul din 25.03.2014 reclamantul a solicitat largirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauza, în calitate de pârât Comunei Sacele prin Primar.

Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada ianuarie 2010 – 30 decembrie 2010, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondata.

Prin Sentinta civila nr. 1075/01.04.2014 a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta si declinata competenta solutionarii cauzei în favoarea Judecatoriei Constanta.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 04.06.2014.

Prin notele de sedinta înregistrate la data de 24.06.2014 pârâtul a invocat exceptia decaderii reclamantului din dreptul de a formula cerere modificatoare în sensul largirii cadrului procesual pasiv, exceptie fata de care s-a dispus unirea cu fondul prin Încheierea din 26.09.2014.

Prin cererea înregistrata la data de 21.08.1014 reclamantul a precizat cuantumul sumei ce face obiectul cereri de chemare în judecata, respectiv suma de 48.609,37 lei, fata de platile partiale efectuate de catre pârât, iar la termenul din 14.11.2014 s-a formulat cerere de micsorare a cuantumului la suma de 45.496,58 lei.

Instanta a încuviintat pentru parti proba cu înscrisuri.

Fata de exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta retine urmatoarele:

În motivarea exceptiei s-a aratat ca, în ceea ce priveste obligarea la plata contributiei aferente perioadei ianuarie 2010 – 30 decembrie 2010, fata de data înregistrarii cererii, respectiv 30.12.2013 si dispozitiile art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pretentiile reclamantului sunt prescrise.

Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, „Prescriptia se întrerupe:  a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia. În raporturile dintre organizatiile socialiste, recunoasterea nu întrerupe curgerea prescriptiei; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începator de executare.”

În speta, instanta are în vedere adresele D39361/30.07.2010, D6675/08.02.2011, D47232/02.08.2012, D9960/12.02.2013, notificari care au întrerupt cursul prescriptiei, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Pe fondul cauzei, analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In conformitate cu dispozitiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, privind administratia publica locala, autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala în comune, orase si municipii sunt consiliile locale, comunale, orasenesti si municipale, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive.

Consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice din comune, orase si municipii, în conditiile legii.

La data de 3 aprilie 2008, a fost emisa Hotarârea nr. 120 de catre  Consiliul Judetean Constanta a fost aprobat costul anual pentru întretinerea unui copil protejat si aflat în sistem rezidential,  a copiilor protejati în sistemul de asistenta maternala, precum si a costului anual pentru persoanele majore, care beneficiaza de protectie în temeiul prevederilor Legii nr. 272/2004,  potrivit anexei ce a facut parte integranta din respectiva hotarâre. 

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta, ca si institutie publica de interes local, si-a îndeplinit obligatiile prevazute de lege privind realizarea serviciilor de protectie si asistenta sociala în domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, a celor cu handicap, precum si a celorlalte persoane aflate în nevoie sociala.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 45.496,58 lei aferenta perioadei ianuarie 2010- decembrie 2013, reprezentând contributia acesteia la finantarea activitatii de protectie a copiilor aflati în sistem rezidential, de asistenta maternala, persoanelor majore care beneficiaza de protectie în temeiul prevederilor art. 51 din Legea nr. 272/2004, modificata prin Legea nr. 257/2013, precum si întretinerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea reclamantei, pentru beneficiarii proveniti de pe raza unitatii administrativ teritoriale a Primariei comunei Sacele.

Având în vedere mobilitatea dispozitiilor legale privind asistenta sociala urmeaza ca cererea reclamantei sa fie analizata în functie de legislatia în vigoare pentru fiecare perioada în parte.

Astfel se retine, în ceea ce priveste  protectia minorilor, incidenta dispozitiilor art. 127 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care „(1)Prevenirea separarii copilului de familia sa, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai se finanteaza din urmatoarele surse:

c)bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor”.

În ceea ce priveste protectia persoanelor cu handicap se retin dispozitiile art. 33 din legea nr. 448/2006, potrivit cu care „(1)Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a organiza, administra si finanta servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în conditiile legii” si ale art. 54 alin. 4 si 5 care prevedea ca „(4)Decontarea cheltuielilor dintre autoritatile administratiei publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioara de centrul în care persoana cu handicap este îngrijita si protejata.

(5)Modalitatea de decontare va fi stabilita prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi”.

Potrivit art. 33 din normele metodologice din 14 martie 2007 de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap aprobate prin HG nr. 258/2007 „(2)Obligatia de decontare a cheltuielilor prevazute la alin. (1) revine consiliului judetean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a carui/caror raza teritoriala îsi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.

(3)Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioara. Se deconteaza costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contributia lunara de întretinere datorata de persoana cu handicap”.

În perioada 2010 – 22.12.2011  asistenta sociala a fost reglementata de Legea nr. 47/2006 care prevedea la art. 40 ca autoritatile locale au obligatia finantarii serviciilor sociale, „(3)De la bugetele locale ale municipiilor, oraselor si comunelor se asigura finantarea:

a)serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societatii civile;

(4)Consiliile locale de la toate nivelurile administratiei publice locale au obligatia sa prevada în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale si prestatii sociale, stabilite prin legi speciale si hotarâri ale consiliilor locale”.

La data de 23.12.2011 a intrat în vigoare legea nr. 29/2011 privind asistenta sociala, lege care prevede la art. 39 ca „Responsabilitatea dezvoltarii, administrarii si acordarii serviciilor sociale este partajata astfel:

a)elaborarea politicilor publice, programelor si strategiilor nationale în domeniu, reglementarea, coordonarea si controlul aplicarii lor, precum si evaluarea si monitorizarea calitatii serviciilor sociale – în responsabilitatea autoritatilor administratiei publice centrale;

b)organizarea, administrarea si acordarea serviciilor sociale – în responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale, atributii ce pot fi externalizate catre sectorul neguvernamental, institutiile de cult, alte persoane fizice si juridice de drept public sau privat, în conditiile legii;

c)finantarea serviciilor sociale, în conditiile legii – din bugetul local, din contributia beneficiarului si/sau, dupa caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum si din alte surse”.

Potrivit art. 136 din Legea nr. 292/2011 „(1)Din bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti se aloca fonduri pentru:

a)finantarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subventionate în conditiile legii, ori co-finantate în baza contractelor de parteneriat;

f)alte finantari sau cofinantari prevazute de lege.

(2)Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa asigure sumele din bugetele proprii si alte venituri extrabugetare, în completarea celor alocate din bugetul de stat”.

Referitor la cuantumul cheltuielilor solicitate se retine incidenta HG nr. 23/2010 care prevede la art. 6 ca „2)Finantarea serviciilor sociale conform standardelor de cost prevazute în anexele nr. 1 si 2 se asigura de la bugetul de stat în limita bugetelor aprobate anual cu aceasta destinatie în legea bugetului de stat si din bugetele proprii ale autoritatilor administratiei publice locale”, iar potrivit art. 7 „Consiliile judetene, respectiv consiliile locale raspund de repartizarea sumelor si de aprobarea bugetelor pentru serviciile sociale cu sau fara personalitate juridica, aflate în administrare”.

Potrivit art. 4 alin. 2 din normele metodologice de stabilire a nivelului contributiilor comunitatilor locale la finantarea activitatii de protectie a copilului aflat în dificultate, a celui cu handicap, precum si a persoanei majore care beneficiaza de protectie în conditiile art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/1997, republicata, aprobate prin HG nr. 457/2000 (în vigoare si în prezent) „(2)Contributia anuala a comunitatilor locale pentru fiecare copil protejat sau persoana majora, care beneficiaza de protectie în conditiile art. 19 din ordonanta, nu poate fi mai mica de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat sau persoana majora, stabilit în conformitate cu prevederile art. 3”.

Reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta,  a facut dovada raporturilor obligationale  reglementate în mod expres de lege, a depus la dosarul cauzei modul de calcul al sumelor pretinse necontestate de catre pârât, a dovedit refuzul nejustificat al pârâtului de a contribui la cheltuielile serviciilor sociale, situatie în care, urmeaza a fi obligat pârâtul la plata sumei de 45.496,58 lei, aferenta perioadei: ianuarie 2010 – septembrie 2013, reprezentând  contributia pârâtului la finantarea activitatii de protectie a copiilor protejati în sistem rezidential, a copiilor protejati in sistemul de asistenta maternala, a persoanelor majore care beneficiaza de masuri de protectie în temeiul prevederilor Legii nr. 272/2004.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalitatilor de întârziere aferente debitului solicitat prin cererea de chemare în judecata, se constata ca acesta nu a fost motivat în fapt si drept.

Instanta are în vedere dispozitiile art. 5 si art. 6 din Hotarârea nr. 120/03.04.2008 privind stabilirea costului anual pentru beneficiarii serviciilor oferite de D.G.A.S.P.C constanta, conform carora: „art. 5 Consiliile locale vor stabili prin hotarâre contributia anuala a colectivitatii locale la finantarea activitatii de protectie a categoriilor mentionate la art. 1, 2 si 3 raportata la numarul beneficiarilor de protectie ce provin din raza unitatii administrativ teritoriale. Contributia nu poate fi mai mica de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat sau persoana majora protejata; art. 6 Neplata contributiei lunare în termenul stabilit atrage plata de penalitati de întârziere în cuantum de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere din contributia lunara”.

Fata de textul mentionat, instanta va obliga pârâtul si la plata penalitatilor de întârziere în cuantum de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere din contributia lunara.

Fata de disp. art. 453 NCPC constata ca nu au fost efectuate cheltuieli de judecata de catre reclamant.