R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ*
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 25950/280/2013
DECIZIE Nr. 714/2015
Şedinţa publică de la 11 Martie 2015
Obiectul cauzei:alte cereri CERERE DE VALOARE REDUSA
INSTANŢA
Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.12.2013 pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub nr.25950/280/2013, reclamanta (…) a solicitat instanţei obligarea pârâtei (…) la plata sumei de 628,04 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei decembrie 2010 . iunie 2012 şi suma de 126,36 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune reprezintă fără tăgadă un venit public, fiind sursă de finanţare a (…) , conform art.1, art.4 şi art.40 din Legea 41/1994. (…) ca serviciu public autonom de interes naţional, independent editorial, care îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului, are obiective generale de informare, educare şi divertisment, fiind în drept să perceapă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, iar persoanele juridice sunt obligate să achite această taxă, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. A mai arătat că potrivit art.40 alin. 3 din Legea 41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune.
Prin sentinţa civilă nr. 5546/2014, Judecătoria Piteşti a respins cererea, cu motivarea că verificând aplicabilitatea procedurii speciale derogatorii de la dreptul comun invocată de creditor prin raportare la regulile formale privind accesul la aceasta – valoarea cererii respectiv cauza cererii sau raportul juridic pe care pretenţia litigioasă se întemeiază – instanţa a apreciat ca nefiind posibilă soluţionarea cererii în procedura cu privire la cererile cu valoare redusă reglementată de art.1025 NCPC.
Astfel, conform art.1025 alin.1 şi 2 C.pr.civ., prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10 000 lei la data sesizării instanţei. Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.
Prin urmare, procedura prevăzută de titlul X referitoare la cererile de valoare redusă este o procedură ce are o aplicare limitată, excluzând pretenţiile formulate în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.
Astfel cum a arătat şi reclamanta în motivarea cererii, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune reprezintă fără tăgadă un venit public, fiind sursă de finanţare a (…) , conform dispoziţiilor art.40 din Legea nr.41/1994. (…) este serviciu public autonom de interes naţional, independent editorial, care îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului.
Având în vedere că procedura cererilor cu valoare redusă nu se aplică în materie fiscală, în raport de dispoziţiile legale menţionate, instanţa a respins cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta pe care a criticat-o pe considerentul că, în mod greşit, a fost respinsă cererea, întrucât, în cauză, nu este vorba despre un raport juridic fiscal în sensul prevăzut de OG 92/2003 R.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât nu este beneficiară a serviciilor prestate de către reclamantă, astfel că nu poate fi obligată la plata contravalorii acestora.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reţine următoarele:
Prima instanţă a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, în procedura specială prevăzută de art. 1025 şi urm. Ncpc, pe care a considerat-o inaplicabilă, întrucât vizează raporturi de drept material fiscal, exceptate de la aplicare conform alin. 2 din art. 1025 Ncpc.
În legătură cu acest aspect, însă, tribunalul reţine că prin creanţe fiscale se înţeleg drepturile patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, respectiv: dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanţe fiscale principale; dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii. În consecinţă, astfel cum sunt definite creanţele fiscale sus arătate, se constată că suma reprezentând contravaloarea serviciului de radiodifuziune nu se încadrează în tiparul menţionat, faţă de dispoziţiile legii 41/1994 R privind organizarea şi funcţionarea (…) .
Astfel, potrivit art. 38 alin. 1 din lege (…) şi (…) , fiecare în parte, administrează bunurile din patrimoniul lor sau, după caz, dispun de acestea sub control parlamentar, iar conform art. 39 alin. 3 activitatea financiară a (…) şi a (…) se desfăşoară pe baza bugetelor proprii, care, în conformitate cu art. 40 după caz, din: a) sume încasate din realizarea obiectului de activitate; b) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune; c) penalităţi de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate; d) sume încasate din publicitate; e) sume încasate din amenzi şi despăgubiri civile; f) donaţii şi sponsorizări; g) alte venituri realizate potrivit legii.
Aşadar, din coroborarea reglementărilor legale expuse cu ceea ce reprezintă creanţele fiscale ce fac obiectul OG 92/2003 R, tribunalul constată că în mod greşit a reţinut prima instanţă faptul că suntem în prezenţa unui raport juridic de drept fiscal căruia nu îi este aplicabilă procedura prevăzută de art. 1025 şi urm. Ncpc.
În consecinţă, în baza art. 480 Ncpc, va admite apelul, iar pentru că nu s-a intrat în cercetarea fondului, va anula sentinţa atacată.
Reţinând cauza spre judecare, tribunalul constată că potrivit art. 40 alin. 3 din legea 41/1994 R, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În cauză, pârâta este beneficiară a serviciului de furnizare a energiei electrice, astfel cum reiese din cuprinsul contractelor nr. (…) şi (…) (f. 39 – 50, dosar fond), iar, prin contractul de mandat nr. (…) (f. 57 – 62, dosar fond), încheiat între furnizorul de energie electrică şi reclamantă, aceasta din urmă a mandatat furnizorul de energie electrică să factureze şi să încaseze în numele său contravaloarea taxei pentru serviciul de radiodifuziune de la persoanele fizice şi juridice care au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice ca în speţa de faţă.
Aşadar, faţă de cele expuse, nu se poate reţine susţinerea pârâtei, în sensul că nu este beneficiar al serviciului sus menţionat.
Întrucât, la dosar nu s-a făcut dovada plăţii, devin incidente dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi 3 din contractul de furnizare a energiei electrice (f. 40 verso, dosar fond), antrenându-se, în raport de contractul de mandat sus menţionat, de protocolul nr. 2/2001 (f. 63 – 64, dosar fond) şi art. 40 alin. 3 din legea 41/1994 R, răspunderea contractuală a pârâtei, în sensul obligării acesteia la plata sumei de 628, 04 lei, taxă pentru serviciul de radiodifuziune şi 126, 36 lei, penalităţi de întârziere aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către (…) , împotriva sentinţei civile nr. 5546/2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti în prezenta cauză, intimată fiind (…) .
Anulează sentinţa şi, rejudecând cauza pe fond, admite acţiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 628,04 lei, taxă pentru serviciul public de radio-difuziune aferentă perioadei decembrie 2010-iunie 2012, precum şi suma de 126,36 lei, penalităţi de întârziere. Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 11 Martie 2015.
