Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă sub nr. 12329/3/2015 cauză disjunsă din dosarul nr. 12726/3/2014, reclamanta Z.S. a chemat în judecată pârâtele B.R., B.U. şi F.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a clauzelor inserate la art. 9.1; 9.2; 9.4 din contractul de credit nr.C2204/1000/12202/12.08.2008 şi art.II din actul adiţional 1/12.05.2009, art. I din actul adiţional nr.2; art.I din actul adiţional nr.3; art.I din actul adiţional nr.5/15.04.2011; art.I din actul adiţional nr. 7/25.07.2013; obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă restituirea creditului în lei, prin conversia CHF în RON la data contractării creditului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că au fost încălcate obligaţiile de informare şi avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractelor de credit, obligaţia de a pune în vânzare produse/servii financiare defectuoase (toxice), obligaţia de a nu utiliza practici comerciale înşelătoare şi obligaţia de a nu introduce clauze abuzive în contractele de credit.
S-a precizat că valoarea cererii de chemare în judecată este de 370.420,29 lei, fiind rezultatul transformării valorii creditului contractat în CHF, în lei, la cursul din ziua depunerii cererii de chemare în judecată (1 CHF = 3,6639 lei).
Prin întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea acţiunii şi au anexat note privind evaluarea obiectului cererii.
La termenul din 17.10.2014 reclamantul a precizat cuantumul pretenţiilor în două moduri; prin raportare la valoarea soldului creditului (suma primită efectiv de la pârâtă, fără alte costuri) şi prin raportare la întregul cost al creditului.
De asemenea, printr-o altă cerere depusă la dosar, reclamantul a arătat că nu poate fi luată în considerare valoarea obiectului cererii indicată de pârâtă, respectiv diferenţa dintre capitalul primit şi, partea din acesta care nu se doreşte a fi restituită, deoarece nu conţine modalitatea corectă de calcul a pretenţiilor formulate.
La termenul din data de 23.10.2015 tribunalul a pus în discuţie din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei, excepţie care a fost admisă prin sentinta civila nr.6426/13.11.2015, instanta declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti cauza a fost inregistrata la 02.02.2016, sub nr.6078/299/2016.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca intre parti sa incheiat contractul de credit nr.C2204/1000/12202/12.08.2008.
Parata a fost de buna credinta la incheierea contractului de credit, deoarece cererea a fost completata chiar de reclamanta in cunostinta de cauza, iar intre data cererii (28.07.2008) si data semnarii contractului, 12.08.2008, reclamanta a avut posibilitatea sa analizeze continutul contractului si sa se informeze cu privire la modalitatea imprumutului.
Instanta retine incidenta in cauza a principiului nominalismului monetar, aceasta aplicare neechivaland cu ignorarea conditiilor din legislatia speciala respectiv negocierea si dezechilibrul semnificativ.
Instanta apreciaza ca intre ipoteza descrisa de raporturile juridice deduse judecatii si cea din Hotararea CJUE din 30.04.2014 pronuntata in cauza C-26/13 Kasler exista diferente, astfel, in acel caz imprumutul fusese virat de catre banca sotilor Kasler in moneda nationala (forinti maghiari) nu in franci elvetieni, deci rambursarea creditului se facea in forinti maghiari.
Clauzele incriminate privind rambursarea creditului in CHF la cursul de la data fiecarei rate fac parte din obiectul esential al contractului si prin urmare nu pot fi calificate ca abuzive, astfel instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile Legii nr. 193/2000, neexistand un dezechilibru semnificativ.
Fata de cele retinute, instanta respinge cererea.
