Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 17.12.2016, sub numărul de dosar 7941/299/2016, reclamanta OM. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.M., să se consfinţească înţelegerea consemnată în înscrisul intitulat „Acord de mediere nr. 36/04.03.2015” întocmit de mediator S.P.C.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat între părţi s-a încheiat înscrisul intitulat „Acord de mediere nr. 36/04.03.2015” întocmit de mediator S.P.C. în temeiul art. 59 alin. (2), art. 63 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) din Legea nr. 192/2006.
Pentru dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 11 alin. (1) lit a) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Deşi legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat părţilor administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
In fapt, între părţi s-a încheiat acordul de mediere nr. AM 85/24.01.2014” întocmit de mediator S.P.C..
In drept, potrivit art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, ,,Părţile acordului de mediere se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor.’’
Inţelegerea părţilor cuprinsă în înscrisul intitulat „Acord de mediere nr. 36/04.03.2015” întocmit de mediator S.P.C. nu conţine clauze care să aducă atingere legii şi ordinii publice şi are la bază consimţământul liber exprimat al părţilor.
