Recurenta-reclamantă Fundaţia X a învestit instanţa de contencios la data de 02.07.2014 cu acţiune având ca obiect anularea deciziei nr. 31/2013 emisă de instituţia pârâtă OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia şi a procesului verbal de constatare creanţe bugetare nr. 9569/2013.
Prin actele administrative contestate a fost stabilită o creanţă bugetară în sarcina reclamantei în cuantum de 49889,26 lei. Reclamanta a invocat în esenţă nulitatea procedurilor de control, indicarea unui temei de drept eronat, respectiv OUG nr. 66/2011 ce nu este incident proiectului demarat anterior în 2010, dar şi netemeinicia modului de calcul a procentului de utilizare a autoturismului achiziţionat în sistem leasing, procent de utilizare ce a condus la aprecierea ca neeligibilă a cheltuielilor în suma de 6798,35 lei.
Prin sentinţa recurată s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene şi a Autorităţii de Management pentru POSDRU şi s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
A reţinut Tribunalul în motivarea soluţiei faptul că achiziţionarea în leasing a autoturismului nu a fost necesară în totalitate pentru realizarea investiţiilor şi activităţilor în cadrul proiectului şi nu s-au respectat principiile unui management financiar riguros. Reţine că se încalcă disp. art. 2 din HG nr. 759/2007, precum şi prevederile pct. 4.3.1 secţiunea 4 din Ghidul solicitantului 2009.
În recurs, se arată că suma imputată în cuantum de 48.889,26 lei reprezintă contravaloarea ratelor de leasing decontate prin cererile de rambursare nr. 4,5 şi 8 rezultând în urma stabilirii unui grad de utilizarea a unui autoturism achiziţionat în sistem leasing în procent de 16,91 %. Criticile recurentului vizează o interpretarea eronată de către instanţa de fond şi de către emitentului actului administrativ a dispoziţiilor legale incidente şi anume Ordinul nr. 3/185/2008, 1117/2170/2010 privind lista cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin programul operaţional sectorial, Dezvoltarea resurselor umane, în 2007-2013 şi a condiţiilor din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene.
Criticile se circumscriu formal cazului de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 şi sunt fondate.
Creanţa bugetară contestată în cauză reprezintă rezultatul unei aprecieri de fapt caracterizată printr-un grad sporit de imprevizibilitate şi aleatoriu, trăsături nepermise în cadrul analizei caracterului eligibil a unei categorii de cheltuieli efectuată de beneficiari, în cadrul proiectelor cu fonduri europene şi solicitate spre decontare.
Cheltuielile solicitate spre decontare de către beneficiar au fost reprezentate de cele ocazionate cu ratele de leasing aferente unui autoturism achiziţionat de reclamanta – beneficiară în sistem leasing, în scopul desfăşurării activităţilor inerente proiectului şi implementării acestuia. Nu se contestă de către instituţia pârâta scopul ori necesitatea achiziţiei în sine, ci se apreciază că autoturismul ar trebui utilizat în cadrul proiectului doar într-un procent de 16,91 % şi nu zilnic, timp de 30 zile din lună, în procent de 100%.
Curtea constată că oportunitatea şi necesitatea achiziţionării autoturismului în sistem leasing a fost analizată în procedura prealabilă depunerii şi aprobării proiectului, procedură în cadrul căreia s-a indicat un nr. de 30 zile lunar pentru utilizarea autoturismului. Varianta leasingului este inferioară ca preţ celei închirierii unui autoturism pentru o perioada mai mare de 5 -10 zile, dar superioară daca s-ar avea în vedere un leasing pe o perioadă sub 30 de zile.
Curtea constată că actele administrative contestate nu indică în mod expres norma, regula încălcată sau criteriul concret neîndeplinit, ce s-ar constitui în ,,neregulă” în sensul art. 11 alin. 1 din Contractul de finanţare.
Enumerarea în bloc a criteriilor generale şi principiilor generale ce se desprind din legislaţia internă şi europeană cu privire la eligibilitatea unor cheltuieli nu echivalează cu explicitarea în concret a abaterii, a regulii încălcate şi expres prevăzute în legislaţie ori în Contract. Neregula nu poate fi dedusă implicit dintr-o apreciere aleatorie a unei stări de fapt privind un anumit grad de utilizare a unui bun. Neregula trebuie explicată în mod ferm şi concret prin indicarea temeiului de drept încălcat, independent, este adevărat, de producerea unui prejudiciu material cuantificabil.
Ori nici prin contractul de finanţare asumat de reclamantă şi nici în Regulamentele incidente nu sunt prevăzute norme exprese, previzibile şi accesibile cu privire la noţiunea sau la un criteriu vizând gradul de În plus, astfel cum reţine şi raportul de expertiză efectuat în cauză, decontarea unor cheltuieli similare au fost aprobate anterior. Deşi în considerente instanţa de fond enumeră condiţiile de eligibilitate prev. de Ghidul Solicitantului, de asemenea, nu se indică concret care dintre aceste condiţii nu este îndeplinită în speţă.
Principiul general al managementului eficient şi riguros al fondurilor publice trebuie să-şi găsească corespondent într-o stare de fapt concretă, riguros stabilită.
Raţionamentul organelor de control ce se raportează la un număr de zile per luna calendaristică necesar şi suficient pentru desfăşurarea activităţilor nu se circumscrie unei proceduri reglementată previzibil şi accesibil.
De vreme ce s-a analizat şi stabilit anterior aprobării proiectului atât necesitatea, utilitatea şi rezonabilitatea prin precizarea limitelor de cost a autoturismului, intervenţia ulterioară cu o analiză asupra unui criteriu nou echivalează cu lipsa unui temei de drept. În concret, analiza corectă din punct de vedere matematic, având la bază foile de parcurs, nu se circumscrie însă unui raţionament logico-juridic. Cuantumul în care o anumită cheltuială este eligibil, în final, depinde nu doar de criteriile şi condiţiile prevăzute privind legalitatea, necesitatea, rezonabilitatea, ci în mod imprevizibil depind şi de un criteriu nou, o noţiune nouă ,,grad de utilizare”. În fapt un autoturism poate fi folosit în cadrul proiectului doar în ce priveşte una dintre activităţile ce le implică şi doar în anumite intervale de timp cu o anumită periodicitate ce nu poate fi perfect stabilită şi nici nu este stabilită ca o cerinţă ori condiţie în cadrul Contractului. Aceste circumstanţe de fapt nu pot influenţa caracteristicile esenţiale ale cheltuielii cu bunul respectiv privit ca un tot unitar. Per a contrario, nu se poate imagina utilizarea unui bun 100%, adică zilnic 24 h, ori în mod obligatoriu zilnic, câtă vreme transportul persoanelor este programat pentru anumite zile ori anumite ore.
O interpretare contrară, precum cea a abordată de prima instanţă, ar echivala cu un grad sporit de imprevizibilitate a rentabilităţii efectuării anumitor cheltuieli şi ar putea reprezenta o piedica în calea accesării libere a unor astfel fonduri .
Ori un interes public major, alături de eficienţa utilizării fondurilor, este cel al promovării iniţiativei privind accesarea şi implementarea proiectelor, interese ce trebuie analizate într-un just echilibru.
În drept, art. 2 lit. f din ordinul comun nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cu cheltuieli pentru închirieri şi leasing, necesare activităţii proiectului, coroborat cu art. 172 a pct.1 lit.f din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicarea a Regulamentului nr. 1 1605/2002 al Consiliului dar şi cu secţiunea 4 pct.4.3.1 stabilesc norme generale cu caracter de principiu referitoare la rezonabilitate şi mod de justificare. Aceste caracteristici sunt îndeplinite în cauză, cheltuiala fiind dovedită cu documentele de achiziţie, aprobată anterior sub aspectul necesităţii şi utilităţii în cadrul proiectului. Noţiunea autonomă de grad de utilizare a unui bun în cadrul proiectului este independentă şi nu se regăseşte în normele legale exemplificate ca temei de drept.
În raport de situaţia de fapt anterior expusă, Curtea reţine în esenţă, că în acord cu principiile asigurării utilizării legale, eficiente a fondurilor europene se impun reguli procedurale stricte, iar marja de apreciere a organelor de control este substanţială atunci când demarează verificări sub aceste aspecte. Concomitent însă, procedeul utilizat în speţă constând în realizarea în mod intempestiv, ulterior implementării proiectului, a calculului unui grad de utilizare a bunului achiziţionat în cadrul proiectului, noţiune nereglementată într-o manieră previzibilă, accesibilă şi în contextul aprobării unor cheltuieli similare în alte cereri de rambursare anterioare, nu se circumscrie marjei de apreciere sus descrisă, depăşind limitele acesteia şi nefiind justificat rezonabil de ocrotirea interesului public privind managementul financiar riguros şi eficient. Cu alte cuvinte, Curtea reţine lipsa unui temei de drept concret şi expres care să conducă la încadrarea faptelor în noţiunea de ,,neregulă,, ori, abatere ,,cu consecinţa stabilirii unei creanţe bugetare, ceea ce afectează validitatea însăşi a actelor administrative contestate.
Pentru aceste considerente, fiind incidente disp. art. 488 alin.1 pct.8 Ncpc coroborat cu art. 496 alin. 1 Ncpc, va admite recursul, va casa sentinţa şi în rejudecare va admite contestaţia. Va dispune anularea deciziei nr. 31/2013 şi a procesului verbal de constatare nereguli şi stabilire creanţe bugetare, acte emise de instituţia intimată OIRPOSDRU Regiunea sud vest Oltenia.
