Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 24.02.2016 sub nr. 9217/299/2016, contestatoarea S.M. a formulat în contradictoriu cu intimata U.P., contestaţie la executare cu privire la actele ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1152/2015 constituit la B.E.J. T.C.
În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat instanţei să admită excepţia prescripţiei dreptului material, arătând că titlul executoriu nu a îndeplinit condiţiile cerute de lege, întrucât a fost întocmit în baza unui contract de împrumut care este lovit de nulitate. Acesta a menţionat că, în speţă, contractul de împrumut nr. 460554538/13.02.2011 nu a respectat prevederile art. 275 Cod procedură civilă, nefiind menţionată suma în litere şi cuvinte. Contestatoarea a învederat că executarea silită este prescrisă, conform art. 706 Cod procedură civilă, contractul fiind încheiat la data de 13.02.2011, iar data scadentă este de 50 de săptămâni. A mai arătat că nu a primit niciun leu, iar contractul este redactat cu litere mici şi aproape ilizibile.
În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 715 Cod procedură civilă.
În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind depuse o serie de înscrisuri, în fotocopie (filele 3-8).
La data de 23.03.2016 intimata U.P. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiate.
În motivare, intimata a arătat că titularul cererii de executare silită este U.P., în calitate de creditor cesionar acesta dobândind creanţa executată silit prin intermediul unui contract de cesiune de creanţă. A menţionat că debitoarea a invocat prescrierea dreptului de a executa silit creanţa ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie de 3 ani, însă termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. Această dată nu este în mod necesar data împlinirii termenului contractual din contractul de credit încheiat cu P.F., ci data ultimei plăţi efectuate de debitor. Această dată poate fi anterioară împlinirii termenului contractual, dar şi ulterioară, întrucât nimic nu împiedică debitorul să plătească una sau mai multe rate chiar şi după împlinirea termenului contractual.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 716 şi art. 205 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanţei, B.E.J. T.C. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în Dosarul de executare nr. 1152/2016.
La termenul de judecată din data de 21.04.2016, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul B.E.J. T.C., sub nr. 1152/08.01.2016, intimata U.P. a solicitat deschiderea procedurii de executare silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 460554538/13.02.2011 între creditorul iniţial P.F. şi debitoarea-contestatoare S.M. (fila 23).
Creanţa a fost cesionată în favoarea U.P., care la rândul său a dobândit creanţa de la P.F..
Prin încheierea pronunţată de B.E.J. T.C., la data de 08.01.2016, s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei S.M., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 460554538/13.02.2011 (fila 22).
În cadrul dosarului de executare nr. 1152/2016 constituit la B.E.J. T.C., s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1500,80 lei (fila 21).
Contestatoarea S.M. a fost somată să achite creditorului suma de 3847,41 lei, din care suma de 2346,61 lei reprezintă credit şi accesorii, iar suma de 1500,80 lei reprezintă cheltuieli de executare silită (fila 18).
În drept, conform dispoziţiilor art. 24 Cod procedură civilă, „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, iar potrivit dispoziţiilor art. 664 alin. 1 Cod procedură civilă „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.” Astfel, executării silite pornită în dosarul de executare nr. 1152/2016 îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură în vigoare la data de 08.01.2016, data sesizării organului de executare.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, instanţa reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 705-710 din Codul de procedură civilă, care reglementează instituţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.
În conformitate cu prevederile art. 705 Cod procedură civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede astfel şi începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. Potrivit dispoziţiilor art. 706 din Codul de procedură civilă, prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate. Consecinţele sale sunt stingerea dreptului de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.
Contractul de credit nr. 460554538/13.02.2011, ce reprezintă titlu executoriu, a fost încheiat la data de 13.02.2011, iar durata contractului potrivit dispoziţiilor contractuale este de 42 săptămâni de la data încheierii contractului. Din actele dosarului de executare, rezultă că cererea de executare silită a fost înregistrată la B.E.J. T.C., la data de 08.01.2016.
În lipsa oricăror dovezi, instanţa nu este în măsură să reţină ca dovedită susţinerea intimatei privind eventuale plăţi efectuate de contestator ulterior scadenţei creditului, care să reprezinte cazuri de întrerupere a prescripţiei extinctive.
Mai mult, instanţa subliniază că, prin încheierea de şedinţă din data de 24.03.2016, instanţa a solicitat, în mod expres, intimatei să depună contractul de credit în întregime, inclusiv condiţiile generale şi scadenţarul, precum şi dovada plăţilor efectuate de contestatoarea-debitoare, inclusiv a ultimei plăţi efectuate de aceasta; să precizeze, în scris, toate plăţile ce au fost efectuate de contestatoarea-debitoare, data la care a fost efectuată ultima plată de către creditoare, perioada contractuală, precum şi data când trebuia efectuată ultima plată, precizări ce urmau a fi însoţite de înscrisuri. În acest sens, instanţa învederează că intimata nu a comunicat niciun răspuns instanţei.
În consecinţă, dreptul de a obţine executarea silită s-a născut la data scadenţei contractului (42 plăţi săptămânale). Începând cu această dată, creditorul avea la dispoziţie un termen de 3 ani pentru a solicita şi a obţine executarea silită a creanţei sale. Cu toate acestea, cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc după împlinirea termenul de prescripţie.
Pentru aceste considerente, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, invocată de contestator, cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare, urmând a dispune anularea actelor de executare silită efectuate împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 1152/2016 deschis la B.E.J. T.C.
Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă contestaţiei la executare, instanţa reţine că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Astfel, având în vedere că, în raport de soluţia pronunţată în cauză, societatea contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea taxei de timbru în cuantum de 274,29 lei, aferentă contestaţiei la executare, în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013, instanţa apreciază că nu se impune obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, astfel încât va respinge, ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru în cuantum de 274,29 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei admise.
