Art. 121 alin. 2 stabileşte regula conform căruia partea din creanţa garantată ce nu este acoperită din vânzarea bunurilor supuse garanţiei se converteşte în creanţă chirografară, cu drepturile conferite de această nouă calitate. Această regulă se menţine şi în situaţia reglementată de art. 121 alin. 3, care este subsecvent art.121 alin. 2 şi nu derogă de la acesta, respectiv în cazul în care se fac distribuiri de sume obţinute în cadrul procedurii înainte de vânzarea bunurilor care au fost constituite ca garanţii în favoarea unui anumit creditor, acesta din urmă poate participa la distribuire, dar în calitate de creditor chirografar. Această concluzie logică rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale, care impun un regim juridic unitar pentru creanţele garantate, independent de momentul vânzării bunurilor asupra cărora au fost instituite garanţiile ( adică anterior sau ulterior distribuirii de sume provenite din vânzarea altor bunuri). În cazul participării la acest gen de distribuţii, sumele primite de creditorul garantat vor fi luate în calcul în momentul vânzării bunurilor care s-au constituit ca garanţie a creanţei sale. Suma primită la distribuirea precedentă este considerată doar ca un avans asupra plăţii cuvenite creditorului din preţul bunului constituit ca garanţie a creanţei sale şi numai pentru motivul că acest bun s-a vândut abia ulterior celeilalte distribuiri.
Prin sentinţa nr. 1176 din 30.09.2014 pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 2987/95/2010/A1.10, s-a respins contestaţia formulată de creditoarea BCC SA prin Sucursala Tg-Jiu, împotriva planului de distribuire a sumelor nr. 5 din 15.07.2014, în contradictoriu cu intimatul CC IPURL lichidator judiciar al debitoarei SC TS SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin raportul asupra fondurilor rectificat, lichidatorul judiciar a arătat că, în cadrul procedurii, au fost valorificate o parte din bunurile debitoarei fiind încasată suma de 1.139.427,88 lei din care s-au efectuat plăţi în valoare de 867.765,57 lei, în contul bancar de lichidare deschis la BT SA Sucursala Tg-Jiu aflându-se la 9.01.2014 un disponibil de 1.111.150,26 lei.
Prin raportul de activitate s-a arătat că în conformitate cu aprobarea adunării creditorilor a continuat organizarea de licitaţii pentru vânzarea bunurilor din averea debitoarei, a bunurilor imobile situate în loc. Băleşti şi bunurilor mobile.
Bunurile mobile, ambarcaţiune agrement cu motor tip Alpha Super au fost oferite periodic la licitaţie săptămânală, la cel mai bun preţ oferit, în cele două etape aprobate însă, până în prezent nu s-a prezentat nici un cumpărător iar autoturismul Daewoo Matiz a fost adjudecat la licitaţia din 31.07.2014 de către UC, fiind plătit preţul integral de 2678,40 lei inclusiv TVA.
Pentru bunul Mercedes Benz CLS500 oferit la licitaţie la preţul de 8500 Euro exclusiv TVA, nu s-a prezentat nici un cumpărător, continuându-se organizarea de licitaţii şi pentru celelalte bunuri mobile din averea debitoarei, fiind primită o ofertă de preţ de 8000 Euro inclusiv TVA, ofertă ce va fi discutată în adunarea creditorilor.
Au fost continuate licitaţiile pentru celelalte bunuri mobile din averea debitoarei, la cel mai bun preţ oferit, în două etape, au fost continuate demersurile legale pentru recuperarea creanţelor din averea debitorului conform anexei 6 la raport în care este prezentată situaţia detaliată a stadiului dosarelor.
Contestatoarea BCC SA a formulat contestaţie la data de 29.07.2014 împotriva planului de distribuire a sumelor nr. 5, anexat raportului asupra fondurilor nr. 2707 depus de lichidatorul judiciar la 15.07.2014, arătând că în mod nelegal nu a fost trecută cu nicio sumă în acest plan de distribuire.
Raportul asupra vânzării nr.2707 din 14.07.2014 şi planul de distribuire nr. 5 au fost publicate în BPI nr. 13293/15.07.2014 dar acestea au fost rectificate prin raportul şi planul nr.3284/4.09.2014, depuse la dosar la 5.09.2014, întrucât executorul judecătoresc nu a virat în contul debitoarei întreaga sumă de 1.520.112,39 lei, propusă prin raportul iniţial a fi distribuită creditorilor, sumă ce provenea din executarea silită a unei sentinţe împotriva debitorului CLP.
Sumele virate de executorul judecătoresc au fost de 720.000 lei şi 78.000 lei, astfel că lichidatorul judiciar s-a văzut nevoit să rectifice şi planul de distribuire, în care a fost distribuită suma de 798.000 lei ce a fost efectiv încasată, raportul şi planul rectificate fiind publicate în BPI nr. 15701/5.09.2014.
În raportul nr.3284/4.09.2014, depus la dosar la data de 5.09.2014, lichidatorul judiciar a arătat că până la data de 2.09.2014, a fost obţinută din lichidare suma de 1.139.427,88 lei, cu TVA, fără TVA, suma de 1.132.606,31 lei, fiind prezentată în amănunt situaţia bunurilor vândute şi a creanţelor încasate, a cheltuielilor efectuate, a sumelor distribuite anterior.
1. În planul de distribuire rectificat se menţionează că suma disponibilă pentru distribuţie este de 1.111.284, 05 lei, din care, se atribuie conform art. 123 pct. 1, suma de 141.409,85 lei, respectiv pentru onorariu lichidator 140.443,18 lei şi taxe locale 966, 67 lei.
2. Pentru fondul de lichidare s-a distribuit suma de 18.036,13 lei, respectiv cei 2%.
3. Pentru rezervă, a fost constituită suma de 50.000 lei.
4. Apoi, pentru creditori, suma distribuită celor cu creanţe garantate, a fost de 8431,73 lei, conform art.121, distribuită creditorului AJFP Gorj, cheltuielile legate direct de vânzarea autoturismului Mercedes sunt de 2248,27 lei.
5. Prin acest plan, suma distribuită creditorilor cu creanţe prioritare a fost de 749.036,29 lei, conform art.123 pct.3.
6. Pentru creditorii care deţin creanţe bugetare, s-a distribuit suma de 144.370,05 lei, conform art. 123, pct.4.
Acest nou plan de distribuire rectificat a prevăzut sume pentru creanţe de rang superior celor deţinute de contestatoare, adică creanţe prev. de art. 123 pct. 1, 3, 4, din Legea 85/2006.
La distribuirea sumelor obţinute în urma lichidării bunurilor şi încasării creanţelor debitorului, lichidatorul judiciar trebuie să aibă în vedere atât disp. art. 121, cât şi disp. art. 123 din Legea nr. 85/2006, în speţă, lichidatorul judiciar a respectat aceste dispoziţii legale.
Astfel, potrivit art. 121 alin. 1 şi 2, „ (1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;
11. creanţele creditorilor garantaţi născute în timpul procedurii de insolvenţă după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel;
2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creanţele născute înainte de deschiderea procedurii.
Acest articol reglementează ordinea distribuirii sumelor obţinute din lichidarea unui bun afectat de garanţii mobiliare sau imobiliare.
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului”.
Ordinea generală de distribuire este prevăzută de art.123, conform căruia, „Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4); 2. creanţele izvorâte din raportul de muncă; 3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii; 4. creanţele bugetare; 5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă; 6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii; 8. alte creanţe chirografare; 9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă: a) credinţele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic; b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.”
Din cuprinsul acestui articol rezultă că înaintea creanţelor ce reprezintă credite bancare se achită cheltuielile de procedură, creanţele salariale, creanţele născute după deschiderea procedurii, creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere şi abia apoi, la pct. 7, cele rezultând din credite bancare.
Dispoziţiile art.121 alin.3 potrivit cărora, „un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.”, se aplică coroborate cu art. 123 şi nu independent de acesta, sau cu încălcarea lui.
Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la aceste distribuiri dar, cu respectarea regimului juridic al creanţei pe care o deţine faţă de averea debitorului, cu respectarea rangului tuturor creanţelor superioare deţinute de alţi creditori.
Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea BCC SA prin SUCURSALA TG.JIU, solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, modificarea sentinţei, în sensul refacerii „Planului de distribuire” nr.5 publicat în BPI nr.13293/15.07.2014, în conformitate cu prevederile art.121 alin.1 şi 3 din Legea nr.85/2006 şi distribuirea către BCC SA a sumelor cuvenite, prin raportare la ponderea creanţei deţinute de instituţie, iar în subsidiar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivare, a arătat că dispoziţiile art.121 alin.3 din Legea insolvenţei trebuie aplicate independent, şi nu coroborate cu art.123, cum a reţinut prima instanţă. Consideră că textul art.121 se coroborează cu dispoziţiile art.123 doar în cazul expres prevăzut de art.121 alin.2, doar atunci când, ulterior valorificării tuturor bunurilor asupra cărora sunt constituite gajuri, ipoteci, creditorii garantaţi nu sunt pe deplin îndestulaţi.
Această împrejurare rezultă chiar din formularea textului de lege ”sumele realizate din vânzarea acestor bunuri”şi denotă faptul că textul se aplică ulterior vânzării integrale a bunurilor grevate de garanţii, în continuare, textul de lege precizând că doar ulterior vânzării bunurilor, creditorii garantaţi vor avea creanţe chirografare „care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art.123”.
Mai arată că în cazul în care mai sunt de valorificat bunuri grevate de sarcini, dispoziţiile art.121 alin.2 nu sunt incidente şi, prin urmare, nu este incidentă nici coroborarea dispoziţiilor art.121 cu cele ale art.123, aşa cum este prevăzut în textul alin.2.
În opinia recurentei, ideea independenţei art.121, alin.3 rezultă şi din textul : „Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale”. Interpretând aceste norme, rezultă că, dacă la data întocmirii planului de distribuire, mai sunt de valorificat bunuri grevate de sarcini, devin aplicabile dispoziţiile alin.3, iar nu ale alin.2.
Recurenta susţine că textul alin.2 face trimitere expresă la art.123, în timp ce în textul alin.3 nu este inserată o asemenea menţiune, ceea ce justifică aplicabilitatea art.121 alin.3, independent de art.123 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere faptul că în patrimoniul societăţii debitoare mai sunt de valorificat o serie de bunuri afectate de sarcini constituite în favoarea instituţiei, recurenta apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.121 alin.3 din legea insolvenţei, dispoziţii care prevăd faptul că „un creditor cu creanţa garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sume făcute înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui”, independent de aplicarea textului art.123 din Legea nr.85/2006. În patrimoniul debitoarei mai sunt de valorificat, dintre garanţiile constituite în favoarea Băncii : autoturism Mercedes Benz şi terenuri arabile în suprafaţă de 591,38 mp, 8547,41 mp, 480 mp, 4.320 mp, 720 mp şi 6.300 mp.
În concluzie, recurenta apreciază că acţiunea sa este admisibilă, astfel că se impune refacerea planului de distribuire nr.5.
În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.121,122 şi 127 din Legea nr.85/2006, art.304 alin.9 din C.proc.civ.
Intimatul CC IPURL pentru debitoarea SC TS SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta interpretează eronat prevederile alin.2 al art.121, susţinând că aceste prevederi s-ar aplica doar atunci când ulterior valorificării tuturor bunurilor în garanţie nu ar fi pe deplin îndestulate creanţele garantate, şi nu pentru distribuţiile de sume efectuate anterior vânzării bunurilor în garanţie.
Potrivit naturii sale, creanţa deţinută de creditor este o creanţă chirografară prevăzută de art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006: „creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii”.
Art.121 alin.2 şi 3 din Legea nr.85/2006, prevede că un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sume făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui, dar ţinând cont de natura creanţei pe care o deţine, în speţa de faţă creanţă chirografară prevăzută de art.123, pct.7 din lege.
A nu ţine cont de natura creanţei deţinută de recurenta contestatoare, ar însemna că înainte de vânzarea bunului supus garanţiei, creditoarea BCC SA ar trebui să participe la orice distribuţie şi să intre în concurs cu creditorii deţinând creanţe de orice natură.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 C.proc.civ. , art. 121, art.123 din Legea nr. 85/2006.
Recursul a fost apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta îşi întemeiază criticile privind hotărârea instanţei de fond pe disp. art. 304 pct.9 C.proc.civ. conform căruia „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: 9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, susţinând în esenţă că dispoziţiile art.121 alin.3 din Legea insolvenţei trebuie aplicate independent, şi nu coroborate cu cele ale art.123, cum a reţinut prima instanţă, adică textul se aplică ulterior vânzării integrale a bunurilor grevate de garanţii, moment din care creditorii garantaţi vor avea creanţe chirografare „care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art.123”. În cazul în care mai sunt de valorificat bunuri grevate de sarcini, disp. art. 121 alin 2 nu sunt incidente şi prin urmare nu este incidentă nici coroborarea dispoziţiilor art. 121 cu cele ale art. 123.
Curtea a reţinut criticile ca neîntemeiate.
O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, lipsa de temei legal netrebuind a fi însă confundată cu violarea legii sau nemotivarea. Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absenţa unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar faţă de soluţia dată. Cu alte cuvinte, pentru ca această susţinere să fie întemeiată trebuie a se constata, pe de o parte, că hotărârea nu este motivată în drept ( dacă ea este motivată, dar greşit, atunci viciul constă în violarea legii, cu nuanţele ei – greşita interpretare sau aplicare a legii), iar pe de altă parte, că nu există în legislaţia în vigoare o normă juridică aplicabilă ca premisă majoră pentru concluzia la care s-a ajuns în cauză.
În cauză prima instanţă a motivat în drept hotărârea pronunţată, respectiv a indicat normele juridice în baza cărora şi-a fundamentat silogismul judiciar prin care a justificat soluţia pronunţată, astfel că hotărârea nu este lipsită de temei legal.
În ceea ce priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a legii, adică nesocotirea de regulă a unei norme de drept substanţial ori interpretarea eronată a normei juridice aplicabile, pot exista două ipoteze: a) Pentru a fi în prezenţa primei ipoteze trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: legea pretins încălcată să existe şi să fie în vigoare la momentul judecăţii; să existe o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii; viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, care contravine exigenţelor legii stabilite corect în considerente. În cauză nu sunt întrunite aceste condiţii, adică dispozitivul hotărârii nu contravine exigenţelor legii stabilite corect în considerente. b) Pentru a fi în prezenţa celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanţa, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greşită interpretare sau faptele reţinute să fi fost greşit calificate, în raport cu exigenţele textelor de lege.
În cauză Curtea a constatat că, în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea disp. art. 121 coroborat cu cele ale 123 din Legea nr. 85/2006 M. Astfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în temeiul disp. art. 122 din Legea nr. 85/2006 M, prin Planul de distribuire nr. 5/15.07.2014 rectificat în 05.09.2014 lichidatorul judiciar a făcut o distribuire parţială a sumelor obţinute din lichidare, cu luarea în considerare a ordinii legale de distribuire prevăzută de art. 123 din Legea nr. 85/2006 M.
Articolul 121 din Legea nr. 85/2006 M reglementează modul de distribuire a sumelor obţinute din lichidarea bunurilor mobile şi imobile asupra cărora creditorii au constituite gajuri, ipoteci, alte garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie. Din economia textului de lege rezultă că creditorii cu garanţii reale asupra bunurilor din averea debitorului sunt favorizaţi, deoarece sunt plătiţi cu prioritate din preţul vânzării bunurilor constituite ca garanţii reale în favoarea lor.
Astfel, conform prevederilor art. 121 pct.1, din sumele rezultate ca urmare a vânzării bunurilor imobile ipotecate şi a bunurilor constituite ca garanţii reale mobiliare, vor fi acoperite, mai întâi, cheltuielile aferente vânzării acelor bunuri, inclusiv cheltuielile necesare conservării şi administrării bunurilor şi retribuţiile persoanelor angajate. Sumele rămase vor fi destinate stingerii creanţelor cu garanţii reale asupra bunurilor vândute. Mai întâi se vor stinge creanţele reprezentând dobânzi, majorări, penalităţi şi cheltuieli şi apoi se vor stinge creanţele reprezentând capital ( art. 121 alin 1 pct.2 ). Rezultatul efectuării plăţilor către creditorii cu garanţii reale asupra bunurilor vândute poate fi concretizat deci în trei ipoteze: a) acoperirea exactă şi stingerea integrală a creanţelor garantate; b) stingerea numai parţială a creanţelor garantate; c) stingerea totală a creanţei garantate şi degajarea unui excedent de fonduri. În practică, probleme prezintă numai ultimele două ipoteze, reglementate de disp. art. 121 alin.2 din Legea nr. 85/2006 M care stabileşte regula conform căreia partea din creanţele cu garanţii reale rămasă nestinsă din preţul vânzării bunurilor constituite ca garanţie va avea regimul juridic de creanţă chirografară. Această creanţă chirografară va concura cu celelalte creanţe chirografare, potrivit naturii sale şi conform disp. art. 123 şi va fi supusă disp. art. 41 în sensul că nu va mai produce dobânzi sau alte majorări. Dacă se sting integral creanţele cu garanţii reale asupra bunurilor vândute şi rezultă o diferenţă în plus, fondurile excedentare vor fi consemnate de lichidator în contul prevăzut la art. 4 alin 2 din Legea nr. 85/2006 M.
Prin urmare, art. 121 alin. 2 stabileşte regula conform căruia partea din creanţa garantată ce nu este acoperită din vânzarea bunurilor supuse garanţiei se converteşte în creanţă chirografară, cu drepturile conferite de această nouă calitate. Această regulă se menţine şi în situaţia reglementată de art. 121 alin 3, care este subsecvent art.121 alin 2 şi nu derogă de la acesta, respectiv în cazul în care se fac distribuiri de sume obţinute în cadrul procedurii înainte de vânzarea bunurilor care au fost constituite ca garanţii în favoarea unui anumit creditor, acesta din urmă putând participa la distribuire dar în calitate de creditor chirografar. Această concluzie logică rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale sus citate, care impun un regim juridic unitar pentru creanţele garantate, independent de momentul vânzării bunurilor asupra cărora au fost instituite garanţiile ( adică anterior sau ulterior distribuirii de sume provenite din vânzarea altor bunuri). În cazul participării la acest gen de distribuţii, sumele primite de creditorul garantat vor fi luate în calcul în momentul vânzării bunurilor care s-au constituit ca garanţie a creanţei sale. Conform disp. art. 121 alin 3 fraza finală, acest creditor nu va putea primi, în total, ţinând seama şi de ceea ce a primit anterior, mai mult decât preţul obţinut din vânzarea bunului constituit ca garanţie a creanţei sale. Aşadar suma primită la distribuirea precedentă este considerată doar ca un avans asupra plăţii cuvenite creditorului din preţul bunului constituit ca garanţie a creanţei sale şi numai pentru motivul că acest bun s-a vândut abia ulterior celeilalte distribuiri.
În cauză, sumele distribute prin Planul de distribuire nr. 5/15.07.2014 rectificat în 05.09.2014 au provenit din valorificarea unor bunuri şi drepturi asupra cărora recurenta nu avea instituită vreo garanţie, anterior valorificării bunurilor garantate în favoarea acesteia (autoturism Mercedes Benz şi terenuri arabile în suprafaţă de 591,38 mp, 8547,41 mp, 480 mp, 4.320 mp, 720 mp şi 6.300 mp), astfel că în mod corect lichidatorul judiciar a făcut o distribuire parţială a sumelor obţinute din lichidare, cu luarea în considerare a ordinii legale de distribuire prevăzută de 123 din Legea nr. 85/2006 M şi a disp. art. 125 alin 1 din Legea nr. 85/2006 M.
În raport de cele de mai sus Curtea a constatat că motivele invocate de recurentă privind aplicarea greşită a legii de către prima instanţă sunt neîntemeiate, sentinţa nr. 1176/30.09.2014 fiind temeinică şi legală, astfel că în temeiul disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. recursul acesteia a fost respins ca nefondat.
