Perioada executată prin muncă în timpul executării pedepsei într-un penitenciar din străinătate nu poate fi dedusă din pedeapsa ce se execută în România.
Prin sentinţa penală nr. 24 din 06.02.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr.401/101/2015, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul D.C.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că la data de 28.10. 2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin dosarul nr. 14716/225/2014 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2827/21.11.2014 prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
La data de 13.01.2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 87/101/2015, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat D.C., deţinut în Penitenciarul Dr.Tr.Severin.
În cererile introductive, condamnatul a arătat că se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi b CP ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
De asemenea mai arată că a fost arestat pe teritoriul Statelor Unite al Americii la data de 10.03.2013 şi a fost extrădat în România la data de 26.08.2014, pentru executarea pedepsei aplicate prin sentinţa de mai sus iar această perioadă i-a fost dedusă din mandat .
Cu toate acestea apreciază că se mai impune deducerea unui număr de 40 de zile câştigate prin muncă în perioada 10.03.2013 – 26.08.2014 în penitenciarul de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
Instanţa, analizând contestaţia la executare de faţă, a constatat că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente :
Din actele de la dosarul instanţa a reţinut că D.C. se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi b CP ca pedeapsă complementară, aplicată prin sentinţa penală nr. 123 din 15.03.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 31.10.2012 prin decizia penală nr. 3514 din 31.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În baza sentinţei penale nr. 123 din 15.03.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 31.10/2012 prin decizia penală nr. 3514 din 31.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 147/2012.
Prin sentinţa penală din 8.12.2014 a Tribunalului Mehedinţi a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul D.C. şi a fost dedusă perioada executată de la 10.03.2013 la 26.08.2014.
Potrivit art. 598 alin.1 C.p.p., contestaţia împotriva executării hotărârii se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Instituţia contestaţiei la executare constituie un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor.
Coroborând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că perioada executată de contestatorul condamnat D.C. pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în perioada 10.03.2013 – 26.08.2014, a fost dedusă prin sentinţa nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi.
Faptul că în perioada 10.03.2013 – 26.08.2014 ar fi câştigat prin muncă depusă în penitenciar 40 zile nu are relevanţă, aceste zile nu pot fi deduse de vreme ce se încadrează în perioada deja computată prin sentinţa penală nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi.
Câştigul prin muncă ar putea fi eventual valorificat la liberare condiţionată, dar nu poate fi dedus pe calea procesuală a contestaţiei la executare.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie condamnatul D.C. , solicitând admiterea contestaţiei şi pe fond admiterea cererii şi deducerea celor 40 de zile de muncă executate întru-un penitenciar din S.U.A.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu este întemeiată contestaţia pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin.1 C.p.p., contestaţia împotriva executării hotărârii se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, perioada de detenţie executată de contestatorul condamnat D.C. pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în perioada 10.03.2013 – 26.08.2014, a fost dedusă prin sentinţa nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi din pedeapsa ce urmează a fi executată de către acesta.
Chiar dacă în aceeaşi perioadă, condamnatul ar fi câştigat 40 de zile prin munca depusă în penitenciar, aşa cum susţine, acestea nu pot fi deduse din pedeapsă, întrucât, pe de o parte, se încadrează în perioada deja computată prin sentinţa penală nr. 473/2014 a Tribunalului Mehedinţi, iar pe de altă parte, zilele câştigate prin muncă nu pot fi deduse din pedeapsă, neexistând un temei legal în acest sens, ci eventual pot fi avute în vedere la liberarea condiţionată.
