Grăniţuire – caracterul neîntemeiat al cererii de instituire a unei servituţi în raport de existenţa a două căi de acces la drumul public


Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 20.10.2011 sub nr. …, reclamanta A.P. a chemat in judecata pe paratul D.G., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispună grăniţuirea proprietăţilor părţilor, stabilindu-se linia de hotar şi drumul de servitute, cu obligarea paratului sa desfiinţeze construcţia (gard) edificata cu nerespectarea distantei legale fata de zidul blocului reclamantului (gard lipit de bloc), fiind incalcata distanta prevăzută de lege, nesocotindu-se servitutea de trecere si accesul la utilitaţile de canalizare, gaze, contoarului de consum apa rece, precum şi obligarea paratului la cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca proprietatea Asociaţiei de Proprietari din … se invecineaza pe partea din spatele blocului cu proprietatea paratului D.G. de pe str. …. Din anul 1982 si pana in anul 1990 distanta dintre cele doua proprietăţi a fost de 4 metri, an in care paratul a pretins ca a inchis drumul pentru a nu permite accesul copiilor, dar lasand accesul la utilitati. În acest moment insa, paratul si-a lipit efectiv gardul curţii sale de proprietatea Asociaţiei, astfel ca aceasta nu mai are nicio cale de acces, iar toate utilitaţile (gaze, canalizare, apa calda si căldură, contoar consum apa rece) au ramas pe terenul paratului.

Reclamanta a mai arătat că paratul a fost somat in mai multe rânduri sa-si mute gardul si sa le permită accesul la utilitati si la un drum de trecere dar, permanent s-a opus, afirmand ca terenul este al sau dar, fara a prezenta acte doveditoare, nici in fata organelor de politie comunitara, nici reprezentantului furnizorului de gaze, nici chiar reprezentanţilor Primăriei sector 1, fapt ce a adus la amendarea sa.

A susţinut reclamanta că blocul a intrat in programul de reabilitare termica si dupa finalizarea lucrărilor de la faţada in 20.08.2011 constructorul trebuia sa monteze schelele pe spatele blocului, dar acest lucru nu s-a putut realiza cu toate intervenţiile, inclusiv ale politiei, paratul refuzând sa-si mute gardul fie si numai pentru montarea schelelor.

Reclamanta a menţionat ca lipsa servitutii de trecere poate provoca situatii foarte grave, deoarece pompierii, smurd, furnizorii de gaze, apa, nu au acces la aceste utilitati. In acest sens, reclamanta a făcut demersuri si s-a adresat atat la Consiliul Local sector 1, I.D.G. Politia Comunitara – Biroul Disciplina in Constructii, cat si detaşamentului de Pompieri Baneasa, aducandu-le la cunostinta aceasta situatie si in masura competentelor sa ia masurile necesare pana la rezolvarea litigiului, menţionându-se totodată ca in acest moment lucrările de reabilitare termica pe spatele blocului au fost sistate.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 560, 612, 617, 619, 621, 622 si 768 C.civ de la 1864.

In sustinerea actiunii au fost depuse, in copie, inscrisuri.

Cererea a fost timbrata cu sumele de 19 lei şi 19 lei reprezentând taxa judiciara de timbru şi timbre judiciare în valoare de 0,50 lei.

La data de 18.04.2012, paratul a formulat intampinare şi cerere reconventionala.

Pe cale de intampinare(f.20 vol. I), paratul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neintemeiata.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a aratat că terenul a fost iniţial proprietatea numitei S.E., pentru ca apoi moştenitoarea acesteia, P.L. sa il înstrăineze către numita M.S., care la rândul ei l-a instrainat către pârât prin contractul de vanzare cumparare nr. 1999/29.09.1998. Cu toate ca susnumitul contract de vanzare cumparare dintre pârât si M.S. prevede o suprafaţa de teren de doar 250 mp, din actele de instrainare anterioare ale terenului se poate vedea clar ca suprafaţa detinuta era de 516 mp. De asemenea, prin Decretul nr. 252/30.06.1979 din teren a fost expropriata o suprafaţa de aproximativ 100mp. Totodata, prin sentinta civila nr.7876/22.05.2006, s-a admis acţiunea in constatare formulată de acesta prin care s-a constatat dobandita o suprafaţa de teren de 143.86 mp(si astfel s-a corectat greşeala din contractul de vanzare-cumparare dintre L.P. si M.S., privitoare la suprafaţa de teren instrainata).

Pârâtul a mai arătat că susţinerile reclamantei sunt nefondate si neprobate. In primul rand, susţinerea ca distanţa dintre cele doua proprietăţi la nivelul anului 1990 era de 4 metri este nereala. Acea distanta este de fapt distanta dintre bloc si casa pârâtului. De asemenea, susţinerea ca a închis drumul de acces este lipsita de temei, deoarece proprietarul de la acel moment al terenului nu a inchis niciun drum de acces, ci doar si-a reconstruit o parte din gardul proprietăţii, ca urmare a faptului ca suprafaţa terenul acestuia fusese diminuata prin expropriere si a faptului ca la cererea constructorilor blocului, le lasase acestora un spaţiu de trecere.

De asemenea susţinerile conform carora toate utilitatile blocului se afla pe terenul pârâtului sunt lipsite de temei. Aceste utilitati: apa, gaze, Radet se afla in subsolul blocului asociaţiei, impreuna cu contoarele aferente. Daca nu ar fi fost asa, cum se explica faptul ca de la existenta blocului, asociaţia de locatari a plătit facturile emise de distribuitori de utilitati susmenţionaţi.

Pârâtul şi-a exprimat indignarea fata de afirmaţiile nereale ale reclamantului, prin reprezentant M.C., potrivit carora ar fi ocupat abuziv o suprafaţa de teren si ar fi fost cercetat de cei de la Politia Comunitara. Înainte de a face afirmaţii cu caracter denigrator, aceasta reprezentanta a Asociaţiei de Propietari trebuie sa faca dovada celor sustinute prin cererea de chemare in judecata.

Pe cale de cerere reconventionala(f.22 vol. I), pârâtul-reclamant a solicitat instanţei să dispună granituirea celor doua proprietati conform schitei raportului de expertiza aferent sentintei civile nr. 7876/22.05.2006, punerea in posesie a acestuia asupra diferenţei de teren care i se cuvine conform sentintei civile nr. 7876/22.05.2006 si obligarea reclamantului la dezafectarea construcţiei ridicate ilegal pe terenul acestuia, respectiv a balconului construit ilegal de M.C..

In motivare, paratul-reclamant a reiterat ca prin contractul de vanzare cumparare nr 1999 din 29.09.1998 a dobândit o suprafaţa de teren de 250 mp, iar prin sentinta civila nr 7876/22.05.2006 instanta a constatat dreptul său de proprietate asupra inca 143.66 mp alaturati terenului său, asa cum se observa si din schiţa raportului de expertiza ataşat sentintei. Prin încheierea nr. 997827/17.09.2007 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara sector 1, i s-a admis cererea de intabulare a terenul proprietate personala in suprafaţa de 393.66 mp. Pârâtul-reclamant a mai arătat că, in cursul anului 2006, cand am încercat sa edifice un nou gard, care sa delimiteze suprafaţa de teren castigata prin sentinta civila nr 7876/22.05.2006, numita M.C., administratorul Asociaţiei de propietari, a daramat gardul.

In drept, cererea reconvenţională nu a fost întemeiată.

Paratul a depus la dosar inscrisuri in fotocopie.

Cererea reconvenţională a fost timbrata cu sumele de 19 lei, 8 lei şi 11 lei reprezentând taxa judiciara de timbru şi timbre judiciare în valoare de 0,60 lei.

La data de 13.06.2012, reclamanta a depus la dosar cerere prin care a solicitat întregirea cadrului procesual pasiv(f.52 vol. I),  în sensul că înţelege să cheme în judecată şi pe S.D., soţia pârâtului-reclamant D.G., întrucât după depunerea actelor de către acesta a aflat din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1999/29.09.1998 că S.D. este coproprietară cu D.G. a imobilului din ….

La termenul de judecata din data de 13.06.2012, instanta a luat act de cererea modificatoare formulată de reclamantă şi a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a numitei S.D..

La data de 13.06.2012, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională(f.54 vol. I), prin care a arătat că paratul – reclamant afirmă că pe terenul său nu s-ar afla utilităţi ce aparţin reclamantei-pârâte, când de fapt ţevile de apă caldă şi rece se prelungesc pe terenul acestuia, iar ţeava de gaze este în pământ tot pe acest teren pe care pârâtul îl revendică, iar aceste utilităţi se pot observa în schiţa de amplasament şi delimitare a imobilului teren şi construcţie din str. ….

 Reclamanta a mai arătat că nu se poate discuta ca expertiza pârâţilor-reclamanţi efectuată în acţiunea de uzucapiune să fie omologată în această cauză, având cu totul alt obiect, iar din acea expertiză nu rezultă clar suprafaţa de teren ce aparţine pârâtului-reclamant în raport cu vecinătăţile.

Reclamanta a susţinut că afirmaţiile că administratorul blocului şi-a edificat o construcţie(balcon), ocupând o suprafaţă de teren, sunt inexacte, întrucât balconul s-a construit având aprobări şi nu a ocupat terenul, fiind pe aliniamentul blocului. În plus, a învederat instanţei ca acest litigiu este intre reclamanta – parata asociaţia de locatari cu sediul in …, sector 1 si paraţii-reclamanţi D.G. si D.S. si nu intre aceştia si administratorul asociaţiei.

La data de 10.10.2012, pârâţii-reclamanţi D. au depus la dosar cerere prin care au solicitat introducerea în cauză a numitei M.C., în calitate de intervenient, cu care înţeleg să se judece cu privire la capetele II şi III din cererea reconvenţională, precizându-se totodată că pârâta D.S. achiesează la cererea reconvenţională formulată în cauză(f.75 vol. I).

La termenul de judecata din data de 10.10.2012, instanta a luat act de cererea modificatoare formulată de pârâţii-reclamanţi şi a dispus introducerea în cauză a numitei M.V.C., în calitate de intervenient.

La data de 05.12.2012, pârâţii-reclamanţi au depus la dosar cerere precizatoare a cererii reconvenţionale(f.98 vol. I),  prin care au arătat că suprafaţa de teren revendicată este de 0,9 mp.

Ulterior, pârâţii-reclamanţi au formulat cerere prin care au arătat că înţeleg să cheme în judecată, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, şi pe numitul M.F., soţul  intervenientei M.V.C.(f.216 vol. I).

La termenul de judecata din data de 11.09.2013, instanţa a luat act de cererea de întregire a cadrului procesual pasiv al cererii reconvenţionale prin introducerea în cauză a numitului M.F.G. şi a dispus citarea în cauză a acestuia, în calitate de intervenient.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru parti proba cu înscrisuri, pentru reclamantă şi intervenientă proba cu interogatoriul pârâţilor, pentru pârâţi proba cu interogatoriul reclamantei şi intervenientei, pentru reclamantă şi pârâţi proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie.

La data de 03.04.2013, reclamanta a depus la dosar răspunsurile la interogatoriul propus de pârâţi(f.127 vol.I), iar la termenul de judecata din data de 29.05.2013 au fost administrate interogatoriile pârâţilor şi intervenientei, răspunsurile acestora fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei(f. 149-156 vol.I).

La data de 01.04.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiza tehnica judiciară efectuat de dna expert D.M.(f. 118-122 vol. I), iar la 22.10.2013 şi 03.12.2013 expertul a depus răspunsuri la obiecţiune formulate de părţi(f. 213, f. 219 vol. I).

La termenul de judecata din 22.01.2014, in vederea aflarii adevarului si pentru clarificarea situatiei de fapt, instanta, nefiind pe deplin lamurita, a dispus efectuarea unei noi expertize topografice.

La data de 15.04.2014, a fost depus la dosar raportul de expertiza tehnica judiciară efectuat de dl. expert topo N.I.(f.237-241 vol. I), ulterior fiind depuse de către expert răspunsuri la obiecţiunile formulate de părţi şi de instanţă(f. 314 vol. I, f. 118 vol. II, f. 134 vol. II, f. 78 vol. V).

Instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. … al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti având ca obiect acţiunea în constatare.

Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 252/30.06.1979 au fost expropriate şi trecute in proprietatea statului mai multe imobile din Bucuresti, printre care şi imobilul din str. …, la poziţia 226 din anexa la decret fiind înscrişi M.I., M.S. cu 128 mp construcţii şi P.L. cu teren expropriat în suprafaţă de 512 mp(f. 52 din dosarul nr. … al Jud. Sect. 1).

Ulterior măsurii de expropriere, în anii 1980-1981, a fost edificat blocul de locuinţe bl. …, având trei scări, căruia i s-a atribuit adresa poştală ….

Prin sentinţa civila nr. 2425/28.05.1991 pronunţata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.  …, ramasa definitiva prin nerecurare(f.25 vol. I), instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta M.S. in contradictoriu cu parata P.L. şi, în temeiul art. 12 din Decretul nr. 144/1958, a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 250 mp teren situat în str. …, constatând totodată, în temeiul art. 488 şi urm. C.civ., că reclamanta este proprietară a construcţiei compusă din 4 camere şi dependinţe, parter şi etaj, situată pe terenul mai sus menţionat.

Potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat de BNP G.C.M.(f. 28 vol. I), numita M.S. a vandut pârâţilor-reclamanţi D.G. şi D.S., imobilul situat în Bucureşti, str. …, compus din teren în suprafaţă de 250 mp şi construcţia existentă pe acesta, mobil dobândit în baza sentinţei civile nr. 2425/28.05.1991 pronunţata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

Prin sentinţa civila nr. 7876/22.05.2006 pronunţata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. …., astfel cum a fost modificată în recurs prin decizia nr. 2001/23.11.2006 a Tribunalului Bucureşti(f.29-37 vol. I), instanţa a admis actiunea formulata de reclamanţii D.G. şi D.S. în contradictoriu cu parata M.S. şi a constatat ca reclamanţii au dobandit prin uzucapiune  dreptul de proprietate asupra unei teren în suprafaţă de 143,66 mp, indicat în anexa I a raportului de expertiză efectuat în cauza respectivă.

Prin încheierea nr. 997827/17.09.2007 emisă de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara sector 1(f.38-42 vol. I), s-a dispus intabularea în favoarea pârâţilor-reclamanţi D.G. şi D.S. a dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţa de 393,66 mp situat în Bucureşti, str. …, precum şi asupra imobilului-construcţie de la aceeaşi adresă.

În prezenta cauză, prin acţiunea principală, reclamanta A.P. a solicitat grăniţuirea terenului aferent bl. … din … şi a terenului pârâţiilor D.G. şi D.S. situat în Bucureşti, Str. …, instituirea unei servituţi de trecere pe terenul pârâţilor pentru accesul la utilitaţile de canalizare, gaze, apa rece şi obligarea pârâţilor sa desfiinţeze construcţia (gard) edificata cu nerespectarea distantei legale fata de zidul blocului.

Cu caracter prealabil, în ceea ce priveşte legea aplicabilă, instanţa reţine că în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. 6 NCC potrivit cărora dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia dacă ele derivă din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

Acţiunea în grăniţuire, reglementată de art. 560 C.civ., este acţiunea reală prin care proprietarul unui teren solicită, în contradictoriu cu vecinul său, stabilirea limitelor materiale ale dreptului lui.

Curtea Suprema de Justitie, Secţia civila prin decizia nr. 1330 din 5 mai 1995 a statuat ca, in principiu granituirea reprezintă o operaţie de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine. Grăniţuirea este acţiunea exercitata cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa il urmeze hotarul, iar grăniţuirea se poate dispune atat in cazul inexistentei unei delimitări intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exterioare exista, dar sunt contestate de parti.

Totodata este necesar ca o granituire dispusa prin hotărâre judecătoreasca sa rezolve contestatiile si pretenţiile partilor cu caracter revendicativ, dar sa tina seama şi de transformările produse in configuraţia terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosinţa utila a proprietăţilor.

In conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. i din Legea nr. 114/1996, condominiul  este imobilul format din teren cu una sau mai multe construcţii, dintre care unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, după caz. Constituie condominiu un corp de clădire multietajat sau, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună, fiecare tronson cu una sau mai multe scări din cadrul acestuia, ori un ansamblu rezidenţial format din locuinţe şi construcţii cu altă destinaţie, individuale, amplasate izolat, înşiruit sau cuplat, în care proprietăţile individuale sunt interdependente printr-o proprietate comună forţată şi perpetuă.

În blocul … din …, există mai multe apartamente şi prin urmare, îi sunt aplicabile, în privinţa exploatării, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 114/1996.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei A.P., se reţine că disp. art. 34 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 prevăd că sunt în sarcina asociaţiei de proprietari administrarea, întreţinerea, investiţiile şi reparaţiile asupra proprietăţii comune.

Din raportul de expertiză efectuat in cauza de expertul N.I. şi din răspunsul expertului la obiecţiuni(f.314 vol. I), instanta retine ca amprenta la sol a blocului … este de 715,96 mp, suprafaţă care include atât terenul aflat sub construcţia-bloc de locuinţe, cât şi trotuarul de protecţie a blocului.

Conform anexei nr. 4 la Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 880/1973 pentru stabilirea măsurilor de executare a dispoziţiilor Legii nr. 4/1973, în mediul urban, în ansamblurile de  clădiri parter şi etaj cu mai mult de două apartamente se atribuie în folosinţă suprafaţa construită la sol plus suprafaţa trotuarului de protecţie.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, sunt neîntemeiate susţinerile pârâţilor potrivit cărora A.P. nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru cei 715,96 mp, fiind lipsit de relevanţă că din însumarea suprafeţelor de teren înscrise în actele de proprietate ale titularilor de apartamente din bloc rezultă doar 475,75 mp, atâta timp cât normativele în vigoare la data edificării blocului prevedeau în mod clar că trotuarul de protecţie face parte din suprafaţa de teren aferentă blocului.

În acest sens, se constată că în planul topografic scara 1:2000 din 1986 şi în planul topografic scara 1:500 din 1987(f.268-271 vol. 1) este evidenţiat trotuarul de protecţie pentru bl. … din ….

Instanţa apreciază neîntemeiat capătul de cerere reconvenţional prin care pârâţii-reclamanţi au solicitat să se stabilească linia de demarcaţie între terenurile părţilor conform schiţei din raportul de expertiză efectuat in dosarul nr.  …, schiţă ce a fost avută în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. 7876/22.05.2006 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Pârâţii-reclamanţi au invocat in favoarea acestora efectul pozitiv al sentinţei civile nr. 7876/22.05.2006 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, respectiv constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei diferenţe de teren în suprafaţă de 143,66 mp, în plus faţă de cei 250 mp menţionaţi în contratul de vânzare-cumpărare încheiat cu M.S., însă reclamanta A.P. nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat  sentinţa civilă nr. 7876/22.05.2006, astfel încât această sentinţă nu îi este opozabilă decât până la proba contrară.

Or, în prezenta cauză, din planşele foto depuse la dosar(f.159-199 vol.I) coroborate cu răspunsul pârâtului D.G. la întrebările 3 şi 5 din interogatoriul propus de reclamantă, instanţa reţine că, chiar dacă în prezent peretele blocului se află în curtea pârâţilor, existând un gard de lemn care nu permite accesul pe trotuarul de protecţie a blocului decât până la intrarea din spatele a scării A, ţeava de gaz situată pe peretele blocului continuă dincolo de această îngrădire, până la terminaţia blocului, spre str. … şi această ţeavă se termină în pământ în curtea împrejmuită de pârâţi, iar până în anul 2011 pe bloc exista un regulator de gaze. În aceste condiţii, instanţa apreciază credibile susţinerile reclamantei şi intervenientei potrivit cărora, abia în anul 2011 pârâţii au îngrădit accesul Asociaţiei de proprietari la trotuarul de protecţie care permitea accesul la conducta de gaze şi la contorul de gaze montate pe bloc.

Astfel fiind, nu se poate reţine că la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 7876/22.05.2006 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, D.G. şi D.S. ar fi exercitat o posesie exclusivă sub nume de proprietar asupra terenului aferent trotuarului de protecţie a blocului, care să fi putut conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv prin uzucapiune.

De altfel, analizând actele din dosarul nr. … al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, se constată că în acel dosar a existat schiţă emisă de Primăria Sectorului 1(f.48) în care s-a evidenţia o suprafaţă de teren de 100,01 mp care a fost expropriată tocmai pentru a se asigura o zonă de protecţie cu o lăţime de 4 m faţă de blocul …, însă atunci când s-a întocmit anexa I  la raportul de expertiză efectuat în cauza respectivă(f.68), s-a măsurat terenul până la peretele blocului, fără a se mai ţine seama de trotuarul de protecţie.

De altfel, D.G. şi D.S. au devenit proprietari asupra imobilului din str. … … abia în 1998, astfel încât aceştia nu erau în măsură să cunoască linia de hotar care a existat între proprietăţi în urma decretului de expropriere, pârâta D.S. recunoscând la întrebarea nr. 7 din interogatoriul propus de reclamantă că gardul existent în anii 1980 a fost mutat de fostul proprietar la solicitarea celor care au construit blocul, dar a susţinut că, ulterior, cel de la care au cumpărat aceştia terenul a adus gardul pe vechiul amplasament.

Instanţa apreciază că preluarea terenului de către stat în temeiul Decretului nr. 252/30.06.1979 a fost legala, autoarea pârâţilor pierzându-şi calitatea de proprietar ca urmare a exproprierii, iar pârâţii nu puteau să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului afectat de trotuarul de protecţie a blocului, de vreme ce suprafaţă de teren de 100,01 mp a fost expropriată tocmai pentru a se asigura zona de protecţie a blocului, impusă de normativele în vigoare la acel moment.

In aceste conditii, instanţa apreciază că nu există niciun temei pentru care pârâţii-reclamanţi D. sa fie îndreptăţiţi să stăpânească suprafaţa de teren aferentă trotuarului de protecţie a blocului, in detrimentul reclamantei A.P., care s-ar vedea astfel în situaţia de a nu avea acces la gurile de vizitare şi la conducta de gaze montate pe peretele blocului.

Pentru aceste considerente, instanţa va stabili linia de hotar dintre imobilul situat in ….. …, sector 1 si imobilul situat in Bucuresti, str. …, pe aliniamentul 22-33-34-78-77-94-76-95-75, reprezentat în planul de situatie scara 1:200, anexa 1 la răspunsul la obiecţiunile părţilor privind raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in  cauza de expertul tehnic N.I..

Ca urmare a soluţiei pronunţate asupra cererii de grăniţuire, instanţa va obliga pârâţii să desfiinţeze gardul de lemn, edificat intre punctele 34 – 59 reprezentat în planul de situatie mai sus menţionat, apreciind că menţinerea acestuia reprezintă o încălcare a dreptului de folosinţă a reclamantei A.P. asupra terenului aferent trotuarului de protecţie a blocului.

Referitor la cererea reclamantei privind instituirea unui drum de servitute asupra terenului proprietatea pârâţilor, instanţa reţine că prevederile art. 617 NCC reglementează dreptul de trecere al proprietarului fondului care nu are acces la calea publică, ceea ce corespunde servituţii legale de trecere, reglementată de art. 616 C.civ. de la 1864.

Prin „cale publică” se înţelege drumul deschis circulaţiei publice, prevăzut de art. 4 lit. a) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, respectiv orice drum public, precum şi orice drum de utilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor şi pietonilor.

Din planşele foto depuse la filele 310-311 vol. I, se constată că proprietarii apartamentelor din bl. … au acest pietonal şi auto atât din str. …., cât şi din str. ….

Coroborând conţinutul adreselor comunicate de ….(f. 291-303 vol. I), cu răspunsul expertului N.I. la obiecţiuni (f. 314-318 vol. I), instanţa reţine că terenul pârâţilor este străbătut de două trasee de cabluri electrice şi de două trasee de canalizare care deservesc blocul de locuinţe. Însă, reţele electrice şi de canalizare menţionate nu se află în proprietatea reclamantei, ci în proprietate publică.

Potrivit art. 12 alin. 2 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ”asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice se instituie limitări ale dreptului de proprietate în favoarea titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi de licenţe care beneficiază de:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării, relocării, retehnologizării sau desfiinţării capacităţii energetice, obiect al autorizaţiei;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii, obiect al autorizaţiei de înfiinţare, pentru reviziile, reparaţiile şi intervenţiile necesare;

c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea/desfiinţarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condiţiile legii(…)”.

Dispoziţiile art. 14 alin. 3 din acelaşi act normativ prevăd că dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii energetice se întinde pe toată durata funcţionării capacităţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii(…). Servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană cuprinde dreptul de acces şi de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacităţilor energetice cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii şi avarii(art. 14 alin. 6).

De asemenea, potrivit art. 109 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de dezvoltare, reabilitare, modernizare, respectiv de exploatare şi de întreţinere a capacităţilor respective, de următoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau modernizării obiectivelor/sistemelor;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a intervenţiilor necesare;

c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele, de conducte, de linii sau de alte echipamente aferente obiectivelor/sistemelor şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora(…).

Dispoziţiile art. 112 din acelaşi act normativ prevăd „Servitutea legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană cuprinde dreptul la instalare de reţele, de conducte, linii, stâlpi şi de alte echipamente aferente capacităţii, precum şi accesul la locul de amplasare a acestora pentru intervenţii, întreţinere, reparaţii, revizii, modificări şi exploatare, conform prevederilor legale în vigoare.”

Pe cale de consecinţă, constatând că reclamanta are două drumuri de acces la calea publică, nefiind indeplinite conditiile art. 617 N.C.C., reţinând totodată că societăţile care administrează reţelele de energie electrică şi de gaze naturale beneficiază de servitutea legală, în condiţiile prevăzute de Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, instanţa apreciază neîntemeiată cererea reclamantei privind instituirea unui drum de servitute asupra terenului proprietatea pârâţilor.

În ceea ce priveşte cererea reconventionala, se reţine că propunerea de grăniţuire formulată de paraţii-reclamanţi prin capătul I a fost apreciată de instanţă ca neîntemeiată, pentru argumentele expuse mai sus cu ocazia soluţionării cererii de grăniţuire formulate de reclamantă.

Referitor la capetele II şi III din cererea reconventionala, prin care paraţii-reclamanţi au revendicat de la reclamanta A.P. suprafeţe de teren, respectiv de la intervenienţii M.V.C. şi  M.F.G. suprafaţa de teren pe care aceştia au edificat un balcon la parterul blocului, solicitând totodată ca intervenienţii să dezafecteze balconul, susţinând că acesta a fost construit ilegal pe terenul pârâţilor, instanţa reţine următoarele:

Din planul de situaţie ataşat de expertul tehnic N.I. răspunsului la obiecţiuni(f.78-82 vol. V) rezultă că suprafeţele de teren stăpânite de reclamantă şi suprafaţa de teren pe care s-a edificat balconul intervenienţilor corespund trotuarului de protecţie a blocului.

 În aceste condiţii, având în vedere linia de hotar care a urmează a fi stabilită între terenurile părţilor, se constată că reclamanta şi intervenienţii nu ocupă teren din proprietatea  pârâţilor-reclamanţi, astfel încât capatul de cerere reconvenţional avand ca obiect revendicare este neîntemeiat.

Cererea pârâţilor-reclamanţi privind dezafectarea balconului construit de intervenienţii M. este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât din planşele foto  depuse la dosar şi din constatările expertului N.I. reiese că balconul respectiv a fost edificat la parterul blocului, pe trotuarul de protecţie, pe acelaşi aliniament cu balcoanele de la etajele blocului, în cursul prezentului proces fiind eliberată şi autorizatia de construire nr. 206/21/M/10798/16.05.2013(f. 139 vol. I), prin care Primaria Sectorului 1 Bucuresti a autorizat executarea lucrărilor de construire de către M.V.C. şi  M.F.G. pentru intrarea în legalitate prin executarea unui balcon la parterul imobilului.

Faţă de considerente expuse, instanţa va admite, în parte, acţiunea principală, va stabili linia de hotar dintre imobilul situat in …. …, sector 1 si imobilul situat in Bucuresti, str. …, pe aliniamentul 22-33-34-78-77-94-76-95-75, reprezentat în planul de situatie scara 1:200, anexa 1 la răspunsul la obiecţiunile părţilor privind raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in  cauza de expertul tehnic N.I. şi va obliga pârâţii la desfiinţarea gardului edificat intre punctele 34 – 59 reprezentat în planul de situatie mai sus menţionat, urmând a respinge capatul de cerere avand ca obiect servitutea de trecere şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi D.G. şi D.S., ca neîntemeiate.

Avand in vedere solutiile care urmeaza a fi pronuntate în cauză, instanţa va obliga pârâţii, aflaţi în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 7.219 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în 19 lei taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise, 4.200 lei onorarii experţi(conform chitanţelor depuse la filele 124, 126, 246, 247 vol. I şi 84, 85 vol. V) şi 3.000 lei onorariu de avocat(redus faţă de onorariul de 5.700 lei achitat conform chitanţei la fila 86 vol. V, în raport de măsura în care cererea de chemare în judecată a fost apreciată întemeiată), fără a se acorda cu titlu de cheltuieli de judecată costurile suportate de reclamantă pentru întocmirea documentaţiei cadastrale şi pentru copia cărţii tehnice a blocului, întrucât aceste documente nu au fost concludente şi utile soluţionării cauzei.

Pentru aceleaşi motive, instanta va obliga paraţii-reclamanţi sa plateasca intervenienţilor suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în 400 lei onorariu expert(conform chitanţei de la fila 249 vol. I) şi 1.400 lei onorariu avocat(conform chitanţei la fila 87 vol. V) şi va respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor-reclamanţi de obligare a reclamantei şi intervenienţilor la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, în parte, acţiunea privind pe reclamant A.P. – ….. …, intervenienţi M.V.C. şi  M.F.G., ambii  cu domiciliul în …., pe pârâţii D.G. şi D.S., ambii cu domiciliul în …..

Stabileste linia de hotar dintre imobilul situat in Bucuresti, str. …. …, sector 1 si imobilul situat in Bucuresti, str. …, pe aliniamentul 22-33-34-78-77-94-76-95-75, reprezentat în planul de situatie scara 1:200, anexa 1 la răspunsul la obiecţiunile părţilor privind raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in  cauza de expertul tehnic N.I..

Obligă pârâţii la desfiinţarea gardului edificat intre punctele 34 – 59 reprezentat în planul de situatie mai sus menţionat.

Respinge capatul de cerere avand ca obiect servitutea de trecere, ca neîntemeiat.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi D.G. şi D.S., ca neîntemeiată.

Obliga paraţii sa plateasca reclamantei suma de 7.219 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Obliga paraţii-reclamanţi sa plateasca intervenienţilor suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Respinge cererea pârâţilor privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.02.2016.