Inexistenţa unui prejudiciu ca urmare a reducerii termenelor legale de depunere a ofertelor

Dreptul de a reduce termenul de depunere a ofertelor reglementat de art. 75 alin. 2 şi 4 din OUG nr. 34/2006 şi condiţiile stabilite de art. 75 alin. 3 din OUG nr. 34/2006 pentru aplicarea reducerii prevăzute de art. 75 alin. 2 din OUG nr. 34/2006.

 2. Inexistenţa unui prejudiciu ca urmare a reducerii termenelor legale de depunere a ofertelor.

 3. Natura termenului de 60 de zile prevăzut de art. 21 alin 26 din OUG nr. 66/2011 pentru  întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor.

1. Astfel cum rezultă din datele speţei, în vederea atribuirii contractului de servicii întocmire studii de fezabilitate cu o valoare mai mare decât pragul stabilit în art. 55 alin 2 din OUG nr. 34/2006, recurentul-reclamant a publicat în SEAP anunţul de intenţie la data de 16.03.2007, ulterior acesta fiind transmis spre publicare în Jurnalul Oficial, în format electronic, şi publicat la 17.03.2007.

Anunţul de participare a fost publicat în SEAP la 28.06.2007, iar în Jurnalul Oficial la 29.06.2007.

Anunţul de participare a fost publicat în SEAP la 28.06.2007, iar în Jurnalul Oficial la 29.06.2007.

Dată fiind modalitatea de transmitere a anunţului de participare spre publicare, în Jurnalul Oficial, recurentul-reclamant beneficia, fără îndoială, de dreptul de a reduce termenul de depunere a ofertelor de la 52 de zile la 45 de zile, prin aplicarea reducerii de 7 zile prevăzută de alin 4 al art. 75 din OUG nr. 34/2006.

Dată fiind modalitatea de transmitere a anunţului de participare spre publicare, în Jurnalul Oficial, recurentul-reclamant beneficia, fără îndoială, de dreptul de a reduce termenul de depunere a ofertelor de la 52 de zile la 45 de zile, prin aplicarea reducerii de 7 zile prevăzută de alin 4 al art. 75 din OUG nr. 34/2006.

În speţă însă, recurentul – reclamant a redus perioada minimă de 52 de zile dintre data publicării în Jurnalul Oficial şi data limită de depunere a ofertelor până la 34 de zile, operând astfel o reducere de 18 zile, motivată prin aceea că o astfel de reducere era posibilă, prin prisma dispoziţiilor art. 75 alin 2 din OUG nr. 34/2006.

În speţă însă, recurentul – reclamant a redus perioada minimă de 52 de zile dintre data publicării în Jurnalul Oficial şi data limită de depunere a ofertelor până la 34 de zile, operând astfel o reducere de 18 zile, motivată prin aceea că o astfel de reducere era posibilă, prin prisma dispoziţiilor art. 75 alin 2 din OUG nr. 34/2006.

Curtea va constata însă, din actele dosarului, că potrivit alineatului 3 al art. 75, reducerea termenului de depunere a ofertelor până la 36 de zile, prevăzută la alineatul 2, este posibilă doar dacă anunţul de intenţie conţine toate informaţiile prevăzute pentru anunţul de participare, în măsura în care sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie, iar anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni înainte de transmiterea anunţului de participare şi cu cel puţin 52 de zile înaintea acestui moment.

Curtea va constata însă, din actele dosarului, că potrivit alineatului 3 al art. 75, reducerea termenului de depunere a ofertelor până la 36 de zile, prevăzută la alineatul 2, este posibilă doar dacă anunţul de intenţie conţine toate informaţiile prevăzute pentru anunţul de participare, în măsura în care sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie, iar anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni înainte de transmiterea anunţului de participare şi cu cel puţin 52 de zile înaintea acestui moment.

Dacă în privinţa tezei ultime, referitoare la intervalul de timp minim si maxim dintre publicarea anunţului de intenţie şi a anunţului de participare, nu există contestări, Curtea va observa că părţile au viziuni diferite cu privire la interpretarea dispoziţiilor referitoare la condiţia ca anunţul de intenţie să conţină toate informaţiile prevăzute pentru anunţul de participare, în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie.

Dacă în privinţa tezei ultime, referitoare la intervalul de timp minim si maxim dintre publicarea anunţului de intenţie şi a anunţului de participare, nu există contestări, Curtea va observa că părţile au viziuni diferite cu privire la interpretarea dispoziţiilor referitoare la condiţia ca anunţul de intenţie să conţină toate informaţiile prevăzute pentru anunţul de participare, în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie.

Din motivarea contestaţiei, a cererii de chemare în judecată şi, mai apoi, din motivarea recursului, Curtea va observa că recurentul-reclamant a interpretat aceste prevederi legale în sensul că, dacă informaţiile nu sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie, în mod evident ele nu pot fi inserate în acest anunţ, dar acest lucru nu produce nici un efect asupra dreptului său de a urgenta procedura prin reducerea termenului de depunere a ofertelor.

Din motivarea contestaţiei, a cererii de chemare în judecată şi, mai apoi, din motivarea recursului, Curtea va observa că recurentul-reclamant a interpretat aceste prevederi legale în sensul că, dacă informaţiile nu sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie, în mod evident ele nu pot fi inserate în acest anunţ, dar acest lucru nu produce nici un efect asupra dreptului său de a urgenta procedura prin reducerea termenului de depunere a ofertelor.

Curtea va constata că Tribunalul a înlăturat în mod corect această interpretare dată de reclamant dispoziţiilor art. 75 alin 3 din OUG nr. 34/2006.

Curtea va constata că Tribunalul a înlăturat în mod corect această interpretare dată de reclamant dispoziţiilor art. 75 alin 3 din OUG nr. 34/2006.

Astfel, se va aprecia că intenţia legiuitorului, dedusă din interpretarea sistematică a textului de lege, a fost de a oferi posibilitatea autorităţii contractante să urgenteze procedura de achiziţie publică prin reducerea unor termene, fără însă a leza drepturile ofertanţilor în ceea ce priveşte respectarea unor termene minime în care să redacteze şi să depună ofertele de participare.

Astfel, se va aprecia că intenţia legiuitorului, dedusă din interpretarea sistematică a textului de lege, a fost de a oferi posibilitatea autorităţii contractante să urgenteze procedura de achiziţie publică prin reducerea unor termene, fără însă a leza drepturile ofertanţilor în ceea ce priveşte respectarea unor termene minime în care să redacteze şi să depună ofertele de participare.

Astfel, Curtea va avea în vedere că prin inserarea situaţiei de excepţie de la art. 75 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 legiuitorul a urmărit posibilitatea reducerii termenului de depunere a ofertelor până la 36 de zile doar în cazul în care informaţiile minime prevăzute pentru anunţul de participare – respectiv valoarea contractului, cerinţele minime de calificare, garanţii – au fost aduse la cunoştinţa potenţialilor ofertanţi încă de la publicarea anunţului de intenţie.

Astfel, Curtea va avea în vedere că prin inserarea situaţiei de excepţie de la art. 75 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 legiuitorul a urmărit posibilitatea reducerii termenului de depunere a ofertelor până la 36 de zile doar în cazul în care informaţiile minime prevăzute pentru anunţul de participare – respectiv valoarea contractului, cerinţele minime de calificare, garanţii – au fost aduse la cunoştinţa potenţialilor ofertanţi încă de la publicarea anunţului de intenţie.

În cazul în care recurentul-reclamant, astfel cum a precizat şi în faţa instanţei, nu a informat potenţialii ofertanţi cu privire la date esenţiale participării la procedură încă de la data publicării anunţului de intenţie, deoarece aceste date nu îi erau cunoscute, atunci în mod corect nu i s-a recunoscut dreptul de a scurta durata depunerii ofertelor.

În cazul în care recurentul-reclamant, astfel cum a precizat şi în faţa instanţei, nu a informat potenţialii ofertanţi cu privire la date esenţiale participării la procedură încă de la data publicării anunţului de intenţie, deoarece aceste date nu îi erau cunoscute, atunci în mod corect nu i s-a recunoscut dreptul de a scurta durata depunerii ofertelor.

Sintagma „în măsura în care îi sunt cunoscute”, utilizată în mod nefericit de legiuitor, nu poate fi interpretată în sensul dat de recurent, deoarece în acest mod s-ar aduce atingere dreptului ofertanţilor la o corectă informare, precum şi dreptului acestora de a beneficia de un termen rezonabil pentru conceperea şi depunerea ofertelor.

Sintagma „în măsura în care îi sunt cunoscute”, utilizată în mod nefericit de legiuitor, nu poate fi interpretată în sensul dat de recurent, deoarece în acest mod s-ar aduce atingere dreptului ofertanţilor la o corectă informare, precum şi dreptului acestora de a beneficia de un termen rezonabil pentru conceperea şi depunerea ofertelor.

Prin interpretarea dată, recurentul a scurtat nepermis durata de timp pusă la dispoziţia ofertanţilor, pentru conceperea şi depunerea ofertelor în considerarea informaţiilor esenţiale din anunţul de participare, de la 52 de zile minim, aşa cum prevede art. 75 alin 1 din OUG nr. 34/2006, la 34 de zile, afectând drepturile acestora conferite şi garantate de actul normativ menţionat şi restrângând în mod nepermis accesul acestora  la procedură.

Prin interpretarea dată, recurentul a scurtat nepermis durata de timp pusă la dispoziţia ofertanţilor, pentru conceperea şi depunerea ofertelor în considerarea informaţiilor esenţiale din anunţul de participare, de la 52 de zile minim, aşa cum prevede art. 75 alin 1 din OUG nr. 34/2006, la 34 de zile, afectând drepturile acestora conferite şi garantate de actul normativ menţionat şi restrângând în mod nepermis accesul acestora  la procedură.

2. Criticile privind inexistenţa unui prejudiciu ca urmare a reducerii termenelor legale de depunere a ofertelor.

Curtea va reţine că recurentul reclamant a invocat lipsa oricărui prejudiciu cauzat de fapta reţinută în sarcina sa, constând în reducerea termenelor legale de depunere a ofertelor, motivând că în lipsa unui prejudiciu concret nicio faptă a autorităţii nu poate fi calificată drept neregulă, de natură a conduce la stabilirea unei corecţii.

Curtea va reţine că recurentul reclamant a invocat lipsa oricărui prejudiciu cauzat de fapta reţinută în sarcina sa, constând în reducerea termenelor legale de depunere a ofertelor, motivând că în lipsa unui prejudiciu concret nicio faptă a autorităţii nu poate fi calificată drept neregulă, de natură a conduce la stabilirea unei corecţii.

Curtea, cu privire la acest aspect, va avea în vedere că potrivit art. 2 alin 1 din  HGR 759/2007, privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;  b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare”.

Curtea, cu privire la acest aspect, va avea în vedere că potrivit art. 2 alin 1 din  HGR 759/2007, privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;  b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare”.

Potrivit art. 1 din Regulamentul 2988/95 al Consiliului UE, orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar , ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele generate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor fie prin cheltuieli nejustificate, constituie abatere.

Potrivit art. 1 din Regulamentul 2988/95 al Consiliului UE, orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar , ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele generate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor fie prin cheltuieli nejustificate, constituie abatere.

Pe cale de consecinţă, Curtea va reţine că în mod corect Tribunalul a concluzionat că din interpretarea coroborată a acestor texte rezultă cu evidenţă că existenţa unei abateri, ori a unor cheltuieli angajate cu încălcarea legislaţiei europene, presupune implicit prejudicierea bugetului UE.

Pe cale de consecinţă, Curtea va reţine că în mod corect Tribunalul a concluzionat că din interpretarea coroborată a acestor texte rezultă cu evidenţă că existenţa unei abateri, ori a unor cheltuieli angajate cu încălcarea legislaţiei europene, presupune implicit prejudicierea bugetului UE.

Or, în cauză, recurentul-reclamanta, cu ocazia încheierii contractului de finanţare, a acceptat finanţarea nerambursabilă şi, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin 25, s-a obligat la respectarea prevederilor naţionale în privinţa achiziţiilor publice.

Or, în cauză, recurentul-reclamanta, cu ocazia încheierii contractului de finanţare, a acceptat finanţarea nerambursabilă şi, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin 25, s-a obligat la respectarea prevederilor naţionale în privinţa achiziţiilor publice.

Prin încălcarea acestei obligaţii, încălcare constatată cu ocazia analizei primei critici din recurs, recurentul-reclamant în calitate de beneficiar al contractului de finanţare s-a expus aplicării art. 14 din contractul de finanţare, privind constatarea neregulilor şi aplicarea sancţiunilor în acord cu dispoziţiile OUG nr. 66/2011.

Prin încălcarea acestei obligaţii, încălcare constatată cu ocazia analizei primei critici din recurs, recurentul-reclamant în calitate de beneficiar al contractului de finanţare s-a expus aplicării art. 14 din contractul de finanţare, privind constatarea neregulilor şi aplicarea sancţiunilor în acord cu dispoziţiile OUG nr. 66/2011.

Prejudiciul care a luat naştere în bugetul Uniunii constă în suma plătită recurentului pentru cheltuieli efectuate fără respectarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice, fiind vorba aşadar despre plata unei sume necuvenite.

Prejudiciul care a luat naştere în bugetul Uniunii constă în suma plătită recurentului pentru cheltuieli efectuate fără respectarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice, fiind vorba aşadar despre plata unei sume necuvenite.

În sensul în care nu este necesară dovedirea existenţei prejudiciului, în cazul constatării unor nereguli la utilizarea fondurilor UE, s-a pronunţat şi CJUE în cauza C-199/03 în care a reţinut că „inclusiv abaterile care nu au un impact financiar specific pot aduce prejudicii serioase intereselor financiare ale Uniunii, pentru acest motiv fiind justificată aplicarea unor corecţii pe seama Comisiei” (par.31).

În sensul în care nu este necesară dovedirea existenţei prejudiciului, în cazul constatării unor nereguli la utilizarea fondurilor UE, s-a pronunţat şi CJUE în cauza C-199/03 în care a reţinut că „inclusiv abaterile care nu au un impact financiar specific pot aduce prejudicii serioase intereselor financiare ale Uniunii, pentru acest motiv fiind justificată aplicarea unor corecţii pe seama Comisiei” (par.31).

3. Critica referitoare la greşita calificare, de către instanţa de fond, a naturii termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 21 alin 26 din OUG nr. 66/2011 pentru  întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor.

3. Critica referitoare la greşita calificare, de către instanţa de fond, a naturii termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 21 alin 26 din OUG nr. 66/2011 pentru  întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor.

În speţă, se invocă faptul că termenul pentru întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost depăşit, astfel că, fiind vorba despre un termen de decădere, în opinia recurentului, orice act administrativ întocmit în afara acestuia este lovit de nulitate.

În speţă, se invocă faptul că termenul pentru întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost depăşit, astfel că, fiind vorba despre un termen de decădere, în opinia recurentului, orice act administrativ întocmit în afara acestuia este lovit de nulitate.

Curtea va reţine că decăderea reprezintă termenul stabilit de lege sau de părţi, in limitele căruia trebuie exercitat un drept subiectiv sau trebuie săvârşit un act unilateral.

Curtea va reţine că decăderea reprezintă termenul stabilit de lege sau de părţi, in limitele căruia trebuie exercitat un drept subiectiv sau trebuie săvârşit un act unilateral.

Astfel, potrivit art. 2545 alin 1 Cod civil „prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale”, iar alin (2) dispune ca “ neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar in cazul actelor unilaterale, împiedicarea, in condiţiile legii, a săvârşirii lor”

Astfel, potrivit art. 2545 alin 1 Cod civil „prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale”, iar alin (2) dispune ca “ neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar in cazul actelor unilaterale, împiedicarea, in condiţiile legii, a săvârşirii lor”

Curtea va mai avea în vedere şi dispoziţiile art. 2547 Cod civil, potrivit cărora “daca din lege sau din convenţia părţilor nu rezulta in mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie”.

Aşadar, trebuie să se facă distincţie între situaţiile în care prin lege sau prin actul juridic al părţilor se instituie un termen si se prevede ca depăşirea termenului atrage decăderea, în acest caz fiind vorba despre o decădere expresă şi situaţiile în care prin lege (sau voinţa părţilor) s-a instituit un termen pentru exercitarea dreptului şi nu s-a prevăzut că nerespectarea lui atrage pierderea dreptului subiectiv sau împiedicarea efectuării unui act unilateral.

Aşadar, trebuie să se facă distincţie între situaţiile în care prin lege sau prin actul juridic al părţilor se instituie un termen si se prevede ca depăşirea termenului atrage decăderea, în acest caz fiind vorba despre o decădere expresă şi situaţiile în care prin lege (sau voinţa părţilor) s-a instituit un termen pentru exercitarea dreptului şi nu s-a prevăzut că nerespectarea lui atrage pierderea dreptului subiectiv sau împiedicarea efectuării unui act unilateral.

În acest caz, termenul trebuie calificat ca fiind termen de prescripţie extinctivă, iar nu de decădere.

În acest caz, termenul trebuie calificat ca fiind termen de prescripţie extinctivă, iar nu de decădere.

În speţă, se observă că, în privinţa termenului de 60 de zile menţionat în cuprinsul art. 21 pct. 26 din OUG nr. 66/2011, nu s-a prevăzut sancţiunea aplicabilă pentru depăşirea/nerespectarea acestuia.

În speţă, se observă că, în privinţa termenului de 60 de zile menţionat în cuprinsul art. 21 pct. 26 din OUG nr. 66/2011, nu s-a prevăzut sancţiunea aplicabilă pentru depăşirea/nerespectarea acestuia.

Pe cale de consecinţă, potrivit regulii generale stabilită de Codul civil, acest termen ar putea fi apreciat drept termen de prescripţie extinctivă, în lipsa unei dispoziţii contrare din norma specială.

Pe cale de consecinţă, potrivit regulii generale stabilită de Codul civil, acest termen ar putea fi apreciat drept termen de prescripţie extinctivă, în lipsa unei dispoziţii contrare din norma specială.

În cazul constatării şi alicării corecţiilor însă, potrivit OUG nr. 66/2011, există o normă specială contrară, cu privire la termenul de prescripţie extinctivă, mai exact art. 45 alin 1 din acest act normativ, care prevede un termen de prescripţie de 5 ani.

În cazul constatării şi alicării corecţiilor însă, potrivit OUG nr. 66/2011, există o normă specială contrară, cu privire la termenul de prescripţie extinctivă, mai exact art. 45 alin 1 din acest act normativ, care prevede un termen de prescripţie de 5 ani.

Aşadar, termenul de 60 de zile stabilit pentru întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor nu este termen de prescripţie extinctivă.

Aşadar, termenul de 60 de zile stabilit pentru întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor nu este termen de prescripţie extinctivă.

Având în vedere aceste aspecte, coroborate cu aceea că întocmirea actului cu depăşirea termenului de 60 de zile nu vatămă în nici un fel pe recurentul reclamant, acesta fiind obligat a se supune verificărilor cu consecinţa stabilirii corecţiilor în termenul general de 5 ani prevăzut de art. 45 din OUG nr. 66/2011, Curtea va concluziona că în mod corect instanţa de fond a apreciat că art. 21 pct. 26 se referă la un termen de recomandare, iar nu la un termen de decădere, depăşirea sa putând conduce, cel mult la aplicarea unei sancţiuni disciplinare persoanelor vinovate.

Având în vedere aceste aspecte, coroborate cu aceea că întocmirea actului cu depăşirea termenului de 60 de zile nu vatămă în nici un fel pe recurentul reclamant, acesta fiind obligat a se supune verificărilor cu consecinţa stabilirii corecţiilor în termenul general de 5 ani prevăzut de art. 45 din OUG nr. 66/2011, Curtea va concluziona că în mod corect instanţa de fond a apreciat că art. 21 pct. 26 se referă la un termen de recomandare, iar nu la un termen de decădere, depăşirea sa putând conduce, cel mult la aplicarea unei sancţiuni disciplinare persoanelor vinovate.

(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a  contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1604/18.03.2015, dosar nr. 27460/3/2012)

Prin sentinţa civilă nr. 6165/07.10.2014 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantul C. J. B. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTARII REGIONALE SI TURISMULUI – DIRECTIA GENERALA DE CONSTATARE SI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, având ca obiect anularea Deciziei nr. 65/27.04.2012 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi a Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr.CA-18145/09.03.2012.

A fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi – Autoritatea de Audit, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.

Pronunţând această hotărâre, Tribunalul a reţinut, în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Conturi că aceasta nu este emitenta actelor contestate, care au fost emise de către MDRT, astfel că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut, în privinţa situaţiei de fapt, că în baza O.U.G. nr.66/2011 a fost desfăşurată o activitate de audit la C. J. B., în privinţa implementării proiectului cod SMIS 3857, cu titlul ”Reabilitare Muzeul Judeţean Buzău”, beneficiar fiind Unitatea Administrativ Teritoriala Buzău, iar această activitate s-a finalizat cu emiterea Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr.CA-18145/09.03.2012, prin care s-a aplicat o corecţie financiara de 10% (conform pct.1 subpunctul 1.12 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011) din valoarea aferenta contractului de servicii nr. 73/21.09.2007 încheiat cu SC Consilier Construct SRL, rezultând o creanţă bugetară de 18.376 lei si TVA recuperabila in suma de 3.491,44 lei.

Contestaţia promovată în urma comunicării acestei Note de constatare a fost respinsă, ca nefondată.

În privinţa motivului de nelegalitate referitor la nerespectarea art.21 al.26 din OUG nr.66/2011, privind termenul de 60 de zile în care trebuie întocmită Nota, ce curge de la comunicarea raportului de audit, Tribunalul a constatat că acest termen nu este unul de decădere, ci unul de recomandare, neexistând sancţiuni pentru nerespectarea sa.

Reţine instanţa de fond că în speţă exista un singur termen imperativ cu privire la dreptul de a stabili creanţa bugetară, prevăzut de art.45 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că acesta se prescrie în 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului.

In ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale, Tribunalul a constatat că art. 91 din Codul de procedură fiscală consacră dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia în care legea dispune altfel.

Referitor la apărările reclamantei privind lipsa prejudiciului cauzat prin fapta/faptele acestuia, Tribunalul le-a înlăturat cu menţiunea că în speţă s-a constatat săvârşirea unei abateri, în sensul art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv o acţiune/ inacţiune a beneficiarului, prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit.

Neregula constatată se referă la abaterea de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, prin nerespectarea prevederilor art.75 alin. (1) – (4) din O.U.G. nr. 34/2006, ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitaţii adecvate, producându-se prejudicii atât bugetului Uniunii Europene, cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Arată instanţa de fond că potrivit art.2 pct.7. din Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului U.E “neregularitate” înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În concluzie, în acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului U.E.

Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit pct.1, subpct. 1.12 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, corecţia financiară de 10% din nota de constatare şi menţinută prin Decizia nr. 65/27.04.2012, a fost aplicată pentru nerespectarea unor obligaţii auxiliare respectiv publicarea anunţului de intenţie a contractului care nu a cuprins toate informaţiile care sunt cuprinse în Anexa 3A a O.U.G. nr.34/2006, respectiv nerespectarea prevederilor art. 75 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006. S-a reţinut şi încălcarea art. 38 alin. (4) din Directiva 2004/18/CE, prevederi ce se regăsesc implementate în legislaţia naţională menţionată mai sus.

Reţine Tribunalul că, în cauza de faţă, organul de control a constatat că reclamanta nu a respectat art. 75 alin. (1) – (4) din O.U.G. nr. 34/2006, referitor la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de reducerea termenului limită pentru depunerea ofertelor, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică.

Astfel, autoritatea a publicat anunţul de intenţie nr. 4.129/16.03.2007 în SEAP şi în Jurnalul JOUE în data de 17.03.2009, iar anunţul de participare a fost publicat în JOUE în data de 29.06.2007. Anunţul de participare a fost publicat în SEAP sub nr. 21.156/28.06.2007, transmis spre publicare în data de 27.06.2007. Data limită stabilită pentru depunerea ofertelor a fost 01.08.2007.

Autoritatea contractantă a redus perioada minimă de 52 de zile prevăzută între data transmiterii spre publicare în JOUE a anunţului de participare (27.06.2007) şi data limită de depunere a ofertelor (01.08.2007), la 34 de zile, în condiţiile în care anunţul de intenţie nu a cuprins toate informaţiile care sunt prevăzute în Anexa 3A a O.U.G nr. 34/2006 pentru anunţul de participare, cu privire la informaţiile esenţiale pe baza cărora potenţialii ofertanţi şi-ar fi putut evalua capacitatea de a participa în procedura de atribuire, respectiv criteriile de calificare şi selecţie a ofertanţilor.

Reţine instanţa de fond că autoritatea contractantă ar fi putut beneficia doar de reducerea cu 7 zile a termenului de 52 de zile, ca urmare a transmiterii anunţului de participare în format electronic, spre publicare în JOUE, conform art. 75, alin. (4).

Valoarea estimată a contractului (cu cele patru loturi) este mai mare decât plafonul/pragul stabilit în legislaţia naţională privind achiziţiile publice pentru care există obligaţia publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, şi în consecinţă, s-a stabilit că pentru abaterea menţionată se impune aplicarea unor corecţii financiare potrivit pct. 1.12 din anexa la O.G. nr. 66/2011 de 10% din valoarea contractului de 183.760,00-lei, fără TVA aferentă contractului de servicii nr. 73/21.09.2007 atribuit fără organizarea unei licitaţii adecvate, respectiv suma de 18.376,00 lei, fără TVA.

Pe cale de consecinţă, nu se poate retine inexistenta unui prejudiciu si nici faptul ca niciuna dintre informaţiile prevăzute de lege pentru anunţul de participare nu era disponibila la momentul transmiterii spre publicare a anunţului de intenţie, nefiind aplicabila excepţia prevăzută de art.75 din OUG nr.34/2006 a alin.2(„ in măsura in care acestea erau cunoscute la data publicării sale”) invocata de reclamant.

Totodată, s-a avut în vedere că reclamantul nu este la prima abatere de acest gen, prin nota de constatare a neregulilor nr.CA-18042/09.03.2012 fiind sancţionat  pentru încălcarea prev.art.75 al.1-4 din OUG nr.34/2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C. J. B., invocând incidenţa motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.

Arată recurentul-reclamant că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit art. 75 alin. (4) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privitoare la reducerea termenelor ca urmare a publicării unui anunţ de intenţie.

Dispoziţiile legale invocate de instanţă în motivarea temeiniciei deciziei şi notei de constatare a neregulilor sunt interpretate în mod restrictiv, fără o justificare legală. Legiuitorul a transcris în legislaţia naţională la art. 75 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 dispoziţiile prevăzute la art. 38, alin. (4) din Directiva 2004/18/CE, potrivit căruia: „Termenul redus menţionat la primul paragraf este permis cu condiţia ca anunţul de informare prealabilă să fi cuprins toate informaţiile necesare pentru anunţul de participare prevăzut de anexa VIIA, în cazul în care respectivele informaţii sunt disponibile în momentul publicării anunţului şi în cazul în care respectivul anunţ de informare prealabilă a fost trimis spre publicare cu minimum 52 de zile şi maximum 12 luni înainte de data trimiterii anunţului de participare”.

Arată recurentul că la data publicării anunţului de intenţie informaţiile prevăzute de lege pentru anunţul de participare nu erau cunoscute de autoritatea contractantă, acestea fiind în legătură directă şi nemijlocită, dar şi cauzală în acelaşi timp, cu valoarea estimată a unui contract. Ori, această valoare a fost definitiv stabilită prin referatul Direcţiei de dezvoltare regională a Consiliului Judeţean Buzău înregistrat sub nr. 4776/25.06.2007, respectiv mult ulterior anunţului de intenţie.

Solicită să se constate că aceste aspecte nu sunt nefundamentate, cum a reţinut instanţa de fond, deoarece ele sunt susţinute de înscrisurile ataşate la dosarul de achiziţie. În acest sens, arată că legiuitorul nu a prevăzut o situaţie alternativă celei în care autoritatea contractantă nu deţine informaţiile prevăzute pentru anunţul de atribuire la data publicării anunţului de intenţie şi nici nu sancţionează o astfel de situaţie prin inaplicabilitatea dispoziţiilor legale în condiţiile în care nu se poate reţine producerea unui prejudiciu.

De asemenea, mai arată recurentul că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit legea şi atunci când a analizat prejudiciul.

În soluţionarea cererii, a încălcat principiul proporţionalităţii prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 potrivit căruia orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit iar stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli să ţină seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate precum şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Astfel, potrivit art. 17 din OUG nr. 66/2011, orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii în scopul evitării stabilirii unor debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene.

Arată că nu este corectă concluzia instanţei de fond potrivit căreia existenţa unei nereguli presupune implicit existenţa unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene, opinie contrară principiului proporţionalităţii.

Instanţa fondului şi-a motivat opinia invocând art. 2, pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului Uniunii Europene, ce defineşte termenul de neregularitate însă nu corelează această reglementare cu dispoziţiile prevăzute de art. 98 alin. (1) din acelaşi Regulament, ce statuează obligaţia statelor membre de a ţine seama în aplicarea corelaţiilor, de natura şi gravitatea neregularităţilor precum şi a pierderii financiare care rezultă din fonduri.

Dispoziţiile legale nu converg spre soluţia instanţei în sensul că existenţa unei nereguli presupune automat şi existenţa unui prejudiciu. Întrucât nici Proiectul de notă de constatare a neregulilor şi nici Nota efectivă ce se constituie în titlul de creanţă nu stabilesc în mod concret şi argumentat care este prejudiciul cauzat bugetului UE sau statului este, hotărârea fondului este neîntemeiată.

A treia critică invocată în recurs se referă la modul de soluţionare al excepţiei decăderii reglementată prin art. 21, alin. (26) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, potrivit căruia procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se efectuează în termen de maximum 60 de zile de la data comunicării de către OLAF a actului de control emis în conformitate cu normele şi procedurile proprii, respectiv de la data primirii raportului de inspecţie emis de OLAF.

Arată recurentul că procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare la data de 14.03.2012 a fost întocmit cu neresepctarea termenului de 60 de zile prevăzut de textul menţionat, fiind decăzut emitentul din dreptul de a mai întocmi actul.

Termenul de 60 de zile nu este un termen de recomandare, ci este un termen de prescripţie, depăşirea sa atrăgând nulitatea actului.

Existenţa unui termen de prescripţie de 5 ani, reglementat de art. 45 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, nu constituie o premisă corectă pentru interpretarea termenului de 60 de zile ca fiind un termen de recomandare. Cele două instituţii (sancţiuni) nu se exclud reciproc, decăderea face să se stingă însuşi dreptul subiectiv spre deosebire de prescripţie care face să se stingă numai dreptul la acţiune.

Intimatul pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE Şl ADMINISTRAŢIEI PUBLICE (M.D.R.A.P.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Arată intimatul că, în privinţa criticilor referitoare la legalitatea procedurii de achiziţie desfăşurate, trebuie constatat că recurentul nu a respectat prevederile art. 75 alin. (1) – (4) din O.U.G. nr. 34/2006, referitoare la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de reducerea termenului limită pentru depunerea ofertelor, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie.

În vederea atribuirii contractului autoritatea contractantă a publicat anunţul de intenţie cu nr. 4.129/16.03.2007 în SEAP şi în Jurnalul JOUE în data de 17.03.2009, anunţul de participare fiind publicat în JOUE în data de 29.06.2007, iar în SEAP sub nr. 21.156/28.06.2007, transmis spre publicare în data de 27.06.2007. Data limită stabilită pentru depunerea ofertelor a fost 01.08.2007.

Din analiza anunţului de intenţie nu reiese faptul că acesta conţine „toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de intenţie” aşa cum solicită art. 75 alin.(3) din OUG nr.34/2006, pentru a putea beneficia de reducerea menţionată la alineatul 2 al aceluiaşi articol, respectiv nu conţine date despre condiţiile de participare prevăzute la secţiunile III şl IV din anunţul de participare.

Potrivit prevederilor art. 75 – (2) din OUG 34/2006, cu completările şi modificările ulterioare „în cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile”. Reducerea termenului este permisă doar în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare – în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie – şi a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni şi cu cel puţin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.

Având în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (3) din OUG nr. 34/2006, precum şi prevederile art. 38 alin. (4) din Directiva 2004/18/CE, pentru a beneficia de reducerea prevăzută la art. 75 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, recurenta trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: să menţioneze în anunţul de intenţie toate informaţiile cuprinse în anunţul de participare: informaţiile cuprinse în anunţul de participare să fie disponibile la data anunţului de intenţie: anunţul de intenţie să fie publicat cu cel mult 12 luni si cu cel puţin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.

Aceasta este şi interpretarea dată de auditorii Curţii Europene de Conturi şi a reprezentanţilor serviciilor tehnice ale Comisiei Europene.

Prin faptul că autoritatea contractantă nu a cuprins în Anunţul de intenţie toate informaţiile care au fost prevăzute în Anunţul de participare, UAT Judeţul Buzău a încălcat prevederile art. 75 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, motiv pentru care nu se putea prevala de reducerea perioadei acordată de prevederile legale mai sus menţionate.

În ceea ce priveşte imposibilitatea identităţii informaţiilor din anunţul de intenţie şi cele din anunţul de participare, datorate în exclusivitate imposibilităţii de cunoaştere a valorii estimate a contractului de servicii achiziţie studiu de fezabilitate, apreciem că aceste aspecte nu corespund realităţii şi nu pot fi avute în vedere.

În acest sens, arată intimatul că atât anunţul de intenţie cât şi anunţul de participare conţin această informaţie, respectiv este menţionată valoarea estimată a contractului, de 4.953.407 lei (conform anunţului de intenţie), respectiv 4.460.158 lei (conform anunţului de participare). Din analiza anunţului de intenţie reiese faptul că acesta nu conţine date despre condiţiile de participare prevăzute la Secţiunea III Informaţii juridice, economice, financiare si tehnice din anunţul de participare, şi nici informaţiile prevăzute la Secţiunea IV Procedură.

În ceea ce priveşte critica referitoare la inexistenta unui prejudiciu, arată intimata că în cauză s-a săvârşit o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar potrivit acestui text de lege, pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiune beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit.

În speţă, neregula constă în acţiunea recurentei de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare. Prin neregula săvârşită s-a adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Suma plătită necuvenit este suma plătită pentru cheltuieli efectuate fără respectarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice, respectiv a prevederilor art. 207 alin. (2) lit. c) şi d) din OUG nr. 34/2006 şi art. 205 alin. (.1) lit. b) din OUG nr. 34/2006.

Încadrarea ca neregulă a abaterilor constatate se face respectându-se Anexa la OUG nr. 66/2011 unde sunt specificate tabelar Abaterea constatată/Descrierea abaterii constatate/ Corecţie /Reducere.

Scopul legiuitorului a fost de a atribui în sarcina beneficiarilor fondurilor nerambursabile o răspundere contractuală şi legală care nu impune autorităţii care a acordat aceste fonduri alte cerinţe pentru a constanta caracterul neeligibil al acestora cu excepţia constatării unor nereguli, astfel încât în măsura identificării unor astfel de nereguli să rezulte în mod direct existenta unei astfel de legături de cauzalitate între acţiunea neconformă si posibilitatea producerii unui prejudiciu.

Art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E arată că “neregularitate” înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Referitor la „existenţa sau potenţialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene…”, art. 1 din Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului U.E. prevede că: ” Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.”

Existenţa unui prejudiciu nu depinde de inexistenţa eventualelor contestaţii depuse de participanţii la procedură sau de numărul acestora. O neregulă cu impact financiar reprezintă o situaţie în care s-a realizat plata unor fonduri ce constituie cheltuieli ne justificate, prejudiciindu-se astfel bugetul european.

Arată intimatul că în jurisprudenţa sa. CJUE a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot efectua interesele financiare a Uniunii – C-465/10 pct.47 si C-199/03 pct. 31. statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării C-271 oct. 48. C-465/10 pct. 32 regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos C-199/03. pct. 15.

În concluzie, este corectă concluzia potrivit căreia obligaţia de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei producerii unui prejudiciu.”

În concluzie, atâta timp cât beneficiarii fondurilor europene nerambursabile încalcă dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene si cel naţional aferent acestuia este prejudiciat, sens în care se impune aplicarea unor corecţii financiare.

În ceea ce priveşte critica referitoare la “excepţia decăderii reglementată prin art. 21, alin. 26 din OUG nr. 66/2011”, arată intimatul că termenul menţionat de textul de lege  reglementează o obligaţie a structurii de control fată de instituţia care a sesizat neregula si nu este opozabil structurii verificate, faţă de care sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora “Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare.”

Mai mult decât atât, termenul reglementat la art. 21 alin. (26) din ordonanţă nu este un termen imperativ, ci are caracter de recomandare atât timp cât nu există prevăzută nicio sancţiune care să fie aplicată în urma nerespectării acestui termen.

Analizând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 8 NCPC, ale OUG nr. 66/2011 şi prin raportare la criticile formulate Curtea, în temeiul art. 20 din Legea nr.554/2004 şi al art. 498 NCPC, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

1/ Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 NCPC, privitoare la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 75 din OUG nr. 66/2011.

Curtea va reţine că abaterea constatată prin cele 2 acte administrative ce fac obiectul contestaţiei constă în aceea că, în procedura prevăzută de OUG nr. 34/2006, recurentul-reclamant, în calitate de autoritate contractantă, a redus perioada minimă de 52 de zile dintre data transmiterii spre publicare în JOUE a anunţului de participare şi data limită de depunere a ofertelor la 34 de zile, în condiţiile în care anunţul de intenţie nu a cuprins toate informaţiile care sunt prevăzute în Anexa 3A a OUG nr. 34/2006 pentru anunţul de participare. A reţinut intimatul că recurentul ar fi putut beneficia doar de reducerea de 7 zile a termenului de 52 de zile menţionat, conform art. 74 alin 4 din OUG nr. 34/2006.

Recurentul a contestat aceste concluzii, susţinând, la rândul său, că a beneficiat de reducerea prevăzută de art. 75 alin 2 din OUG nr. 34/2006.

Analizând textul invocat de ambele părţi în susţinerea tezelor contrarii expuse în speţă, Curtea va reţine că acesta dispune următoarele:

„(1) (…) În cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziţie publică este mai mare decât cea prevăzută la art. 55 alin. (2), perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puţin 52 de zile.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile.

(3) Reducerea prevăzută la alin. (2) este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare – în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie – şi a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni şi cu cel puţin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.

(4) În cazul în care anunţul de participare este transmis, în format electronic, spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, perioada prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la alin. (2) se poate reduce cu 7 zile”.

 Astfel cum rezultă din datele speţei, în vederea atribuirii contractului de servicii întocmire studii de fezabilitate cu o valoare mai mare decât pragul stabilit în art. 55 alin 2 din OUG nr. 34/2006, recurentul-reclamant a publicat în SEAP anunţul de intenţie la data de 16.03.2007, ulterior acesta fiind transmis spre publicare în Jurnalul Oficial, în format electronic, şi publicat la 17.03.2007.

În concluzie, Curtea va reţine că abaterea de la legalitate a fost în mod corect constatată de intimatul-pârât şi menţinută de instanţa de fond, astfel că prima critică aduce prin cererea de recurs va fi respinsă ca nefondată.

2/ Criticile privind inexistenţa unui prejudiciu ca urmare a reducerii termenelor legale de depunere a ofertelor.

Pe cale de consecinţă, Curtea va reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că abaterea constând în nerespectarea, de către recurentul-reclamant, a legislaţiei interne cu privire la procedura achiziţiilor publice derulată în executarea unui contract de finanţare, este de natură, prin ea însăşi, să producă un prejudiciu bugetului Uniunii, care nu trebuie dovedit.

Curtea va reţine că potrivit textului indicat, „procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24”.

Curtea va mai avea în vedere şi dispoziţiile art. 2547 Cod civil, potrivit cărora “daca din lege sau din convenţia părţilor nu rezulta in mod neîndoielnic ca un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie”.

În concluzie, Curtea va constata că şi această ultimă critică adusă de recurentul-reclamant hotărârii instanţei de fond este nefondată, urmând a fi înlăturată, depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 21 alin 26 din OUG nr. 66/2011 nefiind de natură a constitui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate.