INSTANŢA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 14.01.2015 sub numărul 1409/299/2014, reclamantul A.D. a formulat în contradictoriu cu pârâtul G.L. acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la a-i permite accesul în ceea ce priveşte imobilul situat la adresa Bucureşti, sector 1, …, imobil asupra căruia deţine calitatea de coproprietar, plata de despăgubiri în favoarea sa în cuantum de 18.000 lei, alături de cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că astfel cum rezultă din cuprinsul Sentinţei civile nr. 7550/18.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 8135/2001 şi a Deciziei civile nr. 303A/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul 400/2003, urmare a decesului doamnei C.E. din data de 14.11.1971, conform certificatului de moştenitor nr. 162/03.02.1972, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul cauzei de faţă, respectiv din Bucureşti, sector 1, … în de o pătrime împreună cu A.A., ce a dobândit tot cota de o pătrime precum şi cu G.A. cu o cotă de jumătate din acelaşi imobil. În acest sens, ambele instanţe de judecată au avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară, sistând starea de coproprietate.
Reclamantul a mai arătat că întrucât accesul către cele trei loturi, astfel atribuite de instanţele judecătoreşti se poate face în mod natural doar pe uşa principală a imobilului, este nevoit să înainteze prezenta cererea, pârâtul proprietar actual al uneia din părţile Lotului 2 ce i-a fost atribuit prin hotărârile judecătoreşti mai sus indicate doamne G.A., ca urmare a actului de dezmembrare şi contract de vânzare-cumpărare intervenit între aceasta şi pârât în anul 2006, blocând absolut accesul în imobil prin acest loc ce apare stabilit în schiţă. Astfel reclamantul apreciază că i-a fost blocat imobilul prin unicul loc prin care acesta este prevăzut în sensul invocat.
Reclamantul susţine c-a suferit prejudicii majore ca urmare a atitudinii pârâtului, neputându-şi exploata în mod normal fondul.
În concluzie, reclamantul solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1.357-1359 C.civ..
În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 şi 33 din acelaşi act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanţelor depuse la dosar.
B. Precizări
La interpelarea instanţei, reclamantul şi-a precizat cererea în sensul că al doilea capăt de cerere privitor la obligarea pârâtului la suma de 18.000 lei reprezintă daune morale.
B. Apărări
Pârâtul, la termenul din 20.06.2014 a depus la dosarul cauzei cerere de repunere pe rol în vederea depunerii întâmpinării şi întâmpinare (f. 67). La termenul respectiv, instanţa, constatând tardivitatea întâmpinării, i-a respins cererea pârâtului de a fi repus în termen, decăzându-l pe pârât din dreptul de a invoca excepţii procesuale relative (f. 95) şi reţinând că înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârât la termenul respectiv reprezintă apărări pe fondul cauzei.
Astfel, pârâtul a arătat că solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată prin constatarea faptului că reclamantul nu justifică nici un interes legitim faţă de proprietatea acestuia şi acordarea de către instanţă în favoarea reclamantului a unui drept de acces pe proprietatea acestuia în mod exclusiv.
Pârâtul a arătat că cel ce se află în culpă este tocmai reclamantul, motiv pentru care solicită condamnarea sa pentru abuz de drept, conform art. 1.353 C.civ.
Astfel pârâtul a mai învederat instanţei că la data de 01.09.2006 doamna G.A. vinde subsemnatului G.L. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. … compus din teren în suprafaţă de 51,66 mp şi construcţia ce se află pe acest teren, respectiv C1, C2, C3, V1, V2 cu o suprafaţă utilă de 39,27 mp din suprafaţa totală a lotului 2 de 91,61 mp conform documentelor cadastrale.
Deşi reclamantul face vorbire de cele două hotărâri pronunţate de către instanţei prin care a fost dispusă sistarea stării de coproprietate, totuşi aceasta invocă un drept care poate izvorî tocmai dintr-un drept de coproprietate care la această dată nu mai există : acela de a nu stingheri dreptul unui corproprietar de a folosi legitim un drept comun. Pârâtul a mai arătat faptul că tocmai acesta a fost scopul procesului anterior.
Prin raportul de expertiză ce a fost efectuat în cauza anterioară s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil prin hotărâre care sunt drepturile de proprietate şi cui îi aparţin. Astfel reclamantului i-a fost atribuit în mod exclusiv dreptul de proprietate numai asupra imobilului BAR şi a lotului nr. 3 şi nu şi asupra loturilor nr. 1 şi nr. 2, dreptul urmare reclamantul nu poate preciza nici un drept asupra celorlalte două loturi care aparţin în mod exclusiv aşa cum a precizat anterior pârâtului (lotul nr. 1) şi doamnei G.A. (lotul nr. 2).
Pârâtul a mai învederat că prin acelaşi raport de expertiză s-a stabilit că lotul nr. 1 şi lotul nr. 2 au intrare separată faţă de lotul nr. 3 care are acces pe o altă latură a străzii … şi prin urmare acţiunea reclamantului nu se justifică în sensul că pârâtul i-ar putea îngrădi vreun drept în exercitarea dreptului său de proprietate. Dimpotrivă, pârâtul consideră că cel care ar justifica promovarea unei acţiuni ar fi chiar acesta, reclamantul de nenumărate ori încălcându-i dreptul de proprietate prin pătrunderea frauduloasă pe proprietatea sa.
În concluzie, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată din cauza de faţă.
C. Probe
În prezenta cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c..
Reclamantul a depus la dosarul cauzei : Decizia civilă nr. 303/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 400/2003, Sentinţa civilă nr. 7550/18.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 8135/2001, Raport de expertiză tehnică, planşe foto
Pârâtul a depus la dosarul cauzei : Contract de vânzare-cumpărare din 2006, Act de dezmembrare, documentaţie cadastrală.
La termenul din 20.06.2014 (f. 95) instanţa a încuviinţat proba testimonială solicitată de către reclamant, dar şi de către pârât, martorii fiind audiaţi la termenul din 20.06.2014 (f. 63), respectiv la termenul din 19.09.2014 (f. 101).
De asemenea, la termenul din 20.06.2014 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului, propus de către reclamant, răspunsurile la întrebări fiind consemnate la dosarul cauzei (f. 60).
Totodată, la acelaşi termen a fost încuviinţată şi administrată proba cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile la întrebări fiind consemnate la dosarul cauzei (f. 62).
În fine, la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară în construcţii (f. 123 şi urm.), instanţa încuviinţând proba cu expertiza la termenul din 19.09.2014 (f. 105).
II. ÎN FAPT
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt ce va fi prezentată cronologic.
Cu autoritate de lucru judecat, conform Deciziei civile nr. 303A/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 400/2003, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, s-au stabilit următoarele :
În urma decesului C.E., la data de 14.11.1971 a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. 162/03.02.1972 de către fostul notariat de Stat Local al Sectorului 7 Bucureşti, care atestă calitatea de moştenitori – legali şi universali ai : doamnei G.A. şi domnului A.I., în baza testamentului autentificat sub nr. 1219/1971 de către acelaşi fost notariat. Masa succesorala s-a compus din imobilul situat în Bucureşti, str. …., sector 1, reprezentând în natură teren în suprafaţa de 200 mp şi construcţie, şi dreptul de concesiune asupra unui loc de veci.
Prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 8334/22.10.1976 de către fostul Notariat de Stat local al sectorului 7 Bucureşti, legatarul universal A.I. a gratificat pe domnii A.T. şi A.A. cu cota sa parte din ½ din dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul situat în Bucureşti, …, sector 1, compusă din 5 camere, trei holuri, două bucătării şi WC, cota parte din ½ din dreptul de proprietate a terenului aferent a trecut în proprietatea statului, în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
La decesul domnului A.T., cota sa parte de ¼ din dreptul de proprietate asupra construcţiei cu drept de folosinţă a fost culeasă de către unicul moştenitor legal, reclamantul A.D., potrivit certificatului de moştenitor eliberat sub nr. 924/27.06.1985 de către fostul notariat de stat al sectorului 1 Bucureşti, în dosarul succesoral nr. 912/1985.
În urma înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, situaţia de fapt se completează cu următoarele :
La data de 01.09.2006 doamna G.A. a vândut pârâtului G.L. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, …. sector 1, Lotul nr. 2/1 compus din teren în suprafaţă de 51,66 mp şi construcţia ce se află pe acest teren, respectiv C1, C2, C3, V1, V2 cu o suprafaţă utilă de 39,27 mp din suprafaţa totală a lotului 2 de 91,61 mp conform documentelor cadastrale.
De asemenea, prin Contractul de Vânzare-cumpărare nr. 378/03.10.2014 autentificat de BNP C.P., doamna G.A. a transmis dreptul de proprietate asupra Lotului nr. 2/2 pârâtului G.L..
III. ÎN DREPT
A. Reglementări procedurale incidente
În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 14.01.2014 prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
B. Soluţia instanţei
Raportând textele de lege mai sus menţionate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată în parte şi o va admite în parte, cu următoarele argumente:
B.1. Soluţia instanţei cu privire la capătul de cerere privitor la acordarea accesului prin unica cale de acces – gangul comun
Instanţa reţine că obiectul acţiunii de faţă îl constituie, în principal, obligarea pârâtului în a permite accesul reclamantului la spaţiul comun din cadrul imobilul situat la adresa …, sector 1, Bucureşti, prin unica cale de acces prevăzută şi stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară în dosarul nr. 8135/2001.
Instanţa subliniază că imobilul respectiv este format din imobilul-teren şi imobilele-construcţii care se află pe respectivul teren.
Istoricul întregului imobil a fost prezentat la secţiunea dedicată prezentării situaţiei faptice, instanţa reţinând că ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul-construcţie s-a dispus prin intermediul Deciziei civile nr. 303A/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului.
Această Decizie civilă (care a modificat Sentinţa civilă nr. 7550/18.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti) are autoritate de lucru judecat nu doar în ceea ce priveşte dispozitivul său, ci şi în ceea ce priveşte considerentele sale care explică dispozitivul şi pe care acesta a fost întemeiat.
Deosebit de relevant asupra litigiului de faţă reprezintă următoarele aspecte stabilite definitiv şi irevocabil de către Tribunalul Bucureşti (f. 7) :
„În consecinţă, G.A., deţine cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra întregului imobil, reprezentând în natură, teren şi construcţie. Asupra terenului G.A. se află în stare de coproprietate în cote părţi egale cu statul, căruia cota parte de ½ i-a revenit în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, în urma contractului de donaţie.
Prin urmare părţile în litigiul de faţă se află în stare de coproprietate exclusiv cu privire la construcţiile edificate asupra terenului, iar nu şi cu privire la teren, aşa cum în mod netemeinic a reţinut instanţa de fond.”
Pe această cale, Tribunalul Bucureşti a statuat în mod definitiv şi irevocabil, în anul 2003, că terenul se află în coproprietate indiviză între G.A. şi Municipiul Bucureşti, cum în mod corect a observat şi expertul judiciar prin Raportul de expertiză depus la dosarul cauzei (f. 125, 126).
Însă, instanţa constată că persoanele aflate în indiviziune asupra imobilului-teren nu au procedat la ieşirea din indiviziune asupra acestui teren, aspectul că anumite părţi au înstrăinat o anumit porţiune identificată prin numărul de metri pătraţi, nu poate fi opus celorlalte părţi, aceasta putând fi un factor la un eventual partaj realizat asupra terenului.
Starea de indiviziune asupra terenului subzistă până ce cotele-părţi ideale ale persoanelor vor fi materializate printr-un act de partaj voluntar sau prin intermediul instanţei judecătoreşti.
Pe cale de consecinţă instanţa reţine că prin Sentinţa civilă nr. 7550/18.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti modificată prin Decizia civilă nr. 303A/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă s-a dispus ieşirea din indiviziune doar cu privire la construcţiile aflate pe imobilul teren, acesta din urma rămânând în continuare în indiviziune.
Astfel, în cadrul procesului de faţă, instanţa reţine dreptul de proprietate a pârâtului G.L. asupra Lotului nr. 2 dobândit prin Contractul de Vânzare-Cumpărare nr. 378/03.10.2014 autentificat BNP C.P., respectiv prin Contractul de Vânzare-Cumpărare nr. 763/19.05.2006 autentificat de BNP F.E.G., însă acest drept de proprietate se referă strict la construcţiile nominalizate în expertiza judiciară Sentinţa civilă nr. 7550/18.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti modificată prin Decizia civilă nr. 303A/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, dreptul de proprietate neextinzându-se şi asupra imobilului teren, asupra căruia pârâtul are numai o cota-parte abstractă, fiind în indiviziune cu G.A., reclamantul, dar şi Municipiul Bucureşti.
În lipsa unei hotărâri de partaj asupra imobilului-teren sau a unui act de partaj voluntar, instanţa va respinge apărarea pârâtului, precum şi susţinerile acestuia realizate prin intermediul interogatoriului administrat în cauză, conform cărora deţine în proprietate exclusivă terenul respectiv.
Mai mult decât atât, instanţa constată că respectivul spaţiu comun, care este în stare de indiviziune, aparţinând persoanelor nominalizate mai sus, deserveşte utilităţile tuturor imobilelor-construcţii, alimentarea cu gaze şi alimentarea cu apă a acestora, astfel încât lezarea de către pârât a accesului către respectivul spaţiu comun nu poate fi întemeiată în faptul că reclamantul îşi poate asigura accesul în imobil printr-o cale separată. Într-adevăr, până la momentul ieşirii din indiviziune asupra terenului, reclamantului îi este permis să folosească gangul comun, iar restricţionarea accesului realizată de către pârât nu este legitimă.
Astfel, în raport de faptul că indiviziunea/coproprietatea este acea formă de proprietate comună ce se caracterizează prin deţinerea bunului/bunurilor în materialitatea lor de mai mulţi proprietari concomitent, instanţa va reţine că pârâtul trebuie să permită accesul reclamantului în spaţiul reprezentat de calea comună, care se află în indiviziune, această obligaţie incumbând oricărui proprietar care se află în stare de indiviziune.
În virtutea acestor considerente, instanţa urmează să admită capătul principal de cerere şi urmează să oblige pârâtul să permită accesul reclamantului prin calea de acces comună, prin înlăturarea piedicilor de orice natură, cale de acces care este evidenţiată în schimba imobilului realizată în raportul de expertiză nominalizată în expertiza judiciară Sentinţa civilă nr. 7550/18.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti modificată prin Decizia civilă nr. 303A/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
B.2. Soluţia instanţei cu privire la cererea de daune morale
Pentru admiterea acestui capăt de cerere, conform art. 1.357 şi urm. C.civ., reclamantul trebuie să dovedească toate condiţiile răspunderii civile delictuale : existenţa unei fapte ilicite, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate din faptă şi producerea prejudiciului.
Instanţa reţine că reclamantul a suferit, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului P.C. (f. 63) anumite prejudicii morale raportat la imposibilitatea de a pătrunde în spaţiul comun descris în cauza de faţă, acestuia fiindu-i îngreunat semnificativ accesul în imobil, alături de dificultatea inerentă în a avea acces la instalaţiile de apă şi gaze.
Astfel, fapta ilicită constă în refuzul pârâtului de a-i permite accesul în spaţiul de acces comun – gangul comun -, iar prejudiciul moral apare drept o consecinţă a negării dreptului reclamantului de a avea acces în spaţiul comun spre a verifica instalaţiile monitorizare şi contorizare a utilităţilor. Vinovăţia pârâtului reiese din propriile declaraţii existente la dosarul cauzei.
De asemenea, raportat la natura subiectivă a daunelor cu caracter moral, instanţa va stabili că reclamantului i se va stabili suma de 4.500 lei ca fiind o compensaţie rezonabilă şi echitabilă a prejudiciilor morale suferite ca urmare a activităţii de blocare a accesului în spaţiul comun a pârâtului, instanţa evidenţiind că o astfel de cerere de compensare a prejudiciului suferit netrebuind a fi excesiv de împovărătoare pentru pârât sau o sursă de îmbogăţire pentru reclamant.
B.3. Cu privire la cheltuielile de judecată
În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere modul de rezolvare al cererii de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia şi dispoziţiile art. 453 alin.1 C.p.c., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanţa va admite cererea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată: în cuantum total de 4.925 lei reprezentând : 1.025 lei taxă judiciară de timbru (f. 38), 1.400 lei onorariu expert (f. 108, 157), 2.500 lei onorariu avocaţial reclamant (f. 156), ce urmează a fi suportate de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul A.D. cu domiciliul in … in contradictoriu cu pârâtul G.L. cu domiciliul in …
Obligă pârâtul să permită accesul reclamantului prin calea de acces comună – gangul comun –, prin înlăturarea piedicilor de orice natură, cale de acces care este evidenţiată în schimba imobilului realizată în raportul de expertiză nominalizată în expertiza judiciară Sentinţa civilă nr. 7550/18.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 8135/2011 modificată prin Decizia civilă nr. 303A/17.02.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 400/2003.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.500 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.925 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.04.2015.
