Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., deliberând cu prioritate asupra excepţiei autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, instanţa constată următoarele:
Prevederile art. 431 C.proc.civ. consacră legislativ interdicţia de a reitera printr-o nouă cerere de chemare în judecată o pretenţie asupra căreia un organ jurisdicţional s-a pronunţat irevocabil.
Astfel, potrivit dispoziţiei legale evocate anterior coroborată cu art. 430 alin. 1 C.proc.civ, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, e întemeiată pe aceeaşi cauză şi se poartă între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate. Art. 431 alin. 1 C.proc.civ. dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Examinând situaţia de fapt prin prisma condiţiilor legale mai sus învederate, instanţa constată că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este acoperit de obiectul cererii de chemare în judecată soluţionată în cauza cu nr. 675/299/2011, modalitatea de formulare a petitului (prin introducerea unei negații) neputând conduce la o concluzie contrară. Aceasta în sensul în care prezenta cauză priveşte obligarea pârâtei de a nu deține în garsoniera sa situată în B., C.G., nr. …, sc. .., et. .., ap…., sector 1 mai mult de un animal de companie, în timp ce cauza nr. 675/299/2011 a avut ca obiect obligarea pârâtei la deținerea unui singur animal de companie în apartamentul său situat în B., C.G. nr. …, et. …, ap. …, sector 1.
Prin Sentinţa civilă nr. 17322/12.10.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 675/299/2011, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantele A. de proprietari „N” și SNI, pârâta F.M. fiind obligată la deținerea unui singur animal de companie în apartamentul său situat în B., C,G, nr…., et…., ap. …, sector 1. Soluția instanței s-a întemeiat pe Hotărârea nr. 260/22.09.2010 a Adunării Generale a Asociației de Proprietari „N.” prin care s-a modificat art. 13 par. 9 din Statutul Asociației în sensul că „într-un singur apartament poate fi deținut maxim un animal de companie”, precum și pe prevederile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007 conform căruia hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari, motive ale cererii de faţă prin care se solicită obligarea pârâtei să nu dețină în același apartament mai mult de un animal de companie. Așadar, de acelaşi temei juridic se prevalează reclamanta şi în promovarea prezentei acţiuni, astfel că instanţa apreciază că este prezentă şi identitatea de cauză reclamată de dispoziţiile art. 431 C.proc.civ.
Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că este întrunită tripla identitate (părţi, obiect, cauză) între prezenta cerere si cea care a făcut obiectul dosarului nr. 675/299/2011, sentința pronunțată în acel dosar rămânând definitivă prin anularea apelului și irevocabilă prin nerecurare.
Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat, dat fiind că părţile s-au găsit anterior în faţa instanţei într-o pricină identică, rămasă irevocabilă, urmând să constate autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 17322/12.10.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 675/299/2011.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost respinsă, instanţa urmează a o obliga pe aceasta la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, respectiv la plata onorariului avocațial în cuantum de 700 lei.
Instanța apreciază că în speță nu se impune sancționarea cu amendă judiciară a reclamantei, simplul fapt al respingerii cererii de chemare în judecată ca urmare a constatării autorității de lucru judecat neputând conduce la concluzia exercitării abuzive a dreptului de formulare a cererii de chemare în judecată atât timp cât nu a fost dovedită întrunirea tuturor condițiilor abuzului de drept procedural (art. 12 C.proc.civ.)
