Pe perioada falimentului dispoziţiile art. 49 alin. 2 din lege nu mai sunt aplicabile, întrucât textul vizează doar perioada de observaţie, astfel că pentru denunţarea contractului nu era necesar acordul creditorilor, iar principiul simetriei actelor juridice nu poate fi invocat atâta timp cât există o procedură derogatorie de la dreptul comun. În consecinţă, în mod corect a reţinut judecătorul sindic că denunţarea contractului de muncă pe perioada procedurii falimentului este supusă prevederilor speciale ale art.86 alin.6 din lege, nefiind nevoie de acordul creditorilor.
Judecătorul sindic a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. V. S.R.L. şi pârâtul M.M. în calitate de administrator special al debitoarei S.C. F.C. S.A. împotriva raportului de activitate întocmit de lichidatorul judiciar şi a deciziei de încetare a contractului de muncă al consilierului juridic M.M. S-a reţinut că contractul consilierului juridic a fost desfăcut de administratorul judiciar în conformitate cu prevederile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 după ce împotriva societăţii debitoare a fost deschisă procedura de faliment. Astfel, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.
Împotriva hotărârii au declarat recurs administratorul special M.M. şi creditoarea S.C. V. S.R.L. arătând că măsura de încetare a contractului consilierului juridic nu poate face obiectul dispoziţiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006. Încetarea contractului nu a dus la maximizarea patrimoniului debitoarei din moment ce onorariul avocatului angajat reprezintă salariul consilierului juridic pe 15 ani. Activitatea consilierului juridic este asemănătoare cu cea a avocatului, fiind un specialist în cadrul procedurii falimentului, depăşind limitele activităţii curente. Contractul a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 49 alin. 2 din Legea insolvenţei, cu avizul administratorului judiciar şi cu acordul comitetului creditorilor, consilierul asigurând consultanţă atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi a instanţelor de judecată.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Argumentele formulate de recurenţi pot fi restrânse la aspectele privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 faţă de faptul că măsura încetării contractului de muncă a consilierului juridic nu face obiectul acestor prevederi şi că încetarea contractului încheiat cu respectarea art. 49 alin. 2 din lege trebuie dispusă cu acordul expres al adunării creditorilor.
Cu referire la incidenţa art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a reţinut că după deschiderea procedurii falimentului, lichidatorul judiciar poate dispune desfacerea unui contract de muncă fără aprobarea creditorilor, astfel că măsura de denunţare a contractului de muncă nr. 2165/31.10.2011 este legală. Recurenţii susţin că contractul de muncă al consilierului juridic nu intră sub incidenţa art. 86 alin. 6 întrucât consilierul juridic este un auxiliar al procedurii, fără a observa că legea nu recunoaşte calitatea de auxiliar în cadrul procedurii, ci doar aceea de participant la procedură potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006 şi cea de persoane de specialitate în condiţiile art. 23 din lege.
Încheierea contractului de muncă al consilierului juridic s-a făcut în condiţiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 după deschiderea procedurii insolvenţei, pe perioada de observaţie, cu avizul administratorului judiciar şi cu acordul adunării creditorilor. Contractul de muncă nu a fost încheiat în temeiul art. 23 din Legea nr. 85/2006, nefiind un act încheiat de administratorul judiciar. Dispoziţiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 reglementează procedura de încheiere a contractelor care nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, textul de lege fiind aplicabil doar pentru actele din perioada de observaţie. Se constată astfel că acest text de lege nu poate fi aplicat actelor în perioada de după deschiderea procedurii falimentului.
Prevederile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 cuprind dispoziţii speciale referitoare la procedura de denunţare a contractelor de muncă, prin care se atribuie competenţe atât administratorului judiciar cât şi lichidatorului judiciar cu privire la modul de denunţare a acestor contracte. Făcând referire şi la lichidatorul judiciar, rezultă că textul este aplicabil şi în procedura de faliment când atribuţiile administratorului judiciar sunt preluate de lichidatorul judiciar. Dacă în perioada de observaţie, dispoziţiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 cuprindeau prevederi speciale cu privire la încheierea actelor care nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, doar cu acordul adunării creditorilor, nu acelaşi lucru se poate constata în cazul procedurii falimentului când textul de lege al art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 nu mai prevede acordul creditorilor. Pe perioada falimentului dispoziţiile art. 49 alin. 2 din lege nu mai sunt aplicabile, întrucât textul vizează doar perioada de observaţie, astfel că pentru denunţarea contractului nu era necesar acordul creditorilor, iar principiul simetriei actelor juridice nu poate fi invocat atâta timp cât există o procedură derogatorie de la dreptul comun. În consecinţă, în mod corect a reţinut judecătorul sindic că denunţarea contractului de muncă pe perioada procedurii falimentului este supusă prevederilor speciale ale art. 86 alin. 6 din lege, nefiind nevoie de acordul creditorilor. În acest context, criticile recurenţilor privind existenţa unor motive străine de natura pricinii şi de aplicare greşită a legii urmează a fi respinse ca nefondate.
Cu referire la încălcarea principiului maximizării averii debitoarei, susţinerile recurenţilor au la bază argumente legate de disponibilitatea creditoarei de a suporta costurile contractului consilierului juridic, de atribuţiile consilierului în cadrul procedurii falimentului pentru recuperarea creanţelor falitei, cât şi de costurile ridicate ale contractelor de asistenţă juridică încheiate cu avocaţii agreaţi de creditori în adunarea din 8.05.2014. Aceste chestiuni constituite motive de oportunitate ce pot fi cenzurate doar de creditori, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul sindic în aplicarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006, recurenţii necontestând modul de aplicare a acestor dispoziţii. În acest sens, s-a reţinut faptul că prin hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2014 s-a ratificat contractul de asistenţă juridică al avocatului P.I. pentru cauzele penale, iar pentru cauzele civile s-a menţinut contractul de asistenţă cu avocatul M.V., astfel că faţă de opţiunea creditorilor, nu se poate analiza decizia lichidatorului judiciar.
