Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 27.10.2014 sub nr. …….., reclamanta SC O V I G SA a solicitat obligarea pârâtei ADP la plata sumei de 2520,96 lei, reprezentând despăgubire, la plata sumei de 555,82 lei reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume, calculată pentru perioada 28.05.2012 -15.10.2014, la plata dobânzii penalizatoare, calculată în continuare, până la achitarea integrală a debitului şi la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că la data de 27.07.2012, numitul M V R , proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare ….. a parcat acest autoturism în faţa imobilului ……, iar a doua zi dimineaţa a găsit autoturismul avariat în urma unei căderi de gheaţă şi zăpadă de pe acest imobil.
Reclamanta a precizat că autoturismul, marca Seat Ibiza cu nr. de înmatriculare …….. era asigurat CASCO de societatea reclamantă cu poliţa nr. …….. Având în vedere dispoziţiile contractului de asigurare şi cererea de despăgubire, reclamanta a precizat că a procedat la întocmirea dosarului de daună ….., achitând asiguratului despăgubiri de 2520,96 lei. Conform art. 2210 cod civil (fost art. 22 din legea nr. 136/1995), în limitele indemnizaţiei plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului său, sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane. Având în vedere că a plătit despăgubirea, reclamanta a precizat că înţelege să o solicite de la persoana vinovată. Cu privire la penalităţile de întârziere, a precizat că le-a calculat ‚în conformitate cu rata dobânzii de referinţă stabilită de BNR pentru perioada 28.05.2012 (data plăţii despăgubirii) – 15.10.2014 (data introducerii acţiunii), conform OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti. În drept a invocat art. 2210 cod civil, art. 1349 alin. (1) şi (2) cod civil (fost 998 – 999 cod civil), OG nr. 13/2011. În baza art. 411 cod proc. civilă a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, pentru a solicita probe sau invoca apărări.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Conform art. 1349 cod civil alin. (1) şi (2) cod civil:” Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. „.
Aceste dispoziţii reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. Astfel, condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, cumulativ, se referă la existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi a vinovăţiei persoanei.
În speţă, aceste elemente nu rezultă cu certitudine. Astfel, singurele elemente pe baza căruia s-a stabilit de către reclamantă situaţia de fapt constau în declaraţia conducătorului auto, iar aceasta are un caracter subiectiv, fiind evident interesul acestuia din urmă în a prezenta o situaţie totalmente favorabilă. Nu au fost efectuate fotografii la faţa locului,la data şi locul pretinsului eveniment rutier, pentru a se putea stabili cu certitudine locaţia autoturismului şi dacă, într-adevăr, avariile produse au fost cauzate de căderi de zăpadă, respectiv dacă exista sau nu vreun element de atenţionare cu privire la parcarea autoturismului în zona respectivă. Nici autorizaţia de reparaţii a autoturismului nu are o valoare probatorie mai puternică, deoarece aceasta a fost întocmită pe baza aceloraşi declaraţii ale conducătorului auto, fără ca un agent de poliţie să se fi deplasat pe str. …, să constate situaţia de fapt.
De asemenea, din nici un mijloc de probă nu reiese modul cum s-a stabilit calitatea persoanei răspunzătoare de producerea evenimentului rutier, respectiv modul cum a fost identificată Asociaţia de proprietari pretins răspunzătoare.
Astfel, instanţa apreciază că din probele administrate nu reiese cu certitudine pretinsa faptă ilicită.
Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
