R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ*
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 179/2015
Şedinţa publică de la 04 Martie 2015
Obiectul cauzei:revendicare imobiliară SUSPENDARE EXECUTARE
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de faţă ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 23721/280/2012 la data de 23.11.2012, reclamanţii (…), (…), (…) în contradictoriu cu pârâţii (…) şi (…) , au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună obligarea paraţilor să le lase in deplina proprietate si netulburata posesia suprafeţei de teren de 1290 m.p. din totalul de 3.000 mp (respectiv de 2580 mp ce reiese din măsurători) din (…) , modificat prin sentinţa civilă nr. 7492 / 9.08.2011 pronunţata de Judecătoria Piteşti in dosarul civil nr. 10306 / 280 / 2010 ( rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 1429/9.05.2012 a Tribunalului Argeş), obligarea paraţilor la sistarea oricăror lucrări de construcţie pe terenul reclamanţilor din titlu de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că (…) este mama reclamanţilor decedata la 2 ianuarie 2011, iar reclamanţii (…) , (…) si (…) sunt moştenitorii ei, conform actelor de stare civile anexate. Prin titlul de proprietate nr. (…), defunctei, mama reclamanţilor, (…), in calitate de fiica a autoarei (…) , i s-a reconstituit dreptul de proprietate in suprafaţă de 3000 mp pe raza loc. Budeasa, jud.Arges, in punctul „In deal”, tarla 13, teren extravilan, cu vecinii din titlu la N-(…) , la E-ulita, la S – (…) si (…) si la V-Ocol Silvic. Fratele bunicii reclamanţilor (…) – respectiv (…) a profitat de greşeala unor membrii ai CLFF Budeasa si „a reuşit” iniţial sa fie trecut pe acest titlu de proprietate alături de mama reclamanţilor, care era fiica lui (…) si care era singura in drept sa fie trecuta pe titlul de proprietate la rubrica moştenitorii defunctului. Rolul agricol era pe numele mamei reclamanţilor si nicidecum al numitului (…) . (…) a avut teren in punctul Dealul Ciumestilor care este la o distanta de 4 Km de terenul din titlu, respectiv se afla langa fostul Institut de cercetare. In prezent, moştenitorii lui (…) stăpânesc terenul din Dealul Ciumestilor. Potrivit Codului civil, singura, din punct de vedere legal, indrituita a veni la moştenirea bunicii reclamanţilor (…) era doar mama reclamanţilor (…), in calitate de fiica, astfel ca oricare alte grupe de moştenitori erau excluse din start a accede la succesiunea bunicii reclamanţilor. Ori fratele bunicii, (…) , fusese iniţial trecut greşit si nelegal pe titlul de proprietate. Ulterior, profitând in continuare de greşeala din titlul de proprietate, moştenitorii defunctului (…) , respectiv (…) , (…) si (…) , in calitate de reclamanţi, au promovat o acţiune de ieşire din indiviziune cu privire la terenul de 3000 mp din titlul de proprietate(respectiv suprafaţa de 2580 m.p. rezultata in urma măsurătorilor) prin care s-a sistat starea de indiviziune dintre aceştia si (…) , ca parata, astfel ca in urma acestui partaj succesoral prin sentinţa civilă nr. 9575/24.11.2010 din dosar civil nr. 9049/280/2009 al Judecătoriei Piteşti reclamanţii au obţinut doar provizoriu atribuirea in lotul lor 1 a suprafeţei de 1.290 mp identificat prin reperele 8-10-11-12-13-14-13-1 din schiţa raport (…) (fila 179 dosar), iar paratei (…) i-a revenit lotul 2 -teren de 1290 m.p. identificat prin punctele de reper 8-9-10-11-12-13-14-8 din schiţa raport (fila 179 dosar). Pentru ca mama reclamanţilor (…) a fost nevoita sa îndrepte ilegalitatea din titlul de proprietate cu privire la menţionarea greşita alături de ea a lui (…) , care nu era moştenitorul lui (…) , ci fratele acesteia care nu avea drept la a accede la moştenirea bunicii, la data de 1.06.2010 (…) a promovat o acţiune in fond funciar de modificare a titlului de proprietate nr.(…) . Prin sentinţa civila nr. 7492 / 9.08.2011 pronunţata de Judecătoria Piteşti in dosarul civil nr. 10306 / 280 / 2010 mamei reclamanţilor i s-a admis acţiunea si s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. (…) emis de CJFF Argeş, dar si a hotărârii nr. 55 / 1991 a aceleiaşi comisii, ,, in sensul ca înlătura din ambele pe numitul (…) , ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate, dupa autoarea (…) , rămânând doar reclamanta (…) Aceasta sentinţa a rămas definitiva si irevocabila prin decizia civilă nr.1429 / 9.05.2012 a Tribunalului Argeş, astfel ca in prezent, reclamanţii sunt proprietarii întregii suprafeţe de teren menţionate in titlu (atât a suprafeţei de 1290 mp ce i-a revenit in lot mamei reclamanţilor prin hotărârea de partaj succesoral cat si a suprafeţei de 1290 mp ce i-a revenit iniţial in lot moştenitorilor lui (…) ), respectiv a suprafeţei de 2580 mp cat a reieşit in urma măsurătorilor efectuate in raportul de expertiza (…) (fila 179 dos.9049/280/2009). Potrivit schiţei din acest raport întreaga suprafaţa de 2580 mp din Budeasa Mica are ca vecini la V – (…) (fost (…) ), la E- drum comunal, la S – (…) si la V – pădure ((…) si (…) ), iar punctele de reper sunt 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-1. După rămânerea irevocabila a sentinţei civile nr. 7492 / 9.08.2011 pronunţata de Judecătoria Piteşti in dosarul civil nr.10306 / 280 / 2010(irevoc. prin decizia civilă nr. 1429/9.05.2012 a Tribunalului Argeş), paraţii (…) au început lucrările de construcţie la un imobil casa pe terenul de 1290 m.p.din proprietatea reclamanţilor din titlul de proprietate, cu încălcarea actelor menţionate mai sus – respectiv titlul de proprietate nr. (…), modificat prin sentinţa civilă nr. 7492 / 9.08.2011. Paraţii au edificat, fara acordul reclamanţilor si cu încălcarea dreptului de proprietate, o parte dintr-un imobil construcţie (temelie, stâlpi de rezistenta pentru parter) si continua sa-si finalizeze acest imobil în paguba reclamanţilor, motiv pentru care am fost nevoiţi sa solicitam darea unei ordonanţe preşedinţiale de sistare de lucrări pentru ca paraţii nu au inteles de buna voie sa faca acest lucru si refuza comunicarea cu reclamanţii.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza.
În drept se invocă dispoziţiile art 563 Noul Cod civil.
Prin încheierea din 20.03.2013 s-a admis cererea de recuzare a dlui judecător (…) formulată de petentul (…) , cauza fiind repartizată aleatoriu completului C9.
La termenul din 02.10.2013 pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În fapt, cu privire la capătul de cerere prin care se solicită revendicarea suprafeţei de 1290mp, se arată că pârâţii deţin aceasta suprafaţa de teren in baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. (…) cat si a încheierii de rectificare (…) si încheierii (…) , teren pe care l-au dobândit prin acte autentice de la ceilalţi pârâţi. Se solicită a se face aplicarea principiului error communis facit jus in persoana subdobanditorului cu titlu oneros. Esenţa principiului error communis facit jus, invocat de subdobanditorul cu titlu oneros pentru a obţine păstrarea valabilităţii titlului sau, consta in faptul că terţul dobânditor este investit cu un drept de proprietate pe care insa nu-l primeşte nici de la adevăratul proprietar – cu care a contractat – nici de la proprietarul aparent – cu care a contractat, dar care nu deţinea dreptul – ci direct de la lege. Aşadar, este un mod originar de dobândire a proprietăţii, iar nu unul derivat. Pentru ca o aparenta sa fie creatoare de drept, se cer sa fie întrunite mai multe condiţii, cumulativ: sa existe o eroare comuna si invincibila; subdobanditorul sa fie de buna credinţa; actul încheiat intre proprietarul aparent si terţul dobânditor sa fie cu titlu oneros. Cat priveşte prima condiţie, exista eroare atunci când situaţia de fapt aparenta nu corespunde realităţii de drept. O persoana este in aparenta proprietarul unui bun, dar ulterior se dovedeşte ca acest lucru nu era real. Aparenta inselatoare trebuie sa fie nu numai una comuna, adică impartasita public, ci una irezistibila, greu de descoperit si de evitat, contra căreia nicio prudenta umana nu ar permite apărarea.Pentru a putea fi reţinuta eroarea comuna si invincibila, subdobanditorul trebuie sa probeze ca a făcut toate verificările apte a confirma existenta in condiţii ireproşabile a dreptului celui de la care achiziţionează. Fiind vorba de o nulitate relativa aceasta poate fi invocata doar de către părţile care au incheiat actul a cărui anulare se solicita. Despre nulitate absoluta a actului in cazul in care exista vânzarea lucrului altuia trebuie analizat in mod obligatoriu ca fiind vorba despre o nulitatea absoluta a vânzării lucrului altuia care are ca punct de plecare imprejurarea ca părţile au incheiat contractul in cunoştinţa de cauza, ştiind ca lucrul vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma “in cunoştinţa de cauza” releva, semantic, intelesul ca părţile contractului au ştiut bine ca bunul/individual determinat/ nu este proprietatea vânzătorului si ca aparţine altuia. In acest caz, contractul incheiat ascunzând intenţia de a aduce altuia o paguba, este un act juridic intenţional, fondat pe o cauza ilicita sau frauda, ambele având ca numitor comun reaua-credinta a pârtilor. In cazul nostru nu este vorba in nici un caz de rea credinţa din partea noastră care la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nu am avut nici un indiciu cu privire la faptul ca terenul pe care l-am cumpărat si doream sa construim un imobil casa nu ar aparţine vânzătorilor noştri care la acel moment aveau toate actele si formalităţile in regula.Aceştia nu au fost chemaţi in judecata in litigiul care viza anularea actului lor de proprietate astfel ca litigiul nu a fost notat in Cartea Funciara si nici daca am fi verificat evidenta ECRIS a instanţelor de judecata nu am fi avut cum sa aflam de existenta litigiului in urma căruia titlul de proprietate al acestora a fost anulat. De buna credinţa am dobândit acest teren pentru a ne construi un imobil casa, investiţie pentru care am făcut credite bancare, am cumpărat materiale si am achitat manopera de construire a casei, pentru a fi ulterior acţionaţi in judecata si a ne fi sistate lucrările la casa. Sunt considerate excepţii de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis acele cazuri în care, pentru anumite raţiuni, anularea actului juridic iniţial nu atrage şi anularea actului juridic subsecvent, ci acesta din urmă este menţinut, deşi se află în strânsă legătură cu actul juridic desfiinţat. Aşadar, deşi anularea actului juridic primar are drept consecinţă desfiinţarea dreptului care a fost constituit sau transmis prin intermediul acestui act, totuşi, rămâne în fiinţă actul juridic încheiat ulterior de una dintre părţile actului juridic primar cu un terţ şi în legătură cu dreptul dobândit prin actul iniţial, odată cu actul juridic subsecvent menţinându-se şi dreptul dobândit de terţ în temeiul acestuia. De regulă, aceste excepţii se întemeiază fie pe principiul ocrotirii bunei-credinţe (în cazurile expres prevăzute de lege), fie pe necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii circuitului civil .Actul este fondat pe o cauza ilicita sau frauda, având ca numitor comun reaua-credinta a pârtilor. Per a contrario, in măsura in care ambele parti sau, cel puţin cumpărătorul, au fost de buna-credinta, intenţia de fraudare a legii nu exista si, drept urmare, nici cauza ilicita, astfel ca sub acest aspect actul ar putea fi deplin valid. Buna-credinta a fost definita in temeiul art.1898 C.civil, ca acea credinţa a posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea. Buna-credinta se presupune întotdeauna, iar sarcina probei revine celui care invoca reaua-credinta. Mai mult decât atât, în cazul vânzării lucrului altuia, nulitatea nu poate fi invocată de către un terţ decât în cazul în care ambele părţi au fost de rea credinţă la momentul încheierii actului (nulitate absolută pentru cauză ilicită); în rest, dacă cel puţin cumpărătorul a fost de bună credinţă, numai acesta poate invoca nulitatea relativă pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului (terţul proprietar neavând la îndemână decât acţiunea în revendicare). Raportat la aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, instanţa a stabilit că principiul enunţat cunoaşte mai multe excepţii, printre care se numără şi cazul subdobânditorului de bună credinţă şi cu titlu oneros al unui imobil (principiul aparenţei în drept exprimat
prin adagiul latinesc error communis facit ius).Pentru ca o aparenţă să fie creatoare de drept, se cer a fî întrunite cumulativ mai multe condiţii: să existe o eroare comună şi invincibilă; subdobânditorul să fie de bună-credinţă; actul încheiat între proprietarul aparent şi terţul subdobânditor să fie cu titlu Oneros.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care vizează obligarea pârâţilor de a sista construirea imobilului casa se arată că este subsecvent rezolvării acţiunii in revendicare si că deja este admisa cererea pe ordonanţa preşedinţiala de sistare de construcţii pana la soluţionarea acestei cauze.
Se solicită cheltuieli de judecata.
În probaţiune se solicită proba cu interogatoriul tuturor părtilor, inscrisuri, martori, expertiza, si orice alte probe a căror administrare va rezulta din dezbateri.
În drept se invocă art 1898 C.civ.
Prin încheierea din 02.10.2013 s-a conexat dosarul nr. 2533/280/2013 la dosarul nr. 23721/280/2012.
La data de 01.02.2013 pe rolul Judecătoriei Piteşti a fost înregistrată sub nr. 2533/280/2013, cererea formulată de reclamanţii (…) , (…) , (…) în contradictoriu pârâţii (…) , (…) , (…) , (…) (…) şi (…) , prin care reclamanţii solicită să se constatate nulitatea absoluta parţiala a contractului de vânzare -cumpărare nr. (…) incheiat la BNP Asociaţi (…) pentru suprafaţa de 1.283mp situat in (…) teren faneată F1 , cu vecinătăţile: N- (…) , la E-drum, la S- (…) si la V- (…) , intabulat in (…) a loc. Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-Pitesti, cat si a incheierii de rectificare nr. (…) si incheierii nr. (…) incheiate la acelaşi birou notarial , unde parti sunt toti paraţii din prezenta cauza, anularea autorizaţiei de construcţie nr. (…) emisa de Primăria Budeasa pe numele (…) si (…) pentru construire casa vacanta P + 1 si imprejmuire pe imobilul teren situat in com. (…), in suprafaţa de 1.283 mp descris mai sus, Lg.50/1991; rectificarea intabularii din Cartea Funciare nr. (…) a com. Budeasa emisa pe numele (…) , (…) si (…) pentru terenul de 1.290 mp ( din măsurători 1283 mp) extravilan , din tarla 13, parcela 330, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate prin incheierea nr. (…) a OPCI-BCPI Argeş/Piteşti, cat si rectificarea Cârtii Funciare nr. (…) a com. Budeasa emisa pe numele (…) si (…) (soti) pentru acelaşi teren de 1.290 mp ( din măsurători 1283 mp) extravilan , din tarla 13, parcela 330, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate prin incheierea nr. (…) a OPCI-BCPI Argeş / Piteşti, in sensul radierii cărţilor funciare emise pe numele paraţilor.
Se solicită obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acţiunii se reiau aceleaşi susţineri din acţiunea care face obiectul dosarului nr. 23721/280/2012. În plus, se arată că la termenul din data de 28.01.2013, in cadrul ordonanţei preşedinţiale-dosar nr.23702/280/2012 al Judecătoriei Piteşti au fost depuse de paraţii (…) o serie de acte, respectiv inscrisurile a căror nulitate se solicita in prezenta cauza. Cu aceasta ocazie reclamanţii au constatat efectiv ca terenul proprietatea acestora a fost vândut de paraţii (…) , (…) si (…) folosindu-se de titlul de proprietate nr. (…) emis de CJSDPT Argeş. Se mai arată că titlul de proprietate nr. (…) emis pe numele (…) (autoarea reclamanţilor, respectiv bunica) era modificat la data de 9.05.2012 (cand sentinţa 7492/9.08.2011 a rămas irevocabila) in sensul ca de la categoria moştenitorii defunctei (…) a fost inlaturat (…) si a rămas doar mama reclamanţilor (…) , asa cum era firesc si legal, situaţie care impunea cenzura oricărui drept de proprietate asupra terenurilor din titlul de proprietate pentru persoana celor trei paraţi. Paraţii (…) , (…) si (…) , cu rea-credinta , s-au folosit de hotărârea judecătoreasca sentinţa civilă nr. 9049/13.10.2010 a Judecătoriei Piteşti – ieşire din indiviziune de pe urma autoarei (…) – si care a operat doar pana la modificarea titlului de proprietate-ului, iar dupa ce s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7492 / 9.08.2011 pronunţata de Judecătoria Piteşti in dosarul civil nr. 10306 / 280 / 2010, rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 1429 / 9.05.2012 a Tribunalului Argeş, aceşti trei paraţi ( moştenitorii lui (…) dar nu si ai lui (…) ) au comis o ilegalitate instrainand terenul de 1.290 mp (respectiv 1283 mp potrivit măsurătorilor) din proprietatea mamei reclamanţilor (…) către paraţii (…) si (…) .
S-a mai arătat că la Primăria Budeasa se cunoştea de existenta sentinţei civile nr.7492/ 2011 a Judecătoriei Piteşti de modificare a titlului de proprietate nr. 35 300/1994, aceasta hotărâre fiind înregistrata la registratura acestei instituţii la data de 03.11.2011, cu mult timp inainte de vânzarea terenului de către paraţii (…) (…) si (…) , fapt ce ar fi trebuit sa faca imposibila înstrăinarea suprafeţei de 1.290 mp din proprietatea reclamanţilor. De aici s-a intrat intr-un cerc vicios iar paraţii si-au făcut intabulare la CF fara sa aiba la baza un drept de proprietate valabil la data incheierii transferului de proprietate.Astfel, toate actele care au fost emise in baza contractului de v.c. (…) incheiat la BNP Asociaţi (…) trebuie desfiinţate , inclusiv actul de înstrăinare a terenului de 1290 mp (1283 mp) care a fost dat cu necosocotirea sentinţei irevocabile de modificare a titlului de proprietate nr. 35300, deci sunt acte nelegale. La data instrainarii terenului de 1.283 mp, respectiv data de 14.07.2012, paraţii (…) , (…) si (…) nu aveau nici o calitate de a efectua vreun act de vânzare asupra acestui teren intrucat autorul lor -(…) – nu mai figura pe titlul de proprietate nr. 35300. Faptul ca aceştia au inteles sa vanda terenul de 1.283 mp din proprietatea reclamanţilor dupa data de 9.05.2012 denota reaua-credinta cu care au acţionat, iar cumpărătorii (…) nu sunt absolviţi de aceasta culpa.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza, s.a.
În drept se invocă art.III , al.2 ind.l si al.2 ind.4 , titlul V, din Lg. 18/1991 modificat si completat de Legile nr. 169/1997 si 247/2005; art.908 al. 1 pct. 1, al.4 cap.IV din Codul civil., 274 C.p.c.
La termenul din 03.09.2013 pârâţii (…) (…) SI (…) au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
În fapt s-a arătat că în primul capăt de cerere se solicita de către reclamanţi constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare (…) cat si a incheierii de rectificare (…) si a încheierii (…) invocându-se in motivarea cererii de chemare in judecata ca s-a procedat la vânzarea terenului de către ceilalţi paraţi chemaţi in judecata desi se stia ca terenul nu le aparţine si titlul in baza căruia s-a înstrăinat a fost intre timp anulat de către instanţele de judecata, că părţile se află in situaţia prevăzuta de lege ca fiind „vânzarea lucrului altuia” si intr-o asemenea situaţie in mod clar nu este vorba despre o nulitate absoluta astfel cum este cea invocata de către reclamanţi in cererea de chemare in judecata ci este vorba de o nulitate relativa. Fiind vorba de o nulitate relativa aceasta poate fi invocata doar de către părţile care au incheiat actul a cărui anulare se solicita. Despre nulitate absoluta a actului in cazul in care exista vânzarea lucrului altuia trebuie analizat in mod obligatoriu ca fiind vorba despre o nulitatea absoluta a vânzării lucrului altuia care are ca punct de plecare imprejurarea ca părţile au incheiat contractul in cunoştinţa de cauza, ştiind ca lucrai vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma “in cunoştinţa de cauza” releva, semantic, înţelesul ca părţile contractului au ştiut bine ca bunul/individual determinat/ nu este proprietatea vânzătorului si ca aparţine altuia. In acest caz, contractul incheiat ascunzând intenţia de a aduce altuia o paguba, este un act juridic intenţional, fondat pe o cauza ilicita sau frauda, ambele având ca numitor comun reaua-credinta a pârtilor. In cazul pârâţilor nu este vorba in nici un caz de rea credinţa din partea acestora care la momentul incheierii contractului de vânzare cumpărare nu au avut nici un indiciu cu privire la faptul ca terenul pe care l-au cumpărat si pe care vroiau sa construiască un imobil casa nu ar aparţine vânzătorilor care la acel moment aveau toate actele si formalităţile in regula. Aceştia nu au fost chemaţi in judecata in litigiul care viza anularea actului lor de proprietate astfel ca litigiul nu a fost notat in Cartea Funciara si nici daca ar fi verificat evidenta ECRIS a instanţelor de judecata nu ar fi avut cum sa afle de existenta litigiului in urma căruia titlul de proprietate al acestora a fost anulat. Se mai arată că pârâţii au fost de bună credinţă. Sunt considerate excepţii de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis acele cazuri în care, pentru anumite raţiuni, anularea actului juridic iniţial nu atrage şi anularea actului juridic subsecvent, ci acesta din urmă este menţinut, deşi se află în strânsă legătură cu actul juridic desfiinţat. Aşadar, deşi anularea actului juridic primar are drept consecinţă desfiinţarea dreptului care a fost constituit sau transmis prin intermediul acestui act, totuşi, rămâne în fiinţă actul juridic încheiat ulterior de una dintre părţile actului juridic primar cu un terţ şi în legătură cu dreptul dobândit prin actul iniţial, odată cu actul juridic subsecvent menţinându-se şi dreptul dobândit de terţ în temeiul acestuia. De regulă, aceste excepţii se întemeiază fie pe principiul ocrotirii bunei-credinţe (în cazurile expres prevăzute de lege), fie pe necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii circuitului civil. În măsura in care ambele parti sau, cel puţin cumpărătorul, au fost de buna-credinta, intenţia de fraudare a legii nu exista si, drept urmare, nici cauza ilicita, astfel ca sub acest aspect actul ar putea fi deplin valid. Buna-credinta a fost definita in temeiul art.1898 C.civil, ca acea credinţa a posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea. Buna-credinta se presupune întotdeauna, iar sarcina probei revine celui care invoca reaua-credinta. Mai mult decât atât, în cazul vânzării lucrului altuia, nulitatea nu poate fi invocată de către un terţ decât în cazul în care ambele părţi au fost de rea credinţă la momentul încheierii actului (nulitate absolută pentru cauză ilicită); în rest, dacă cel puţin cumpărătorul a fost de bună credinţă, numai acesta poate invoca nulitatea relativă pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului (terţul proprietar neavând la îndemână decât acţiunea în revendicare). Raportat la aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, instanţa a stabilit că principiul enunţat cunoaşte mai multe excepţii, printre care se numără şi cazul subdobânditorului de bună credinţă şi cu titlu oneros al unui imobil (principiul aparenţei în drept exprimat prin adagiul latinesc error communis facit ius). Pentru ca o aparenţă să fie creatoare de drept, se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiţii: să existe o eroare comună şi invincibilă; subdobânditorul să fie de bună-credinţă; actul încheiat între proprietarul aparent şi terţul subdobânditor să fie cu titlu oneros. Pentru aceste considerente se solicită respingerea primului capăt de cerere.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care vizează anularea autorizaţiei de construcţie 57/2012 emisa pe numele pârâţilor pentru edificarea imobilului casa se arată că autorizaţia de construcţie este un act administrativ motiv pentru care acest capăt de cerere se soluţionează nu de către instanţa de drept comun ci de instanţa de contencios administrativ, judecata urmând a fi efectuata si in contradictoriu cu organul emitent al autorizaţiei de construcţie. In raport de aceasta susţinere se solicită disjungerea acestui capăt de cerere si formarea unui nou dosar care urmează a fi declinat in favoarea Tribunalului Argeş – secţia contencios administrativ ca instanţa competenta.
Cu privire la capătul de cerere privind rectificarea celor doua cârti funciare atat cea intocmita pe numele paraţilor- vânzători cat si cea întocmita pe numele pârâţilor cumpărători, se arată că este o acţiune care in mod obligatoriu ar trebui soluţionata de către instanţa de judecata in contradictoriu si cu Oficiul Judeţean de Cadastru si Publicitate Imobiliara si de asemenea ar trebui soluţionat dupa soluţionarea definitiva si irevocabila a acţiunii in revendicare, cea care face obiectul dosarului 23721/280/2012 al Judecătoriei Piteşti.
Se solicită cheltuieli de judecata.
În probaţiune se solicită proba cu interogatoriul tututror pârtilor, inscrisuri, martori, expertiza, si orice alte probe a căror administrare va rezulta din dezbateri.
La termenul din 03.09.2013 pârâţii (…) , (…) şi (…) au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulate de reclamanţi ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că reclamanţii nu au arătat ce prevedere legală s-a încălcat la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, că pârâţii au fost şi sunt de bună credinţă cu privire la perfectarea şi transmiterea dreptului de proprietate, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că atât autorizaţia de construire şi cât şi intabularea în cartea funciară s-au întocmit şi eliberat cu respectare normelor legale, că în cadrul acţiunii de partaj autorului pârâţilor i-a fost recunoscut dreptul asupra suprafeţei în litigiu, că pârâţii nu au fost încunoştinţaţi despre existenta sentinţei civile nr. 7492/09.08.2011 prin care s-a modificat titlul de proprietate.
În drept se invocă art. 205 şi umr N.C.pr.civ
Prin încheierea din 02.10.2013 pronunţată în dosarul nr. 2533/280/2013 s-a dispus conexarea dosarului nr. 2533/280/2013 la dosarul nr. 23721/280/2012.
Prin încheierea din 20.11.2013 s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi au fost scutiţi reclamanţii de plata taxei de timbru.
La termenul din 15.01.2014 s-au admis probele solicitate , astfel: Pentru reclamanţi proba cu înscrisuri cf. disp.art.172 şi următoarele Cod procedură civilă, proba cu interogatoriul pârâţilor cf. disp.art.218 şi următoarele Cod procedură civilă , proba testimonială cf. disp.art.186 şi următoarele Cod procedură civilă şi proba cu expertiza topo cf. disp.art.201 şi următoarele Cod procedură civilă. Expertul va răspunde următoarelor obiective : să identifice terenul reclamanţilor potrivit TP (…) (f. 13) şi să îl transpună în schiţă prin coordonate şi dimensiuni; să identifice şi să transpună în schiţă terenul pârâţilor conform CVC (…) prin coordonate şi dimensiuni; să precizeze dacă suprafeţele de la punctele 1 şi 2 se suprapun, iar în caz afirmativ să identifice suprafaţa prin dimensiuni şi coordonate şi să precizeze dacă părţile stăpânesc în fapt terenurile identificate la punctele 1 şi 2 conform actelor de proprietate; să se transpună în schiţă de plan;să se identifice suprafaţa revendicată şi să se stabilească cine este proprietarul conform actelor depuse de părţi. La transpunerea actelor de proprietate expertul să aibă în vedere actele iniţiale.
Pentru pârâţii (…) , (…) şi (…) s-a admis proba cu înscrisuri cf. disp.art.172 şi următoarele Cod procedură civilă şi proba cu interogatoriul reclamanţilor cf. disp.art.218 şi următoarele Cod procedură civilă.
Pentru pârâţii (…) (…) şi (…) s-a admis proba cu înscrisuri cf. disp.art.172 şi următoarele Cod procedură civilă şi proba cu interogatoriul reclamanţilor cf. disp.art.218 şi următoarele Cod procedură civilă.
A fost administrat interogatoriul părţilor.
Au fost audiaţi sub prestare de jurământ martorii (…) , propus de reclamant, (…) , propus de pârât, (…) , propus de pârât, (…) , propus de reclamant, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
La termenul din 11.06.2014 s-a respins cererea de suplimentare a probatoriului cu martorul (…) .
La data de 10.06.2014 s-a depus raportul de expertiză întocmit de expertul (…) .
Prin sentinţa civilă nr. 6904 din data de 02.07.2014 pronunţata de Judecatoria Pitesti s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu pârâţii (…) şi (…) , care face obiectul dosarului nr. 23721/280/2012.
S-a respins acţiunea formulată de reclamanţii (…) , (…) , (…) în contradictoriu pârâţii (…) , (…) , (…) , (…) (…) şi (…) , care face obiectul dosarului 2533/280/2013.
Au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâţii (…) (…) şi (…) a sumei de 1500lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat.
Au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâţii (…) , (…) , (…) a sumei de 350lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat.
Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă că se impune analizarea cu prioritate a primului capăt de cerere care face obiectul dosarului 2533/280/2013 prin care reclamanţii au solicitat să se constatate nulitatea absoluta parţiala a contractului de vânzare -cumpărare nr. (…) incheiat la BNP Asociaţi (…) pentru suprafaţa de 1.283mp situat in (…), teren faneată F1 , cu vecinătăţile: N-(…) , la E-drum, la S-(…) si la V- (…) , intabulat in (…) a loc. Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-Pitesti.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (…) de BNP Asociaţi (…) , pârâţii (…) , (…) , (…) au vândut pârâţilor (…) şi (…) dreptul de proprietate asupra terenului situate în extravilanul comunei (…), în suprafaţă de 1283 mp, teren fâneaţă 1 F, număr cadastral (…) , teren având următoarele vecinătăţi la N-(…) , la E-drum, la S-(…) si la V- (…) , intabulat in (…) a loc. Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-Pitesti.
Pârâţii vânzători au dobândit imobilul în baza sentinţei civile de partaj nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr. 9049/280/2009 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeş.(f.8,9 dosar 2533/280/2013).
Reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare motivat de faptul că pârâţii vânzători nu sunt proprietarii terenului şi îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art.III , al.2 ind. 1 si al.2 ind.4 , titlul V, din Lg. 18/1991 modificat si completat de Legile nr. 169/1997 si 247/2005.
Potrivit art III din Legea 169/1997 „ Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor; c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e)actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale – case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea – ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege. (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicţie. (3) În situaţia în care, pe terenurile care au făcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat construcţii de orice fel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 din Codul civil. “
Analizând cererea reclamanţilor raportat la motivul de drept invocat instanţa a constatat că acesta nu este aplicabil în prezenta cauza întrucât nu se solicită constatarea nulităţii unui act constitutiv sau reconstitutiv de proprietate, ci a unui act translativ de proprietate.
Raportat la motivarea cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art 1236 alin 2 şi art 1238 alin 2 N.c.civ.
Potrivit art 1236 N.C.pr.civ „Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală. (2) Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice. (3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.”, iar potrivit art 1238 alin 2 N.C.pr.civ “Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască”
Aceasta este singura situaţie în care reclamanţii pot invoca nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare deoarece sancţiunea care intervine în cazul vânzării lucrului altuia este nulitatea relativă şi nu poate fi invocată decât de cumpărător.
Analizând cauza contractului de vânzare cumpărare, instanţa a reţinut următoarele:
Aşa cum s-a arătat anterior la data de 14.07.2012 a avut loc transferul de proprietate de la pârâţii vânzători la pârâţii cumpărători.
Pârâţii vânzători au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr. (…) în care figura ca titular (…) , cu moştenitorii (…) şi (…) (f. 39 dosar 2533/280/2013). Prin sentinţa civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr. 9049/280/2009 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeş.(f.8,9,23-38 dosar 2533/280/2013), pârâţii (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu defuncta (…) , autoarea reclamanţilor, au ieşit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâţilor revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare s-a verificat dacă există înscrise sarcini sau dacă s-au constituit drepturi reale în favoarea altor persoane, din extrasul de carte funciară nr. (…) reieşind faptul că nu există nici sarcini şi nici constituiri de drepturi reale.
Primăria Com. Budeasa a eliberat certificate fiscal în care pârâţii vânzători figurau ca proprietari.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a reieşit faptul că nici unul dintre pârâţi nu au avut cunoştinţă de existenţa sentinţei civile nr.7492/09.08 2011 a Judecătoriei Piteşti de modificare a titlului de proprietate nr. (…) .
În plus această sentinţă nu a fost notată în cartea funciară a imobilului şi nici în evidenţele fiscale ale Primăriei com. Budeasa.
A mai reţinut instanţa că în dosarul nr. 10306/280/2010 al Judecătoriei Piteşti, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011, defuncta (…) , autoarea reclamanţilor, s-a judecat doar cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Budeasa, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, (…) , (…) , (…) , fără a fi chemaţi în judecatăşi pârâţii (…) , (…) , (…) . Prin această sentinţă s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. (…) , dar şi a hotărârii nr. 55/1991 emisă de C.J.F.F. în sensul că se înlătură din ambele numitul (…) , ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea (…) , rămânând doar (…) .
Anterior promovării dosarului nr. 10306/280/2010, prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis recursul declarat de pârâţii (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu (…) , autoarea reclamanţilor, prin care a fost modificată în parte sentinţa civilă, în sensul că s-a respins acţiunea completată şi s-au înlăturat menţiunile privind anularea HCJAFF nr. 55/1991 şi modificarea titlului de proprietate nr. (…) şi s-a menţinut în rest sentinţa, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că autoarea reclamanţilor din prezenta cauză nu a formulat contestaţie în termenul prevăzut de lege împotriva hotărârii nr. 55/1991 a C.J.F.F. Argeş şi deci nu a respectat procedura prealabilă imperativă, iar pe fondul cauzei s-a reţinut că suprafaţa de teren care face obiectul titlului de proprietate nr. (…) a aparţinut autorului comun (…) şi este firesc ca de acesta să beneficieze atât autorul (…) , cât şi (…) . (f.262 dosar 23721/280/2012).
Anterior promovării dosarului nr. 10306/280/2010, prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis recursul declarat de pârâţii (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu (…) , autoarea reclamanţilor, prin care a fost modificată în parte sentinţa civilă, în sensul că s-a respins acţiunea completată şi s-au înlăturat menţiunile privind anularea HCJAFF nr. 55/1991 şi modificarea titlului de proprietate nr. (…) şi s-a menţinut în rest sentinţa, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că autoarea reclamanţilor din prezenta cauză nu a formulat contestaţie în termenul prevăzut de lege împotriva hotărârii nr. 55/1991 a C.J.F.F. Argeş şi deci nu a respectat procedura prealabilă imperativă, iar pe fondul cauzei s-a reţinut că suprafaţa de teren care face obiectul titlului de proprietate nr. (…) a aparţinut autorului comun (…) şi este firesc ca de acesta să beneficieze atât autorul (…) , cât şi (…) . (f.262 dosar 23721/280/2012).
În decizia civilă nr. 46/10.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul nr. 5393/280/2013 ca urmare a soluţionării cererii de reviziuire a celor două hotărâri contradictorii, s-a reţinut că sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Piteşti nu le este opozabilă revizuenţilor (…) , (…) , (…) şi nu poate produce efecte juridice.
Concluzionând, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa a constatat că pârâţii vânzători au avut credinţa că sunt proprietarii terenului vândut, iar pârâţii cumpărători că au cumpărat de la proprietarul de drept.
Reclamanţii nu au făcut dovada faptului că pârâţi au încheiat contractul de vânzare cumpărare ştiind că potrivit sentinţei civile nr. 7492/09.08.2011 terenul în litigiu ar fi în proprietatea reclamanţilor, şi în consecinţă nu există o cauză ilicită a contractului de vânzare cumpărare. Pârâţii cumpărători au probat cu înscrisurile depuse la dosar şi depoziţiile martorilor ca au făcut toate verificările apte a confirma existenta in condiţii ireproşabile a dreptului celui de la care achiziţionează.
Singura culpă aparţine reclamanţilor, care, pe ascuns de pârâţii vânzători, au urmărit să obţină sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011.
Pentru motivele expuse, constatând că nu există o cauză ilicită la încheierea contractului de vânzare cumpărare, instanţa a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare.
Referitor la celelalte două capete de cerere din dosarul nr. 2533/280/2013, având în vedere că nu s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare, înscrierile efectuate în cartea funciară în temeiul acestuia sunt perfect valabile, neexistând motive pentru rectificarea acestora.
Având în vedere că motivele pentru care s-a solicitat anularea autorizaţiei de construire sunt aceleaşi cu cele pentru care s-a solicitat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare, şi că pentru considerente expuse anterior aceste motive au fost găsite neîntemeiate, instanţa a respins cererea formulată de reclamanţi.
Referitor la acţiunea în revendicare care face obiectul dosarului nr. 23721/280/2012, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii au solicitat revendicare suprafeţei de 1283 mp, teren fâneaţă 1 F, număr cadastral (…) , teren având următoarele vecinătăţi la N-(…) , la E-drum, la S-(…) si la V- (…) , intabulat in (…) a loc. Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-Pitesti, identificată de expertul (…) în anexa 3 a raportului de expertiză.(f.248).
Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor pentru admisibilitatea unei acţiuni în revendicare, reclamanţii trebuie să facă dovada faptului că imobilul nu se află în posesia lor şi că titlul de proprietate al reclamanţilor este preferabil celui deţinut de pârâţi.
Instanţa a constatat ca reclamanţii au făcut atât dovada că bunul nu se află în posesia lor, ci a pârâţilor (…) şi (…) .
Pârâţii au dobândit proprietatea terenului în litigiu de la vânzătorii (…) , (…) , (…) potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (…) de BNP Asociaţi (…) .
Vânzătorii (…) , (…) , (…) au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr. (…) în care figura ca titular (…) , cu moştenitorii (…) şi (…) (f. 39 dosar 2533/280/2013). Prin sentinţa civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr. 9049/280/2009 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeş.(f.8,9,23-38 dosar 2533/280/2013), (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu defuncta (…) , autoarea reclamanţilor, au ieşit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâţilor revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut.
Reclamanţii au invocat ca titlu de proprietate sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 10306/280/2010 s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. (…) , dar şi a hotărârii nr. 55/1991 emisă de C.J.F.F. în sensul că se înlătură din ambele numitul (…) , ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea (…) , rămânând doar (…) .
Ca urmare a comparării titlurilor de proprietate deţinute de reclamanţi şi de pârâţi, instanţa trebuie să stabilească dacă sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 este opozabilă pârâţilor şi vânzătorilor şi dacă aceasta conferă reclamanţilor un drept de proprietate preferabil celorlalţi.
A reţinut instanţa că anterior promovării dosarului nr. 10306/280/2010, prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis recursul declarat de pârâţii (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu (…) , autoarea reclamanţilor, prin care a fost modificată în parte sentinţa civilă, în sensul că s-a respins acţiunea completată şi s-au înlăturat menţiunile privind anularea HCJAFF nr. 55/1991 şi modificarea titlului de proprietate nr. (…) şi s-a menţinut în rest sentinţa, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că autoarea reclamanţilor din prezenta cauză nu a formulat contestaţie în termenul prevăzut de lege împotriva hotărârii nr. 55/1991 a C.J.F.F. Argeş şi deci nu a respectat procedura prealabilă imperativă, iar pe fondul cauzei s-a reţinut că suprafaţa de teren care face obiectul titlului de proprietate nr. (…) a aparţinut autorului comun (…) şi este firesc ca de acesta să beneficieze atât autorul (…) , cât şi (…) . (f.262 dosar 23721/280/2012).
A mai reţinut instanţa că sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Piteşti, care are acelaşi obiect şi aceeaşi cauză cu litigiul care a fost soluţionat prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de Tribunalul Argeş.
În decizia civilă nr. 46/10.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul nr. 5393/280/2013 ca urmare a soluţionării cererii de revizuire a celor două hotărâri contradictorii, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Piteşti nu le este opozabilă revizuenţilor (…) , (…) , (…) şi nu poate produce efecte juridice faţă de aceştia.
Având în vedere considerentele deciziei civile nr. 46/10.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti, instanţa reţine că reclamanţii nu pot opune vânzătorilor (…) , (…) , (…) şi nici pârâţilor (…) şi (…) efectele sentinţei civile nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Piteşti, întrucât aceştia nu au fost părţi în dosarul nr. 10306/280/2010, sentinţa civilă nefiind pronunţată în contradictoriu cu aceştia.
În plus litigiul dintre reclamanţi si vânzători cu privire la terenul vândut pârâţilor a fost soluţionat definitiv şi irevocabil prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de Tribunalul Argeş prin care s-a recunoscut dreptul autorului vânzătorilor, (…) , la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate nr. (…) .
Din considerentele deciziei civile nr. 46/10.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti şi din decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, instanţa a constatat că dreptul reclamanţilor nu este preferabil dreptului de proprietate al vânzătorilor, că autorul vânzătorilor, (…) , a fost coproprietarul terenului înscris în titlul de proprietate nr. (…) şi că în urma ieşirii din indviziune moştenitorii acestuia, respectiv vânzătorii (…) , (…) , (…) , au dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu.
Pentru aceste motive instanţa a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.
Cu privire la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. 23721/280/2013 privind obligarea pârâţilor la sistarea lucrărilor, instanţa a respins-o având în vedere faptul că pârâţii (…) şi (…) sunt proprietarii terenului revendicat de reclamanţi.
Pentru toate considerentele expuse instanţa a respins atât acţiunea formulată de reclamanţi care face obiectul dosarului nr. 23721/280/2012, cât şi acţiunea care face obiectul dosarului 2533/280/2013.
Întrucât reclamanţii sunt cei care au căzut în pretenţii, instanţa i-a obligat la plata către pârâţii (…) (…) şi (…) a sumei de 1500lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat şi la plata către pârâţii (…) , (…) , (…) a sumei de 350lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamantii (…) , (…) şi (…) , recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş la data de 25.09.2014 sub nr. 23721/280/2012.
In motivarea recursului se arata ca hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică în raport de disp.art. 304 ind.1 art. 304 pct.7 şi 9 C.pr.civ.
Recurentii sustin ca instanţa de fond nu a analizat întreg materialul administrat în cauză, având în vedere că în motivarea hotărârii a reţinut ca probă dominantă titlul de proprietate nr. (…) nemodificat şi sentinţa civilă nr. 9575/24.1.2010 din dosarul nr. 9049/280/2009 a Judecătoriei Piteşti ,fără a da eficienţă juridică sentinţei civile nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Piteşti pronunţată în dosarul nr.10306/280/2010 care a modificat definitiv şi irevocabil titlul de proprietate nr. (…) .
Instanţa de fond a făcut în principal o analiză bazată doar pe actele depuse de părţi la dosar, neluând în calcul administrarea interogatoriilor, audierea martorilor şi expertiza topo , iar completul de judecată şi-a justificat motivarea hotărârii doar pe cele două acte mai sus menţionate.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare nr. (…) încheiat de BNP Asociaţi (…) pentru suprafaţa de 1283 mp instanţa de fond a modificat temeiul de drept al acţiunii reclamanţilor direct prin hotărârea atacată fără a pune acest lucru în discuţia părţilor cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii şi a constatat că motivul de drept invocat de reclamanţi nu ar fi aplicabil în cauză ,considerând aplicabile doar disp.art. 1236 alin.2 şi art. 1238 alin.2 NCC., astfel ca instanţa de fond a greşit reţinând că doar cele două texte de lege reprezintă singura situaţie în care reclamanţii pot invoca nulitatea absolută a contractului de vinzare-cumparare.
Se mai arata ca instanţa de fond în mod părtinitor a reţinut în mijlocul paginii 8 din hotărârea atacată că „ pârâţii vânzători au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate . (…) , iar de modificarea acestui titlu de proprietate aminteşte mult mai jos in cadrul considerentelor. Nereale sunt şi reţinerile instanţei că martorii nu au avut cunoştinţă de s.c. 7492/09.08.2011 întrucât niciunul dintre martori nu a fost întrebat în mod expres de această sentinţă pentru ca în declaraţiile vreunuia dintre aceştia să se cosemneze acest aspect şi apoi instanţa să tragă o astfel de concluzie. La fel de nereală este şi afirmaţia instanţei de fond că sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Piteşti de modificare a T.P. nr. (…) nu a fost înregistrată la Primăria comunei Budeasa când în realitate reclamanţii au făcut dovada că a înregistrat sub nr 5517/03.1.12011 această sentinţă chiar la Primăria Budeasa, iar prin adresa nr. 1318/11.4.2011 confirmă înregistrarea acelei sentinţe în evidenţele primăriei .
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că reclamanţii nu ar fi respectat procedura prealabilă imperativă privind formularea contestaţiei împotriva Hot. nr. 55/1991 a C.J.F.F.Argeş în termenul legal , însă în realitate dacă ar fi analizat mai bine decizia nr. 882/R/20.05.2008 a Tribunalului Argeş ar fi trebuit să observe că în realitate mamei reclamanţilor nu i s-a comunicat această hotărâre pentru a putea să o atace în termen, deoarece locuia în altă localitate decât comuna Budeasa respectiv com.Miceşti şi acolo trebuia să i se comunice hotărârea de validare.
Instanţa de fond în mod nelegal şi netemeinic a înserat în motivarea soluţiei atacate, aspecte din motivarea deciziei privind respingerea excepţiilor invocate de reclamanţi pronuntata in procesul de revizuire, care nu are caracter definitiv, întrucât urmează să se judece pe aceste aspecte la ICCJ în recurs.
Cu prea mare uşurinţă şi fără să se bazeze pe întreg probatoriul administrat în cauză instanţa de fond a tras concluzia că pârâţii vânzători au avut buna credinta la inchierea vinzarii si că sunt proprietarii terenului vândut , iar pârâţii cumpărători (…) au cumpărat de la proprietarul de drept.
Pârâţii vânzători au ştiu tot timpul că terenul vândut nu este în realitate al lor,au cunoscut de existenţa dosarului nr. 10306/280/2010 al Judecătoriei Piteşti în care s-a pronunţat hotărârea de modificare a tiltului de proprietate, încă din timpul judecăţii dosarului de ieşire din indiviziune ,când apărătorul mamei reclamanţilor a învederat instanţei că trebuie să dispună suspendarea acelui dosar până se va judeca dosarul prin care s-a solicitat modificarea T.P.
Instanţa de fond nu a făcut vreo reţinere importantă din depoziţiile martorilor care să conducă la respingerea acţiunii reclamanţilor şi nici vreo referire la expertiza topo efectuată în cauză, iar dacă ar fi analizat practica judiciară şi doctrina juridică cu siguranţă ar fi ajuns la o altă soluţie.
Instanţa de fond nu a avut în vedere că actul de proprietate al pârâţilor cumpărători adică C.V nr. (…) încheiat de BNP (…) provine de la vânzătorii (…) ,(…) şi (…) al căror T.P. a fost desfiinţat cu efect retroactiv care nu au fost niciodată proprietari , iar buna credinţă a cumpărătorilor (…) ulterior este lipsită de semnificaţie juridică în cauză, iar instanţa trebuie să aibă în vedere şi prevederile legii speciale ,respectiv art. III din Legea 169/1997 modificată.
Instanţa de fond a dat prioritate actelor pârâţilor care încalcă Legea 18/1991 dar şi codul civil privind moştenirea, unde se arată destul de clar că descendentul înlătură de la moştenire celelalte categorii de moştenitori , iar în cazul de faţă instanţele de judecată din dosarul 10306/280/2010 au făcut o aplicare corectă şi obiectivă a legii pentru ca T.P, l-au eliminat ca moştenitor al autoarei reclamanţilor pe (…) .
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate,văzând şi disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele şi lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept :
Prima critică vizează suspendarea executării sentinţei de fond, ori tribunalul constată că, raportat la soluţia pronunţată de instanţa de fond prin care s-a respins cererile din cele două dosare conexate având va obiect constatare nulitate absolută a contactului de vânzare cumpărare cât şi revendicare ,sentinţa de fond nu este supusă executării silite.
Oricum , în faţa instanţa de recurs s-a formulat cerere pentru suspendarea sentinţei instanţei de fond., iar tribunalul constată că potrivit dispoziţiilor din încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 12.11.2014 s-a procedat la anularea ca netimbrată a cererii de suspendare a executării silite.
Astfel, nu se poate reţine ca fiind fondată critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.7 C.pr.civ. si se va respinge ca atare, faţă de împrejurarea că instanţa de fond a arătat care sunt motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia pronunţată, iar motivele arătate în considerentele hotărârii nu sunt nici contradictorii şi nici nu sunt străine de natura pricinii .Instanţa în mod corect a procedat la analiza cererii de chemare în judecată prin cercetarea mai întâi a primului capăt de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (…) încheiat de către BNP Asociaţi (…) analizând ulterior nulităţii şi capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară .Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au solicitat declararea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare , iar motivele de fapt ale cererii au constat în faptul că pârâţii – vânzători nu sunt proprietarii terenului la momentul vânzării ,iar acţiunea a fost întemeiată în drept pe disp.art.3 alin.2 ind. 1 şi alin.2 ind. 4 , Titlul V din Legea nr.18/1991 , astfel cum apar modificate şi completate de Legile nr. 169/1997 şi legea 247/2005. .
În analiza cauzei juridice a acţiunii ce derivă din disp.Legii nr.18/1991 ssutinute de reclamanti în cauză , instanţa a retinut disp.art. III din Legea nr. 169/1997 şi a considerat că nu este aplicabil în cauză articolul III din Legea nr. 169/1997, faţă de împrejurarea că, nu se solicită constatarea nulităţii unui act constituit sau reconstitutiv de proprietate emis in baza Legii nr. 18/1991, ci a unui act translativ de proprietate, iar această argumentaţie este una corectă .
Instanţa, faţă de motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată a reţinut că sunt incidente în mod corect dispoziţiile din noul cod civil tocmai faţă de împrejurarea că prezentul contract de vânzare cumpărare este încheiat după intrarea în vigoare a noului cod civil, avind in vedere prevederile art. art. 5 al. 1 din Legea 71/2011, iar ceea ce invocă reclamanţii vizează existenţa unei cauze ilicite sau imorale, care daca se gaseste fondata atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
Oricum, tribunalul arata ca potrivit disp.art. III alin.1 pct. 4 din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispoziţiei legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic actele emise cu încălcarea dispoziţiilor legii fondului funciar şi actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament transcris în registrul de transcripţiuni ,inscripţiuni , sau, după caz intabulat în cartea funciară precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor.
Tribunalul constată că nu este îndeplinită în cauză ipoteza prev.de art 3 alin.1 pct. IV invocata de catre apelanti, faţă de împrejurarea că nu este vorba despre o reconstituire a dreptului de proprietate ulterioară eliberării titlului de proprietate fostului proprietar pe fostul amplasament , în speţă titlul de proprietate fiind emis pe numele autorilor părţilor în cauză aşa cum tribunalul va arăta în continuare şi prin urmare nici actul de înstrăinare constând în contractul de vânzare cumpărare nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege in vederea declararii nulitatii. Asadar nici fata de aceste considerente suplimentare cererea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vinaze-cumparare nu este fondata. .
Efectele hotărârilor judecătoreşti invocate de către reclamanţi pe care instanţa de fond le analizează în considerentele hotărârii sunt indicate în mod corect de către instanţa de fond , iar existenţa decizia civile nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de către Tribunalul Argeş în dosarul nr. 10306/280/2010 ,cât şi existenţa sentinţei civile nr. 7492/09.09.2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 10306/280/2010 nu determină reţinerea relei credinţe a cumpărătorilor pârâţi la dobândirea imobilului şi nu pot duce la admiterea recursului aşa cum tribunalul va motiva în continuare , aratind totodată că argumentele instanţei de fond sunt unele corecte .
In dosarul nr. 10306/280/2010 al Judecătoriei Piteşti, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011, defuncta (…) , autoarea reclamanţilor, s-a judecat doarin contradictoriui cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Budeasa, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, (…) , (…) , (…) , fără a fi chemaţi în judecatăşi pârâţii (…) , (…) , (…) , iar prin această sentinţă s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. (…) , dar şi a hotărârii nr. 55/1991 emisă de C.J.F.F. în sensul că se înlătură numitul (…) , dela reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea (…) , rămânând doar (…) .
Totodată, vânzătorii (…) , (…) , (…) au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr. (…) în care figura ca titular (…) , cu moştenitorii (…) şi (…) (f. 39 dosar 2533/280/2013, iar ulterior prin sentinţa civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr. 9049/280/2009 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeş.(f.8,9,23-38 dosar 2533/280/2013), (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu defuncta (…) , autoarea reclamanţilor, au ieşit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâţilor revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut.
Reclamanţii au invocat şi efectele deciziei civile nr. 46/10.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul nr. 5393/280/2013 ca urmare a soluţionării cererii de revizuire a celor două hotărâri judecătoreşti, fiind vorba de soluţionarea revizuirii sentinţei civile nr. 7492/09.08.2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 10306/280/2010 , ca urmare a încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 882/R/20.05.2008 a Tribunalului Argeş, însă în urma soluţionării recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I Civilă prin decizia nr. 3217/19.11.2014 s-a procedat la respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă,iar pronunţarea acestei hotărâri nu schimbă cu nimic solutia supusa apelului de fata, tocmai că cererea de revizuire s-a respins ca inadmisibilă reţinându-se de către I.C.C.J. că nu sunt întrunite condiţiile de inadmisibilitate prevăzute de art. 322 pct.7 C.pr.civ. S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7492/2011 s-a admis acţiunea formulată de către reclamanta (…) în contradictoriu cu pârâtele C.LF.F Budeasa , jud., Argeş , C.J.F.F.Argeş , (…) şi (…) s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. (…) emisă de C.J.F.F.Argeş , dar şi a Hot. 55/1991 emisă de aceeaşi comisie în sensul că se înlătură ,din ambele , pe numitul (…) , ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea (…) ,rămânând doar reclamanta (…) . Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 1429/09.05.2012 a Tribunalului Argeş-secţia civilă. În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr.4892/28.09.2007, a Judecătoriei Piteşti, modificată în parte prin decizia civilă nr. 882/R/20.05.2008 a Tribunalului Argeş, au fost înlăturate menţiunile privind anularea H.C.J.F.F. Argeş nr. 55/1991 şi modificarea titlului de proprietate nr. (…) , însă , ,faţă de această sentinţă, nu operează autoritatea de lucru judecat , deoarece , între timp situaţia de fapt avută atunci în vedere , s-a modificat ca urmare a apariţiei Legii 247/2005 , care completează şi modifică legea fondului funciar emisă anterior.
Înalta Curte, având în vedere că acţiunea autoarei intimaţilor a fost formulată în contradictoriu cu alţi pârâţi şi că revizuienţii nu au figurat ca părţi în procesul soluţionat prin hotărârea a cărei revizuire o cer, constată că, aceştia nu pot avea calitate procesuală pentru a exercita calea de atac a revizuirii , chiar dacă justifică un interes, iar susţinerea revizuienţilor în sensul că în mod intenţionat nu au fost chemaţi în judecată de autoarea intimaţilor – (…) – nu poate suplini neîndeplinirea condiţiei necesare de a fi fost părţi în care în care s-a pronunţat hotărârea ce face obiectul revizuirii .
Curtea de Apel Piteşti respinsese cererea de revizuire în considerarea faptului că , în cauză, deşi există identitate de obiect şi cauză, nu există identitate de părţi, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art.322 pct.7 C.pr.civ. revizuienţilor fiindu-le astfel recunoscut dreptul de a promova calea de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri faţă de care au calitate de terţi .
Astfel, instanta de recurs , arata ca instanţa a omis să verifice însăşi una din condiţiile imperative pe care revizuienţii trebuiau să le îndeplinească pentru a exercita calea de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri care nu a fost pronunţată în contradictoriu cu ei şi anume calitatea procesuală , pe care aceştia , pentru temeiurile arătate nu o aveau în cauză.
Aşa fiind , câtă vreme revizuienţii nu au putut face dovada calităţii procesuale în exercitarea căii de atac a revizuirii , cererea de revizuire se impunea a fi respinsă ,ca inadmisibilă.
Intr-adevar contractul de vânzare cumpărare este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului de proprietate ce se înstrăinează pentru că în caz contrar el nu poate transmite dreptul ce face obiectul contractului (nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet ). Vânzătorii (…) , (…) , (…) au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr. (…) în care figura ca titular (…) , cu moştenitorii (…) şi (…) (f. 39 dosar 2533/280/2013, iar ulterior prin sentinţa civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr. 9049/280/2009 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeş.(f.8,9,23-38 dosar 2533/280/2013), (…) , (…) , (…) în contradictoriu cu defuncta (…) , autoarea reclamanţilor, au ieşit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâţilor revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut, iar asa cum am motivat si anterior si retine si judecatoria sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 nu este opozabila vinzatorilor terenului in cauza.
Din punct de vedere juridic buna credinţă a fost definită în temeiul art. 1898 C.civ. ca fiind credinţa achizitorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege pentru a transmite proprietatea , iar tribunalul consideră că dovada relei credinţe si a ultimilor cumpărători a fost dovedită.
Prezumţia de bună credinţă are caracter relativ, poate fi combătută prin orice mijloc de probă , chiar şi prezumţii judecătoreşti.
Astfel, tribunalul constată că titlul de proprietate al vânzătorilor nu a fost anulat în cadrul unui proces în contradictoriu cu vânzătorii ,iar această hotărâre nu le este opozabilă , iar pe de altă parte litigiul nu a fost notat în cartea funciară şi nici în registrul de transcripţiuni , inscripţiuni pentru ca acesta să poată fi menţionat în actele emanate de biroul de publicitate imobiliară , ori cumpărătorii au avut credinţa că au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu adevăraţii proprietari . Mai mult chiar, aşa cum s-a motivat şi anterior chiar şi dupa eliberarea titlului de proprietate partajarea terenului s-a realizat în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, partaj la care au participat toţi beneficiaţi titlului de proprietate.
Totodată , tribunalul reţine că sintagma în cunoştinţă de cauză relevă semantic după cum corect arată intimaţii, înţelesul că părţile contratului au ştiut că bunul individual determinat nu este proprietatea vânzătorului şi că aparţine altuia şi astfel contactul s-a încheiat ascunzând intenţia de a aduce altuia o pagubă şi astfel este un act juridic intenţional fondat pe o cauză ilicită , iar ambele cât şi frauda la lege presupun reaua credinţă a părţilor , ori nu se poate vorbi de rea credinţă a părţilor atâta vreme cât pe de o parte cumpărătorii nu au avut nici un indiciu care să atestă împrejurarea că terenul ar aparţine altcuiva , iar pe de altă parte hotărârea judecătorească ce priveşte nulitatea titlului de proprietate nu este opozabil vânzătorilor , iar toate actele avute în vedere la momentul înstrăinării bunului imobil conferă pe deplin calitatea de proprietar a vânzătorilor.
Menţinerea actului subsecvent s-a justificat în practica judiciară de două principii , de principiul ocrotirii subdobânditorului de bună credinţă şi de principiul securităţii circuitului civil, însă doar buna credinţă a subodânditorului cu titlu oneros determină respingerea declararii nulităţii actului subsecvent în virtutea principiului „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis „ .
Principiul error communis facit jus trebuie aplicat exclusiv din perspectiva cumpărătorului a cărui bună-credinţă este apreciată independent de atitudinea vânzătorului sub aspectul informării de către acesta a cumpărătorului în legătură cu situaţia juridică a imobilului. Buna-credinta ca eroare scuzabila se apreciaza subiectiv in persoana subdobinditorului si este prezumata relativ de lege, iar aparenta asupra calitatii de proprietar a vinzatorilor nu era posibil de surmontat prin diligente normale de catre piriti cumparatori, iar vinzatorii nu au fost parti in litigiul,prin care se dispusese inalaturarea autorului lor de la reconstituirea dreptului de proprietate.
In sfirsit, conditia erorii comune si invincibile presupune ca titularul aparent al dreptului real creează tuturor convingerea legitima ca este titularul dreptului respectiv si ca situatia respectivă este reala, astfel incit orice persoana cu o prezenta si diligenta normala ar fi perfectat contractul fara sa aiba indoieli cu privire la eventuala valabilitate a contractului de vânzare-cumpărar, ceea ce se poate vorbi in speta.
Având în vedere că actele de dobândire ale cumpărătorilor nu s-au declarat nule, instanţa reţine că pârâţii (…) au titlu de proprietate asupra imobilului şi deci acţiunea în revendicare trebuie respinsa.
Rezulta asadar, ca judecatoria a analizat probatoriul administrat in cauza, iar criticile recurentilor in sensul ca instanta de fond a retinut doar probatoriul administrat de piriti si apararile acestora apar ca fiind nefondate, tocmai fata de cele motivate anterior de catre tribunal.
Asa cum aratat anterior sentinţa civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Piteşti nu le este opozabilă revizuenţilor (…) , (…) , (…) şi nu poate produce efecte juridice faţă de aceştia, iar in litigiul dintre reclamanţi si vânzători cu privire la terenul vândut pârâţilor a fost soluţionat definitiv şi irevocabil prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunţată de Tribunalul Argeş prin care s-a recunoscut dreptul autorului vânzătorilor, (…) , la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate nr. (…) , ori in acel litigiu se puteau face aparari referitoare la comunicarea hotaririi comisiei judetene referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, inclusiv cu privire la termenul de fomulare a plingerii.Ori chiar in procesul de partaj prin pronuntarea sentintei civile 9575/24 11.2010 s-a dat eficienta aspectului pozitiv al puterii de lucru judecat retinind valabilitatea titlului de proprietate raportat la decizia civila nr 882/2008, hotarire care se bucura de autoritate de lucru judecat pe aspectul litigios referitor la reconstituirea dreptului de propietate pentru autorul (…) .
Rezulta asadar , retinid prevederile art. 480 Cod civil ca titlul piritilor este preferebail si astfel faţă de cele reţinute şi în raport de disp.art. 312 Cpr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat .
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenţii la plata către intimaţii (…) a sumei de 1500 cheltuieli de judecată şi la plata către intimaţii Buricel şi Vîlcu a sumei de 1800 cheltuieli de judecată, cererea recurentilor cu acelasi obiect fiind neintemeiata.
In temeiul prevederilor art. 18 din OUG 51/2008 cheltuielile de judecată constând în taxa timbru pentru care s-a admis cererea de ajutor public rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de reclamantii (…) , (…) şi (…) , împotriva sentinţei civile nr. 6904 din data de 02.07.2014 pronunţata de Judecatoria Pitesti în dosarul nr. 23721/280/2012, intimaţi-pârâti fiind (…) , (…) , (…) , (…) şi (…).
Respinge cererea recurenţilor pentru acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Obligă recurentii la plata către intimaţii (…) a sumei de 1500 cheltuieli de judecată şi la plata către intimaţii (…) şi (…) a sumei de 1800 cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată constând în taxa timbru pentru care s-a admis cererea de ajutor public rămân în sarcina statului. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 Martie 2015.
