JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DREPT PENAL- Art. 220 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 1 C.p.
SENTINŢA PENALĂ Nr. 161/14 Iulie 2016
Fapta inculpatului de a întreţine rapoarte sexuale cu persoana vătămată minoră, aflată în imposibilitate de a-şi exprima voinţa , din pricina discernământului în formare, faptă care a fost săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.
Prin rechizitoriul nr. 706P/2014 din 26.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea a fost trimis în judecată inculpatul S. F. C., pentru săvârşirea infracţiunii de “act sexual cu un minor” , prev. de art. 220 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p.
S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei, fapta inculpatului care în noaptea de 15/16.06.2014 a întreţinut relaţii sexuale normale cu persoana vătămată minoră M. G.,în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia.
Din declaraţiile inculpatului, ale persoanei vătămate, ale martorilor ,din certificatul medico-legal, din procesul verbal de efectuare percheziţie informatică,instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: în data de 15.06.2014 la locuinţa familie M. a avut loc o petrecere cu ocazia zilei de naştere a numitei M. Ioana ,mama persoanei vătămate. La acea petrecere a participat şi inculpatul , acesta fiind un apropiat al familiei. În timpul mesei s-a discutat la un moment dat problema căsătoriei de principiu a persoanei vătămate minore, mama acesteia spunând că ea nu este de acord cu o astfel de situaţie deoarece fiica ei este elevă în clasa a VII-a , nu are nici măcar 15 ani şi că mai întâi ar trebui să termine liceul. La discuţie a asistat şi inculpatul, fiind linişte, persoanele aflate la masă comunicând cu uşurinţă.
În cursul nopţii 15/16.06.2014 M. Ioana, mama persoanei vătămate, a observat că fiica ei lipseşte de acasă şi a chemat toate rudele pentru a o căuta. În jurul orei 3, acestea au găsit-o singură pe o stradă lăturalnică, plângând şi după ce s-a liniştit le-a povestit rudelor că în acea noapte s-a întâlnit cu inculpatul, că au mers la o locuinţă a unui prieten al acestuia şi că de comun acord au întreţinut relaţii sexuale, după care acesta i-a spus să plece. Totodată aceasta i-a spus anterior consumării actului sexual că încă nu are 15 ani şi că este încă elevă la şcoala generală. A doua zi, familiile celor doi s-au înţeles ca inculpatul să o ia de nevastă, însă la două-trei zile după înţelegere,perioadă în care fata a locuit acasă la inculpat, din diverse motive, referitoare la „ cinstea fetei” , cei doi s-au despărţit.
Persoana vătămată a fost examinată medico legal stabilindu-se că aceasta prezintă deflorare completă recentă ce poate data din 16.06.2014, că nu prezintă urme de violenţă şi că dezvoltarea psihosomatică este corespunzătoare vârstei.
În faza de urmărire penală persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost invocate cererii şi excepţii împotriva actului de sesizarea al instanţei , respectiv cu privire la administrarea probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, însă prin încheierea pronunţată la data de 3.06.2015 de Judecătoria Zimnicea , rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 115 din 3.07.2015 a Tribunalului Teleorman , acestea au fost respinse , constatându-se legalitatea sesizării instanţei ,a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispunându-se începerea judecăţii.
În cauză s-a formulat cerere de strămutare , iar prin SP nr. 150 din 30.09.2015 a CAB a fost admisă şi s-a strămutat soluţionarea cauzei la Judecătoria Călăraşi, fiind menţinute actele îndeplinite în procedura de cameră preliminară.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei călăraşi, la data de 24.03.2016 , sub nr. 5…./2/2015, dispunându-se citarea părţilor.
La data de 11.04.2016 persoana vătămată, asistată de mama sa M. Ioana, a învederat că înţelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale , iar în susţinerea acesteia a depus la dosarul cauzei o adeverinţă de elev, dar şi o evaluare psihologică .
Inculpatul ,la termenul din 5.05.2016, a arătat că nu este de acord cu cerere de despăgubiri civile, întrucât nu se face vinovat de infracţiunea reţinută în sarcina sa şi a precizat că nu are alte probe de administrat, în afara martorilor audiaţi în faza de urmărire penală , depunând prin apărătorul său,practică judiciară în materie.
Partea civilă a solicitat audierea şi a martorului G. Gelu Dan, rezultat din dezbateri, el fiind unchiul minorei , dar şi prieten al inculpatului .
Instanţa a admis probele aşa cum au fost solicitate de părţi şi a procedat la audierea martorilor indicaţi în rechizitoriu , dar şi a martorului solicitat de partea civilă.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată , acesta declarând că nu a cunoscut vârsta persoanei vătămate.
El a solicitat a fi achitat arătând în principal pentru că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, iar în subsidiar,învederând că există o cauză justificativă, respectiv consimţământul persoanei vătămate.
Instanţa a respins cererile de achitare formulate de inculpat ca fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente : deşi acesta a invocat în mod constant faptul că nu a avut cunoştinţă de vârsta persoanei vătămate totuşi probele administrate în cauză denotă contrariul. Astfel, din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi , inclusiv din declaraţia inculpatului , reiese cu certitudine faptul că el este de aproximativ 2 ani un apropiat al unchiului persoanei vătămate,martorul G. Gelu Dan, cei doi întâlnindu-se destul de des şi chiar înnoptând unul la celălalt. De altfel chiar în această calitate de prieten a participat la grătarul organizat cu ocazia zilei mamei persoanei vătămate. Mai mult decât atât , martorul Grecu locuieşte în apropierea locuinţei persoanei vătămate,acesta afirmând în declaraţia dată că deşi personal nu a discutat cu inculpatul despre vârsta nepoatei sale , bănuieşte că ştia că nepoata sa este mică, elevă în clasa a VII-a .În plus, având în vedere comunitatea mică în care locuiesc persoana vătămată şi inculpatul, la care se adaugă relaţia de prietenie apropiată a acestuia cu unchiul ei, ca şi faptul că s-a aflat de multe ori în familia acesteia, cu diverse ocazii, conduc la concluzia că el ştia foarte bine, dacă nu neapărat vârsta, măcar faptul că este elevă la şcoala gimnazială. De altfel, inculpatul, în declaraţia dată în faţa instanţei, recunoaşte că a avut cunoştinţă de faptul că este minoră, însă a crezut că are 16-17 ani. Aceste afirmaţii nu pot fi însă primite şi cu atât mai puţin reţinute, fiind evident că ele sunt făcute doar cu scopul de a-l disculpa,în condiţiile în care, dacă ar fi avut această vârstă, persoana vătămată nu ar mai fi avut cum să frecventeze cursurile gimnaziale şi ar fi trebuit să fie deja înscrisă la cursurile liceale,care nu există în comună. Ori, în condiţiile în care el ştia că este minoră,că frecventează cursurile şcolare din comună nu se poate susţine că nu a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv intenţia directă. Chiar şi dacă nu s-ar fi gândit anterior la vârsta reală a acesteia, în ziua incidentului,la grătarul ce a avut loc în curtea locuinţei familiei persoanei vătămate , a avut loc o discuţie , purtată în glumă despre căsătoria acesteia, mama persoanei vătămate ripostând şi spunând că este prea mică, că are doar 14 ani şi că mai întâi trebuie să îşi termine liceul şi apoi să se mărite .
Martorii M. Ştefania şi B.C. Sorin, prezenţi la discuţie, au învederat că inculpatul a auzit-o mai mult ca sigur în condiţiile în care stătea chiar lângă mama persoanei vătămate, iar la masă nu era gălăgie,nefiind muzică. Este adevărat că martorul G. nu a auzit această discuţie,însă nu înseamnă că ea nu s-a purtat sau că nu a fost auzită nici de inculpat. În plus, din declaraţia persoanei vătămate şi a martorei M. reiese că persoana vătămată era prietenă cu inculpatul de aproximativ 1 lună,că aceasta i-ar fi comunicat că are vârsta de 14 ani, iar el i-ar fi promis că va avea grijă de ea şi că o va duce şi la şcoală.
Ca atare,inculpatul este cert că a ştiut în momentul în care a întreţinut relaţii intime persoana vătămată, vârsta acesteia şi şi-a asumat consecinţele faptelor sale.
Nu se poate reţine nici existenţa vreunei cauze justificative, sub forma consimţământului persoanei vătămate cu privire la săvârşirea faptei, câtă vreme legiuitorul a urmărit prin incriminarea acestei infracţiuni,care se desfăşoară cu consimţământul victimei şi nu împotriva voinţei acesteia, să ocrotească persoanele minore cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani, pe considerentul că datorită vârstei fragede consimţământul exprimat nu este valabil, echivalând cu lipsa lui, ceea ce face ca fapta să încalce libertatea şi inviolabilitatea sexuală a acesteia .
Din probele administrate în cauză,instanţa apreciază că în drept, fapta inculpatului care în noaptea de 15/16.06.2014 a întreţinut relaţii sexuale normale cu persoana vătămată minoră, în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de “act sexual cu un minor” , prev. de art. 220 alin. 1 C.p..
În speţă, latura obiectivă a infracţiunii este dată de raportul sexual firesc ce a avut loc între inculpat cu consimţământul victimei în vârstă de 14 ani, iar cea subiectivă rezidă din faptul că el a săvârşit fapta cu intenţie directă, cunoscând la momentul comiterii ei vârsta reală a fetei.
La individualizarea pedepsei aplicate,instanţa a avut în vedere gravitatea faptei comise de acesta, consecinţele produse , modalitatea concretă în care a săvârşit-o, precum şi faptul că inculpatul este tânăr , nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii , că îşi câştiga existenţa lucrând ca tâmplar, dar şi că nu se află la prima încălcare a legii penale.
Astfel, din fişa de cazier judiciar a inculpatului reiese faptul că prin S.P. nr.9 din 25.01.2011 a Tribunalului Teleorman, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplic. art. 81 V. C.p. ,pentru săvârşirea infracţiunii privind traficul de droguri.
Întrucât după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an a săvârşit o nouă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an , până la împlinirea termenului de reabilitare , urmează a se reţine în sarcina sa starea de recidivă prev. de art. 41 al. 1 N. C.p.
Având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, dar şi cele personale ale inculpatului, mai sus reţinute, instanţa urmează a-l condamna în baza textului lege mai sus menţionat, conform legii penale noi, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 al. 1 N.C.p. , cu aplic. art. 41 N.C.p., la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Întrucât fapta ce constituie primul termen al recidivei a fost comisă pe legea veche în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 din leg. 187/2012 ce stipulează că suspendarea condiţionată a executării pedepsei este supusă dispoziţiilor referitoare la revocare , prevăzută de aceasta .
Astfel, în baza art. 15 al.2 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 C.p. urmează a revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin S.P. nr. 9 din 25.01.2011 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă la data de 8.02.2011,prin neapelare şi a dispune executarea în întregime a acesteia , pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă,el urmând a executa în total o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 72 N.C.P. urmează a deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata prevenţiei de la 24.09.2010 la 28.10.2010,din sentinţa penală mai sus menţionată.
Infracţiunea de act sexual cu un minor impune, prin gravitatea ei şi interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, astfel că în baza art. 67 al.1 N.C.P. urmează a interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a şi b N.C.P. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei aplicată prin prezenta .
În art.65 al.1 N.C.P. urmează a interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a şi b N.C.P., pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.
Soluţionând latura civilă a cauzei,în baza art. 25 şi 397 N.C.P.P. rap. la art.1357 şi urm. C. civ. urmează a admite în parte cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă M. Florina Gabriela, asist. de mama sa M. Ioana şi a obliga inculpatul la plata către acestea a sumei de 3000 lei,cu acest titlu, reprezentând daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere faptul că prin fapta lui ilicită , inculpatul a produs, cu vinovăţie, un prejudiciu părţii civile, care nu a fost recuperat, existând legătură de cauzalitate, între fapta comisă şi prejudiciul cauzat, fiind astfel îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii sale civile delictuale.
În ceea ce priveşte fapta ilicită,instanţa reţine că aceasta constă în fapta inculpatului de a întreţine rapoarte sexuale cu persoana vătămată minoră, aflată în imposibilitate de a-şi exprima voinţa, din pricina discernământului în formare, faptă care a fost săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe. În ceea ce priveşte prejudiciul moral,instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile prevederile art.1391 Cod civil potrivit cărora:” în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. „Raportat la aceste prevederi,instanţa a avut în vedere suferinţa provocată persoanei vătămate ,care în mod evident a fost traumatizată psihic, întrucât după raportul sexual , conform declaraţiilor martorilor M. , B. şi G., acesta a gonit-o din locaţia unde avuseseră relaţii intime, fiind găsită de familia sa în stare de şoc ,iar apoi dusă la camera de gardă .Ulterior, ea a avut câteva zile în care a fost foarte supărată , a plâns şi a urmat şi o consiliere psihologică, inclusiv în cadrul şcolii, pentru reechilibrare emoţională şi stimă de sine, aşa cum rezultă din evaluarea psihologică depusă la dosar , dar şi din declaraţia martorei M.
Instanţa a cenzurat însă pretenţiile solicitate apreciind că acestea sunt excesive în condiţiile în care persoana vătămată a mers de bună voie cu inculpatul şi a întreţinut relaţii intime cu acesta, familiile celor doi convenind chiar să-i căsătorească şi chiar a locuit cu acesta câteva zile după incident, despărţindu-se din cauza unor neînţelegeri între părinţi .
Şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciul astfel stabilit şi fapta ilicită rezultă din probele administrate mai sus,fiind astfel întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii sale civile delictuale, considerente în raport de care instanţa a stabilit că în mod evident a avut loc o restrângere a posibilităţilor de viaţă socială ale persoanei vătămate,ce necesită acordarea unei compensaţii băneşti corespunzătoare sub formă de daune morale.
