Asistenţa juridică. Condiţii. Consecinţe
C. pr. pen., art. 171, art. 10 lit. d
O.G. nr. 96/1998, art. 32 alin. 1
Legea nr. 26/1996, art. 98 alin. 1
I.C.C.J., Secţiile unite, dec. nr. 12/18 februarie 2008
Este asigurată asistenţa juridică obligatorie inculpatului dacă acesta, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă, a fost efectiv asistat de un avocat, membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, desemnat din oficiu, chiar dacă avocatul a depus delegaţia avocaţială abia la un termen ulterior.
Modificarea în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre dementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art.10 lit. d) din C. pr. pen.
Prin sentinţa penală nr. 606/23 decembrie 2008, Judecătoria Reghin, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., l-a achitat inculpatul C.C., de sub acuza săvârşirii infracţiunii de taiere ilegală de arbori prevăzută de art. 32 alin. l teza II din OG 96/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005.
În baza art. 11 pct. 2 lita C. pr. pen. raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. l teza II din Codul silvic.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat de sub acuza săvârşiri infracţiunii de taiere ilegală de arbori prevăzută de art. 32 alin. l din OG 96/1998, modificată prin Legea nr. 183/2005, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., inculpatul a mai fost achitat de sub acuza săvârşiri: infracţiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. 1 din Codul silvic.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, în data de 2 martie 2005, inculpatul C.C. s-a deplasat în zona numită Jimonda de pe raza comunei Petelea de unde a tăiat cu toporul de pe picior un arbore din specia carpen.
În timp ce transporta materialul lemnos spre domiciliu a fost depistat de către inginerul silvic B.F., care a măsurat materialul lemnos de pe căruţă, iar apoi i-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, pe care inculpatul l-a semnat.
La data de 23 noiembrie 2005, inculpatul C.C. s-a deplasat cu căruţa în zona numită „Bugulea” de pe raza comunei Petelea de unde a tăiat cu toporul de pe picior un număr de 15 arbori din specia carpen. În timp ce transporta materialul lemnos, spre domiciliu, a fost surprins de către organele silvice care i-au măsurat materialul lemnos de pe căruţă, iar apoi i-au întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, pe care inculpatul l-a semnat.
La data de 6 decembrie 2005, inculpatul C.C. s-a deplasat din nou în zona numită Jimonda de pe raza comunei Petelea de unde a tăiat de pe picior un număr de 4 arbori din specia carpen. In timp ce transporta materialul lemnos spre domiciliu, cu căruţa, a fost depistat de către organele silvice care i-au întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei pe care inculpatul l-a semnat.
La data de 29 decembrie 2005, inculpatul a fost surprins de către brigadierul silvic M.L. în timp ce trăgea, după un cal, un arbore din specia carpen din zona numită Jimonda, de pe raza comunei Petelea, fără a poseda documente legale privind provenienţa sau transportul materialului lemnos. Organul silvic i-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, pe care inculpatul l-a semnat.
La data de 22 ianuarie 2006, inculpatul C.C. s-a deplasat în pădurea satului în zona numită Jimonda, de unde fără niciun document legal a tăiat şi sustras un arbore din specia carpen şi un arbore din specia stejar, fiind văzut de către numitul M.I. care a sesizat organele silvice. Acesta i-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, pe care inculpatul a refuzat să-l semneze, însă cu toate acestea a recunoscut faptele.
Instanţa de prim grad a constatat că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 32 alin. l teza II din OG 96/1998 modificată prin Legea 183/2005 şi art. 98 alin.l teza II Cod silvic, precum şi art. 32 alin. l din OG 96/1998 modificată prin Legea 183/2005 şi art. 98 alin.l Cod silvic, cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
La încadrarea juridică descrisă în rechizitoriu, pentru toate infracţiunile ce au făcut obiectul trimiterii în judecată s-a avut în vedere faptul că paguba depăşeşte de peste 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pentru primele patru fapte „paguba însumată” iar pentru ultima faptă paguba produsă prin tăierea unui arbore.
In aceste condiţii prima instanţă a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 12/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile unite, pronunţate în recurs în interesul legii, potrivit căreia „modificarea în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre dementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art.10 lit d din C. pr. pen. ”.
Paguba produsă prin faptele de mai sus era de 317,40 lei iar valoarea unui metru cub de masă lemnoasă era de 23 lei/mc, paguba cauzată fiind prin urmare de 13,8 ori mai mare.
Prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 933/2007, s-a stabilit că valoarea unui metru cub de masă lemnoasă în vederea stabilirii despăgubirilor era de 74 lei, astfel că paguba produsă era de 4,28 ori mai mare, sub nivelul prevăzut de lege, pentru ca fapta să fie considerată infracţiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, deoarece a considerat că hotărârea pronunţată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor procesuale care reglementează asistenţa juridică obligatorie acordată inculpatului, în condiţiile în care acuzatul a fost asistat de avocatul din oficiu C.B.-Al., până la termenul de judecată din data de 6 mai 2008, când a lipsit nejustificat. La termenul următor de judecată din 17 iunie 2008 s-a prezentat din partea Baroului Mureş avocat C.C., fără a depune delegaţie de substituire din partea avocatului din oficiu. In aprecierea procurorului această omisiune atrage după sine sancţiunea nulităţii absolute, în contextul în care la acel termen a fost audiat martorul Ş.I.V.
Tribunalul Mureş, prin decizia penală nr. 270/A/3 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva acestei hotărâri.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a reţinut că, pe parcursul desfăşurării procedurilor în fata primei instanţe, respectând prevederile art. 171 alin. 3 C. pr. pen. , s-a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu în persoana d-lui avocat C.B.-Al., aşa cum a rezultat din conţinutul împuternicirii avocaţiale aflate la dosar.
Deoarece d-l avocat nu s-a prezentat în faţa instanţei la termenul de judecată din 6 mai 2008, acesta a fost sancţionat cu amendă judiciară, după care, la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2008, s-a procedat la înlocuirea lui cu un alt apărător desemnat din oficiu, în persoana d-lui avocat C.H., care pentru termenul de judecată din data de 9 decembrie 2008 a depus atât delegaţia emisă pe numele dânsului, cât şi delegaţia de substituire, urmând ca, în locul d-lui avocat să se prezinte d-na avocat C.C., aspecte consemnate în încheierea de şedinţă din data de 9 decembrie 2008.
Este adevărat că la termenul de judecată din data de 17 iunie 2008, judecătoria a efectuat acte de cercetare judecătorească, respectiv aducerea şi ascultarea martorului Ş.I.V., însă aceste acte procesuale şi procedurale au fost întocmite în prezenţa d-nei avocat C.C., aspecte care au rezultat din conţinutul încheierii de şedinţă întocmite cu acea ocazie.
În plus, la termenul de judecată arătat, Ministerul Public a fost reprezentat de acelaşi procuror care a semnat şi declaraţia de apel şi din încheierea menţionată nu a rezultat că d-l procuror, în condiţiile date, s-ar fi opus administrării probei testimoniale pentru motivul invocat în declaraţia de apel.
Prevederile art. 197 alin. 2 C. pr. pen. sancţionează cu nulitatea absolută, pe lângă alte cazuri, lipsa asistenţei juridice obligatorii acordate inculpaţilor, fie de apărători aleşi, fie de apărători din oficiu, iar în contextul celor menţionate mai sus, nu se poate susţine că la termenul de judecată din 17 iunie 2008, acuzatul ar fi fost lipsit de asistenţa juridică obligatorie, întrucât actele procesuale si procedurale au fost efectuate în prezenţa d-nei avocat C.C., care este adevărat că nu a depus o împuternicire avocaţială pentru acel termen, însă în contextul analizat, lipsa delegaţiei – obţinută ulterior – nu echivalează cu lipsa asistenţei juridice.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea deciziei criticate, desfiinţarea sentinţei penale nr. 606/28 decembrie 2008 a Judecătoriei Reghin şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, pe motiv că inculpatului nu i-a fost asigurată în prim grad asistenţa juridică obligatorie,
Analizând recursul astfel declarat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 C. pr. pen. raportat la art. 171, art. 6 din C. pr. pen. şi la art.24 din Constituţia României, instanţa de recurs a constatat că acesta are caracter nefondat, decizia penală criticată fiind la adăpost de orice critică, deoarece pe parcursul soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional, inculpatului intimat i s-a asigurat o exercitare corespunzătoare a dreptului său de apărare, toate probele fiind administrate în condiţiile prezenţei atât a avocatului desemnat din oficiu pe seama acestuia, cât şi a procurorului. Faptul că îndeplinirea unui act procesual s-a realizat în prezenţa substituentului avocatului din oficiu, desemnat astfel pentru inculpat, care a depus mai târziu la dosarul cauzei actul doveditor (respectiv delegaţia de substituire) nu constituie o cauză care să atragă nulitatea absolută a acelui act şi pe cale de consecinţă să impună rejudecarea cauzei de către instanţa de fond.
Constatându-se că decizia penală recurată este la adăpost de orice critică, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să impună reformarea ei în sensul solicitat, potrivit art.38515 pct.1 lit. b C. pr. pen., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva deciziei penale nr.70/A/3 iulie 2009 a Tribunalului Mureş.
