Asistenţă juridică obligatorie. Garantarea dreptului la apărare. Art.6 şi
art.171 din Codul de procedură penală.
Dreptul la apărare a cărui exercitare este
garantată pe tot parcursul procesului penal nu
trebuie însă exercitat abuziv. Împrejurarea că
instanţa de apel a desemnat în cauză un apărător
din oficiu nu echivalează cu încălcarea disp.art.6
şi art.171 din Codul de procedură penală, în
condiţiile în care inculpatul, de mai multe ori, a
formulat cereri de amânare a cauzei pentru a-şi
angaja avocat ales, iar la ultimul termen de
judecată nu s-a mai prezentat, iar apărătorul său
a lipsit, fără a depune la dosar dovada
imposibilităţii de prezentare.
(decizia penală nr.98/R/8.03.2005)
Prin sentinţa penală nr.330 din 1 iulie 2004, pronunţată de
Judecătoria Câmpulung, inculpatul A.C. a fost condamnat la 1 an închisoare
cu executare în condiţiile art.57,71 Cod penal pentru săvârşirea infr.prev.de
art.182 alin.1 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b şi art.76 lit.d din Codul penal,
prin schimbarea încadrării juridice a faptei, potrivit disp.art.334 Cod
procedură penală, din infr.prev.de art.182 alin.1 Cod penal.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost condamnat şi inculpatul N.V. la 6 luni
închisoare pentru săvârşirea infr.prev.de art.-181 alin.1 Cod penal, prin
schimbarea încadrării juridice a faptei din infr.prev.de art.184 alin.1 Cod
penal. Faţă de acest inculpat s-au aplicat prevederile art.81 Cod penal, iar în
baza art.82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
A fost obligat inculpatul A.C. la despăgubiri civile către Casa de
Asigurări de Sănătate Argeş în sumă de 28.482.572 lei şi la 40.000.000 lei
daune morale către partea civilă N.V.
La rândul său, inculpatul N.V. a fost obligat la 1.863.372 lei
despăgubiri civile către Casa de Asigurări de Sănătate Argeş şi la 15.000.000
lei daune morale către partea civilă A.C.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 17
aprilie 2003, cele două părţi se aflau într-un bar şi, în timp ce inculpatul-parte
vătămată N.V. juca poker la un aparat electronic, doi minori aflaţi în
apropiere au apăsat pe clapetele aparatului, fapt ce a provocat pierderea sumei
de bani jucate şi supărarea inculpatului-parte vătămată . Acesta din urmă,
intenţionând să-i pedepsească pe minori a aruncat spre ei cu un scaun dar,
întrucât localul era plin de consumatori, lovitura a fost primită de inculpatul-
parte vătămată A.C., care a ripostat lovindu-l pe N.V. cu pumnul în cap şi cu
piciorul în zona gambei, provocându-i o fractură ce a necesitat 80-90 zile de
îngrijiri medicale. În acest mod, ambele părţi s-au vătămat reciproc,
dobândind astfel calităţi duble.
În ce-l priveşte pe inculpatul-parte vătămată N.V. s-a apreciat că
fapta comisă de acesta nu este cea prevăzută de art.184 alin.1 din Codul penal,
întrucât a acţionat, prin aruncarea scaunului, cu intenţie indirectă, având faţă
de rezultatul produs, o atitudine indiferentă, de acceptare a producerii lui,
chiar dacă, în mod direct, el a urmărit doar lovirea celor doi minori.
Hotărârea instanţei de fond a fost menţinută de Tribunalul Argeş
care, prin decizia penală nr.436/23 noiembrie 2004, a respins ca nefondat
apelul declarat de inculpatul-parte vătămată A.C.
Prin decizia penală nr.98/R/8.03.2005 şi Curtea de Apel Piteşti a
respins ca nefundat recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva hotărârii
tribunalului prin care acesta o critica pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe
motiv că au fost încălcate disp.art.171 din Codul de procedură penală,
referitoare la garantarea dreptului la apărare. A susţinut inculpatul-parte
vătămată că, deşi la ultim termen de judecată în apel exista cerere, depusă de
către apărătorul său ales, de amânare a cauzei pentru imposibilitate de
prezentare, tribunalul a dispus înlocuirea acestui apărător cu unul din oficiu,
încălcând astfel disp.art.171 alin.4 din Codul de procedură penală.
Instanţa de recurs a reţinut că, tribunalul a admis la primul termen
de judecată, cererea prin care inculpatul-parte vătămată A.C. solicit amânarea
cauzei pentru a-şi angaja apărător. La termenul de judecată următor, avocatul
ales al inculpatului a solicitat o nouă amânare pe motiv că se află în
imposibilitate de a se prezenta, iar instanţa a acordat un nou termen.
În fine, la noul termen din data de 28 septembrie 2004 s-a depus
de către apelant la dosarul cauzei o cerere prin care acesta învedera instanţei
că a renunţat la serviciile avocatului ales şi solicita acordarea unui termen de
judecată mai lung, pentru a-şi angaja un alt apărător.
Instanţa de apel a admis şi această din urmă cerere, dispunând
amânarea cauzei, dar la termenul ce a urmat, la care procedura de citare cu
apelantul a fost legal îndeplinită, o altă cerere de amânare a fost depusă, prin
care noul avocat ales al inculpatului solicita acordarea unui nou termen de
judecată, pe motiv că se află în imposibilitate de prezentare, fără a depune
însă vreun act prin care să dovedească cele susţinute. Pentru lipsa dovezilor,
instanţa de apel, având în vedere şi nenumăratele termene acordate
inculpatului în acelaşi sens, a respins cererea şi a acordat cuvântul, în
susţinerea apelului, apărătorului din oficiu desemnat de Baroul de avocaţi
Argeş.
Este adevărat, art.6 şi art.171 din Codul de procedură penală,
garantează dreptul de apărare al părţilor pe tot parcursul procesului penal,
asistenţa juridică a inculpatului fiind obligatorie potrivit art.171 alin.3 din
acelaşi cod. Acest drept la apărare nu trebuie însă exercitat în mod abuziv,
astfel cum a procedat recurentul care, de mai multe ori, a formulat cereri de
amânare a cauzei pentru a-şi angaja apărător, iar la ultimul termen de judecată,
acesta nu a fost prezent în instanţă, iar apărătorul său a lipsit fără a depune la
dosar dovada imposibilităţii de prezentare.
