DECIZIA PENALĂ NR.448/R/11.06.2013
Dosar nr. 3618/271/2009*
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Casare cu trimitere spre rejudecare. Nelegala citare a inculpatei. Încălcarea dreptului la apărare.
Judecarea cauzei în fond a avut loc în lipsa inculpatei, care a fost citată de la adresa de domiciliu şi nu de la reşedinţa pe care a indicat-o în cursul urmăririi penale, unde locuia efectiv. În acest mod, inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare, consfinţit de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, acesta fiind privată de dreptul de a-şi face apărarea cu privire la învinuirile ce i se aduc, neavând posibilitatea de a-şi organiza apărarea într-un mod adecvat şi fără nicio restricţie, în scopul susţinerii principalelor argumente în apărare în faţa instanţei.
Prin sentinţa penală nr. 1549 din 4 noiembrie 2011, Judecătoria Oradea, s-a dispus, printre altele, în baza art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, condamnarea inculpatei N.T., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, la o pedeapsă principală de 3 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 86/1 Cod penal, art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 2 luni, stabilit conform art.86/2 Cod penal .
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 86/3 alin. 1 lit. a Cod penal a fost obligată inculpata N.T. ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpată a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin. 1 lit. b-d Cod penal şi a obligaţiei stabilite, măsuri şi obligaţii pe care le impune inculpatei.
În baza art. 86/3 alin. 3 lit. a Cod penal, a fost obligată inculpata N.T. ca pe durata termenului de încercare să desfăşoare o activitate remunerată.
În baza art. 14,15 şi 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 şi următ. Cod civil din 1864, au fost obligaţi inculpaţii V. R. C. şi N.T., în solidar, să plătească părţii civile B. B. T. R. suma de 650 lei despăgubiri civile, părţii civile S. C. F. suma de 800 lei despăgubiri civile, părţii civile M. M. suma de 200 euro despăgubiri civile şi părţii civile S. T. suma de 400 lei despăgubiri civile,
În baza art. 118 alin. lit. b Cod penal s-au confiscat în favoarea statului, o cheie de yală de înaltă siguranţă şi o cartelă de acces interfon, aflate în plic sigilat la fila 17 dosar u.p.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 1000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus ca onorariile avocaţilor din oficiu F. A. şi M. C., în cuantum de 300 lei, respectiv de 200 lei, să fie plătite din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Bihor, conform deleg. nr. 1744/2009 şi 2726/2010.
A constatat judecătoria că, prin rechizitoriul nr.84/P/2009 din 10.03.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la Judecătoria Oradea la data de 12.03.2009 au fost trimişi în judecată inculpaţii V. R. C. şi N.T., sub acuzaţia comiterii infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prev. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că în perioada 12-14.02.2008, atribuindu-şi în fals calitatea de proprietari ai unei garsoniere situată în Oradea, str. Olimpiadei, nr. 29, bl. P+10, ap. 97, jud. Bihor, au închiriat-o mai multor persoane, primind diferite sume de bani în avans, prejudiciul fiind de aproximativ 2000 lei.
Cauza a suferit mai multe amânări datorită faptului că inculpatul V. R. a fost încarcerat într-un penitenciar din Austria, unde a executat o pedeapsă de 10 luni închisoare, aplicată de o instanţă din Viena. Pe de altă parte, inculpata N.T., deşi a fost citată la toate adresele cunoscute, s-a sustras de la judecată, astfel că în cele din urmă a fost judecată în lipsă, aplicându-se faţă de această inculpată procedura de drept comun.
În cauză a fost aplicată, la cererea inculpatului V. R., procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prev. de art. 320/1 Cod procedură penală, introdusă prin Legea nr. 202/2010. Astfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi a fost de acord ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte.
Faţă de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa, văzând că faptele inculpatului V. R. sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului, pentru a permite stabilirea unor pedepse, apreciază că procedura specială a recunoaşterii vinovăţiei, prev. de art.320/1 Cod procedură penală, este aplicabilă în cauză cu privire la acest inculpat.
Examinând actele şi lucrările din dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti (doar în ce o priveşte pe inculpata N.T.), instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La începutul lunii februarie 2008, inculpatul V. R. C. şi prietena sa, inculpata N.T., s-au hotărât să închirieze o garsonieră în Oradea, unde să se mute împreună. Au găsit o garsonieră situată în Oradea, str. Olimpiadei, nr. 29, bl. P+10, ap. 97, pe care au închiriat-o de la proprietarul acesteia, martorul M. I., cu 130 euro lunar. Au rămas în garsonieră iar proprietarul le-a înmânat două rânduri de chei şi o cartelă de interfon.
Întrucât nu le-au mai plăcut condiţiile oferite (afirmativ, garsoniera era proaspăt zugrăvită de proprietar şi era mult de curăţat) inculpaţii au decis să se mute. Pentru că ştiau că dacă renunţă la garsonieră, nu vor primi înapoi banii predaţi proprietarului cu titlu de chirie, inculpaţii au decis să o dea altcuiva în chirie, sens în care inculpata N.T. a dat un anunţ în Jurnalul Bihorean, pentru zilele de 12 şi 13 februarie 2008.
Astfel, partea vătămată B. B. T. R. a declarat că la data de 12.02.2008, în urma unui anunţ în ziar, a contactat o persoană la numărul de telefon indicat în anunţ, în vederea închirierii unei garsoniere din Oradea, str. Olimpiadei, nr.29, bl.P+10, ap.97.
În urma discuţiilor purtate cu inculpata N.T., partea vătămată s-a deplasat la adresa indicată, unde s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi, cu care s-a înţeles să închirieze garsoniera pentru suma de 130 euro pe lună, dându-le cu acea ocazie un avans de 150 lei. După două zile, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul V. R. C. la Complexul „Lotus” din Oradea şi i-a mai dat suma de 500 lei, ocazie cu care acesta i-a înmânat o cheie şi o cartelă de interfon. A doua zi, când s-a dus la garsonieră, partea vătămată a constatat că nu se potriveşte cheia primită de la inculpat şi că în apartament se aflau alte două persoane care i-au comunicat că şi ei au închiriat aceeaşi garsonieră şi s-au mutat în ziua precedentă. În aceste condiţii, partea vătămată a constatat că a fost înşelată, ocazie cu care a anunţat organele de poliţie.
În data de 16.02.2008, inculpatul V. R. C. l-a contactat pe partea vătămată B. B. T. R. solicitându-i suma de 130 euro ca şi avans, oferindu-se să meargă la locuinţa părţii vătămate din localitatea Ucuriş nr. 216 după bani, ocazie cu care inculpatul Vâşca a fost reţinut de organele de poliţie pentru 24 de ore.
S-a menţionat că, tot în urma anunţului, în data de 12 februarie 2008, s-a mai interesat telefonic de închirierea garsonierei partea vătămată S. C. F., iar în data de 13.02.2008 părţile vătămate S. T. şi M. M. Aceştia au venit pe rând la garsonieră, s-au înţeles la preţul de închiriere, inculpaţii inducându-i în eroare că sunt proprietarii garsonierei.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, la data de 12.02.2008 s-a deplasat la garsonieră partea vătămată B. B. T. R., care s-a înţeles cu inculpaţii şi le-a dat acestora un avans de 150 lei, iar în data de 14.02.2008 s-a întâlnit cu inculpatul V. R. C. în zona Complexului Lotus din Oradea unde i-a mai dat 500 lei, primind în schimb o cheie de yală şi o cartelă pentru interfon. Partea vătămată s-a deplasat la 15.02.2008 la garsonieră pentru a se muta, ocazie cu care a constatat că nu sunt bune cheia şi cartela de la interfon, primite de la inculpat, iar garsoniera era ocupată de alte persoane care i-au comunicat că în urmă cu o zi închiriaseră ei garsoniera, realizând că a fost înşelat, motiv pentru care partea vătămată B. B. T. R. se constituie parte civilă faţă de inculpaţii V. R. C. şi N.T. cu suma de 650 lei.
În seara de 12.02.2008, partea vătămată S. C. F. s-a interesat de garsonieră, a venit şi s-a înţeles la preţ cu inculpaţii dându-le acestora 150 lei ca şi avans. A doua zi dimineaţa s-a întâlnit în faţa blocului cu inculpatul V. R. C. căruia i-a dat diferenţa de 650 lei, primind de la acesta cheia şi cartela de interfon, de data aceasta fiind cele reale.
În data de 14.02.2008, partea vătămată a trecut pe la garsonieră constatând că nu este nimeni, iar la data de 17.02.2008 a luat la cunoştinţă de faptul că garsoniera a fost închiriată altor persoane, constatând deci că a fost înşelată şi constituindu-se parte civilă faţă de inculpaţii V. R. C. şi N.T. cu suma de 800 lei.
În dimineaţa zilei de 13.02.2008, partea vătămată M. M. s-a deplasat la garsonieră, s-a înţeles cu inculpaţii V. R. C. şi N.T. şi le-a dat acestora 100 euro, iar după amiază s-a întâlnit cu inculpaţii în zona Stadionului F.C. Bihor, aceştia motivând că pleacă din localitate. Le-a dat încă 100 euro, primind în schimb două chei şi o cartelă de interfon, după care s-a deplasat la garsonieră şi a constatat că a fost înşelată, cheile şi cartela de interfon nefiind bune, motiv pentru care s-a constituit parte civilă faţă de inculpaţii V. R. C. şi N.T. cu suma de 200 euro.
În data de 14.02.2008, în jurul amiezii, partea vătămată S. T. s-a deplasat la garsonieră, s-a înţeles la preţ cu inculpaţii V. R. C. şi N.T. şi le-a dat acestora în avans suma de 100 lei, iar a doua zi s-a întâlnit cu inculpatul V. R. C. în faţa pasajului „Vulturul Negru” din Oradea unde i-a mai dat 300 lei, primind de la acesta o cheie şi o cartelă de interfon, urmând să se mai întâlnească în 18.02.2008 pentru a-i mai da acestuia încă 400 lei ca şi garanţie.
În data de 15.02.2008 partea vătămată S. T. s-a deplasat la garsonieră unde a constatat că nu sunt bune cheile şi cartela de interfon primite şi aflând de la vecini că a fost înşelat, alături de alte persoane, motiv pentru care se constituie parte civilă faţă de inculpaţii V. R. C. şi N.T. cu suma de 400 lei.
În cursul urmăririi penale, de la partea vătămată S. T. a fost ridicată o cheie de yală de înaltă siguranţă şi o cartelă de acces interfon, care au fost primite de la inculpatul V. R. C. şi care se află la dosarul cauzei în plic sigilat aflat la pagina 17 din dosar u.p., conform dovezii de ridicare din 19.02.2008 (fila 16 dosar u.p.).
Inculpaţii V. R. C. şi N.T. au recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptelor, declarând că banii obţinuţi în acest mod i-au cheltuit în interes personal şi că nu s-au gândit la consecinţe.
S-a arătat că starea de fapt mai sus reţinută rezultă din coroborarea datelor din procesul-verbal de depistare, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate B. B. T. R., S. C. F., M. M., S. T., dovezile de ridicare – predare, declaraţiile martorilor M. I. şi B. B. R., procesele verbale de confruntare dintre inculpaţi şi părţile vătămate, declaraţiile inculpaţilor, date ca învinuiţi în cursul urmăririi penale.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpaţilor V. R. C. şi N.T., care în perioada 12.02.2008-14.02.2008, atribuindu-şi în fals calitatea de proprietari ai unei garsoniere situată în Oradea, str. Olimpiadei, nr.29, bl. P+10, ap.97, jud. Bihor, au închiriat-o la patru părţi vătămate, primind de la acestea diferite sume de bani în avans, prejudiciul total fiind de cca. 2500 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în formă continuată, prev. şi ped. de art.215 al.2,3 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal .
Întrucât probele administrate în cauză dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea acestei infracţiuni, instanţa a dispus condamnarea acestora.
Astfel, constatând vinovăţia inculpatei N.T., instanţa de fond, în baza art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, a condamnat-o pe inculpată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, la o pedeapsă principală de 3 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
La individualizarea pedepsei aplicate acestei inculpate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă din partea specială a codului penal, împrejurările comiterii faptelor, contribuţia efectivă a inculpatei în ansamblul activităţii infracţionale, ea fiind cea care a dat anunţul în presă, privind închirierea garsonierei şi a răspuns la telefon părţilor vătămate, s-a ţinut apoi seama de cuantumul relativ redus al prejudiciului-1850 lei şi 200 euro, persoana inculpatei, cunoscută fără antecedente penale, recunoaşterea faptei în declaraţiile date la urmărirea penală. Pe de altă parte s-a avut în vedere atitudinea inculpatei, de sustragere de la judecată, ceea ce a impus aplicarea unei pedepse mai mari decât în cazul inculpatului Vâşca.
Considerând că nu se impune privarea de libertate a inculpatei N.T., aceasta fiind la primul contact cu legea penală, având un copil minor în întreţinere, deci cu posibilităţi reale de îndreptare şi reintegrare socială, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru ea, instanţa de fond, în baza art. 86/1 Cod penal, art.71 alin. 5 Cod penal va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 2 luni, stabilit conform art.86/2 Cod penal .
În baza art. 359 Cod procedură penală, instanţa i-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere, iar în baza art. 86/3 alin.1 lit. a Cod penal a obligat-o pe inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpată a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b-d Cod penal şi a obligaţiei stabilite, măsuri şi obligaţii pe care le impune inculpatei.
În baza art. 86/3 alin. 3 lit. a Cod penal, a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să desfăşoare o activitate remunerată.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, constatând că prejudiciul nu este recuperat, că răspunzători de producerea acestuia sunt inculpaţii, instanţa, în baza art. 14,15 şi 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 şi următ. Cod civil din 1864, îi va obliga, în solidar, să plătească părţii civile B. B. T. R. suma de 650 lei despăgubiri civile, părţii civile S. C. F. suma de 800 lei despăgubiri civile, părţii civile M. M. suma de 200 euro despăgubiri civile şi părţii civile S. T. suma de 400 lei despăgubiri civile,
În baza art. 118 alin. lit. b) Cod penal s-au confiscat în favoarea statului, o cheie de yală de înaltă siguranţă şi o cartelă de acces interfon, aflate în plic sigilat la fila 17 dosar u.p., bunuri folosite de inculpaţi pentru a înşela părţile vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata N.T., care a criticat-o pentru nelegalitate, întrucât prima instanţă a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea normelor legale de citare, aceasta fiind citată la o adresă la care nu mai locuia.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, curtea constată că recursul formulat în cauză este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 21 din Codul de procedură penală, având în vedere următoarele:
Art. 385/9 pct. 21 din Codul de procedură penală prevede că hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această imposibilitate.
Potrivit art. 291 din Codul de procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este legal îndeplinită.
Conform art. 177 alin. 1 din Codul de procedură penală, învinuitul sau inculpatul se citează de la adresa unde locuieşte, iar conform alineatului 2 al aceluiaşi articol, dacă printr-o declaraţia dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indiciat un alt loc pentru a fi citat, el este citat de la locul indicat.
Curtea constată că în cauza dedusă judecăţii, inculpata a dat declaraţii doar în cursul urmăririi penale, în care a indicat adresele din Oradea, B-dul Decebal, nr. 11, bl. D88, sc. A, et. I, ap, 7, Oradea, str. Sfântul Apostol Andrei, nr. 123, bl. Pb 4, ap. 8, şi reşedinţa din satul Ghiorac, nr. 118, jud. Bihor (a se vedea declaraţia olografă aflată la filele 54-55 din dosarul de urmărire penală).
Pe parcursul judecării cauzei în faţa primei instanţe, inculpata a fost citată de la ambele adrese din Oradea şi toate dovezile de îndeplinire a procedurii de citare s-au restituit cu menţiunea afişării citaţiei, nu şi de la reşedinţa din Ghiorac, nr. 118, pe care inculpata a indicat-o în cursul urmăririi penale.
Prin urmare, susţinerea inculpatei că nu a avut cunoştinţă de procesul penal întrucât a fost citată de la adresele la care nu mai locuia, fapt confirmat şi de procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere existente la dosarul instanţei de fond este întemeiată. Rezultă că pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpata îşi avea reşedinţa la părinţii săi, reşedinţă pe care a indicat-o în cursul urmării penale şi unde instanţa trebuia să dispună citarea acesteia.
În condiţiile în care cauza s-a judecat cu nelegala citare a inculpatei, curtea reţine că acesteia i s-a încălcat dreptul la apărare, drept consfinţit de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului privind dreptul la un proces echitabil, inculpata fiind privată de posibilitatea de a-şi face apărarea faţă de învinuirile care i se aduc prin actul de inculpare.
Prin urmare curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. c din Codul de procedură penală, va admite recursul peste termen declarat de inculpata N.T., va casa sentinţa atacată şi ca dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea, ţinând seama de considerentele prezentei decizi.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
