Prin cererea introdusă la Judecătoria Mizil şi înregistrată la data de 05.11.2014 sub nr……, Hauptzollamt Landshut (Biroul Vamal Central Landshut), a solicitat recunoaşterea deciziei având număr de referinţă 7524-SV 3300-EV 768/12-F1002 din data de 22.10.2012, definitivă la data de 05.11.2012, prin care numitului P.S.M., i s-a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 100 euro şi cheltuieli judiciare în cuantum de 23,50 euro, pentru săvârşirea contravenţiei de desfăşurare a unei activităţi cu caracter salarial fără permis de muncă, solicitându-se instanţei punerea în executare a pedepsei pecuniare în valoare totală de 123,50 euro.
La dosar s-au depus o serie de înscrisuri, respectiv certificatul completat şi semnat, conform formularului prevăzut în anexa Deciziei-Cadru 2005/214/JAI, traducerea acestuia şi respectiva decizie, din care rezultă că numitului P.S.M. i s-a aplicat o amendă de 100 euro, pentru comiterea unei contravenţii, respectiv desfăşurarea de activităţi lucrative fără aprobare de muncă, reţinându-se că, la un control efectuat în temeiul 2 şi urm.SchwarzArbG (legea privind combaterea muncii la negru) funcţionarii Biroului Vamal Central Landshut au efectuat la data de 20.09.2012 o inspecţie pe şantierul Durneck 24 ½, 85356 Freising, ocazie cu care, numitul a fost depistat efectuând lucrări de montaj pardoseală; declaraţia depusă de el la administraţia Oraşului Freising privind exercitarea unei activităţi independente de zugrav fusese scoasă din evidenţă din oficiu la data de 30.12.2011, de altfel, numitul nu exercita pe şantier o activitate în calitate de lucrător independent; el nu poseda nici unelte proprii, nici un autovehicul propriu sau permis de conducere; lucrările de montat pardoseală, de turnat beton şi de zugrăveală le executa împreună cu cetăţeanul polonez J.B., care lucra de asemenea pentru M.Y., iar pentru activitatea depusă el primea o remuneraţie fără a emite vreo factură; cu ocazia audierii sale la data de 20.09.2012, numitul a declarat el însuşi că lucrează pentru M. Y. în calitate de angajat şi nu în calitate de lucrător independent, fiind obligat şi la suma de 23,50 euro, reprezentând cheltuielile procedurilor.
La primul termen de judecată din data de 24.11.2014, instanţa a procedat la legitimarea intimatului P.S.M., acesta fiind legitimat cu carte de identitate provizorie seria ……. nr……., CNP………, intimatul precizând că nu a avut cunoştinţă de amenda administrativă, pe care o recunoaşte şi îşi ia angajamentul că o va achita.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că autorităţile germane au solicitat recunoaşterea deciziei având număr de referinţă 7524-SV 3300-EV 768/12-F1002 din data de 22.10.2012, pronunţată de autorităţile judiciare germane, definitivă la data de 05.11.2012, emisă de Hauptzollamt Landshut (Biroul Vamal Central Landshut), prin care numitului P.S.M. i s-a aplicat o sancţiune pecuniară, respectiv amenda de 100 euro, pentru comiterea unei contravenţii.
În decizia mai sus menţionată, prin care a fost obligat la plata amenzii în cuantum de 100 euro şi la suma de 23,50 euro, reprezentând cheltuielile procedurilor, s-a reţinut că, la un control efectuat în temeiul 2 şi urm.SchwarzArbG (legea privind combaterea muncii la negru) funcţionarii Biroului Vamal Central Landshut au efectuat la data de 20.09.2012 o inspecţie pe şantierul Durneck 24 ½, 85356 Freising; cu această ocazie, numitul a fost depistat efectuând lucrări de montaj pardoseală; declaraţia depusă de el la administraţia Oraşului Freising privind exercitarea unei activităţi independente de zugrav fusese scoasă din evidenţă din oficiu la data de 30.12.2011; de altfel, numitul nu exercita pe şantier o activitate în calitate de lucrător independent; el nu poseda nici unelte proprii, nici un autovehicul propriu sau permis de conducere; lucrările de montat pardoseală, de turnat beton şi de zugrăveală le executa împreună cu cetăţeanul polonez J.B., care lucra de asemenea pentru M. Y.; pentru activitatea depusă el primea o remuneraţie fără a emite vreo factură. Cu ocazia audierii sale la data de 20.09.2012, numitul a declarat el însuşi că lucrează pentru M. Y. în calitate de angajat şi nu în calitate de lucrător independent.
Potrivit art. 234 indice 1 din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a unei sancţiuni pecuniare aplicate pentru încălcarea de către o persoană fizică sau juridică a unor norme de drept penal sau a altor norme legale, se realizează în temeiul dispoziţiilor prezentei secţiuni, dacă sancţiunea pecuniară constă într-o sumă de bani de cel puţin 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume:
a) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată printr-o hotărâre executorie, cu titlu de amendă penală sau administrativă, după caz; sau
b) reprezentând despăgubiri acordate, prin aceeaşi hotărâre executorie, părţii vătămate care nu s-a constituit parte civilă, atunci când instanţa s-a aflat în exercitarea competenţei sale în materie penală;
c) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată cu titlu de cheltuieli judiciare sau administrative;
d) care trebuie să fie virată către un fond public sau al unei organizaţii de asistenţă a victimelor, la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată prin aceeaşi hotărâre executorie.
(2) Nu intră sub incidenţa prezentei secţiuni punerea în executare a dispoziţiilor:
a) privind confiscarea instrumentelor sau produselor infracţiunilor;
b) civile, care decurg dintr-o acţiune în daune şi restituire şi care sunt executorii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială.
Conform art. 239 din Legea nr.302/2004, următoarele infracţiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislaţia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru şi fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoaşterea şi executarea hotărârilor:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă;
5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;
7. corupţia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
9. spălarea produselor infracţiunii;
10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatică;
12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie;
13. facilitarea intrării şi şederii ilegale;
14. omorul, vătămarea corporală gravă;
15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane;
16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostateci;
17. rasismul şi xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;
20. înşelăciunea;
21. racketul şi extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea şi pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plată;
25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intenţie;
30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale;
31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;
32. sabotajul;
33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase;
34. contrabanda cu mărfuri;
35. încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;
36. ameninţări şi acte de violenţă împotriva persoanelor, inclusiv violenţa din cadrul evenimentelor sportive;
37. prejudicii supuse legii penale;
38. furtul;
39. infracţiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune în aplicare obligaţiile ce reies din instrumentele internaţionale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunităţii Europene*) sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), executarea sancţiunii pecuniare este subordonată condiţiei ca fapta la care se referă hotărârea autorităţii judiciare sau administrative străine să fie prevăzută şi de legea română.
În art 240 din Legea nr. 302/2004 se indică motivele de nerecunoaştere şi neexecutare:
(1) Autorităţile judiciare române de executare pot refuza să recunoască şi să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască şi să execute hotărârea şi dacă se stabileşte că:
a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancţionată:
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiaşi stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa şi la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau
(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:
– aceasta a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau
– aceasta, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
– după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, deşi i s-au adus la cunoştinţă în mod expres procedurile iniţiate împotriva sa şi posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunţat în mod expres la dreptul la o procedură orală şi a indicat că nu contestă cauza;
Prin hotărârea pronunţată de statul german în data de 22.10.2012, definitivă la data de 05.11.2012, intimatul P.S.M., CNP……….., născut la data de ……., în comuna…….., judeţul….., domiciliat în comuna ……., sat …….., nr…….., judeţul ……., a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 100 euro, la care se adaugă cheltuieli judiciare în cuantum de 23,50 euro, pentru comiterea contravenţiei de desfăşurare de lucrări de montaj pardoseală, fără a deţine permis corespunzător de Agenţia Federală a Muncii, contravenţia fiind prevăzută de articolul 284 alin. 1 Cod social, coroborat cu art. 404 alin. 2 nr. 4 Cod social german.
Potrivit Legii nr. 302/2004 – Secţiunea a IV–a ,,Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare” (art. 233-247), se pot recunoaşte reciproc sancţiunile aplicate în alte ţări pentru a fi puse în executare în ţara unde îşi are domiciliul cel condamnat.
În secţiunea respectivă, la art. 239 alin. 2 se prevede faptul că pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. 1, executarea sancţiunii pecuniare este subordonată condiţiei ca fapta la care se referă hotărârea autorităţii judiciare sau administrative străine să fie prevăzută şi de legea română.
În speţă, fapta reţinută în sarcina intimatului P.S.M, este aceea de prestare de activitate remunerată în calitate de salariat, fără a avea autorizaţie de la Agenţia Federală a Muncii, faptă ce nu este prevăzută la art. 239 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind necesar a se verifica dubla incriminare.
În dreptul român, potrivit O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, cei care sunt pasibili de răspundere contravenţională sunt angajatorii, în situaţia în care primesc sau menţin la muncă un străin fără autorizaţie de muncă, neexistând vreo sancţiune în acest sens aplicabilă lucrătorului străin ce poate desfăşura activitate pe teritoriul României în cadrul unui contract al cărui beneficiar este o persoană fizică sau juridică ce desfăşoară activitate în România. Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări, fiind, de altfel, inechitabil a pretinde respectarea legii interne contravenţionale unui străin, aplicându-i acestuia sancţiuni contravenţionale pentru aspecte ce ar fi trebuit cunoscute şi respectate de angajator, acesta din urmă fiind cel care derulează activitatea în statul respectiv, încasând sume de bani pentru lucrările contractate, context în care şi răspunderea trebuie să îi aparţină.
Faţă de cele expuse, instanţa a apreciat că se impune respingerea cererii de recunoaştere formulată de Biroul Federal de Justiţie din Germania, în temeiul art. 239 alin. 2 coroborat cu art. 241 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevăd că, executarea sancţiunii pecuniare este subordonată condiţiei ca fapta la care se referă hotărârea autorităţii judiciare sau administrative străine să fie prevăzută şi de legea română, context în care fapta, aşa cum a fost descrisă în cererea de recunoaştere, nu reprezintă în sistemul de drept român, nici faptă penală şi nici măcar contravenţie, prevederile O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, fiind în sensul că angajatorii sunt cei pasibili de sancţiuni contravenţionale atunci când primesc sau menţin la muncă un străin fără autorizaţie de muncă, fără să existe sancţiuni contravenţionale pentru salariaţii străini ce lucrează pe teritoriul României pentru o persoană juridică română sau pentru o persoană juridică străină ce poate desfăşura activitate pe teritoriul României în cadrul unui contract al cărui beneficiar este o persoană fizică sau juridică ce desfăşoară activitate în România.
În baza art. 247 lit. b) din Legea nr.302/2004, a dispus informarea autorităţii competente din statul emitent cu privire la nerecunoaşterea deciziei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
