Cuantumul exagerat în privinţa onorariului de avocat. Lipsa, ca incidente în speţă, a dispoz. art. 968 şi, respectiv, art. 966 Cod civil, privind cauza imorală şi lipsa cauzei.


Cu referire la criticile ce vizează, în esenţă, reţinerea ca incidente în speţă a dispoziţiilor art.968 şi, respectiv, art.966 Cod civ., privind cauza imorală şi lipsa cauzei, acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, chiar Statutul profesiei de avocat, prevede, pentru contractul de asistenţă juridică, şi obligativitatea de a îndeplini toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii (art.126 alin.1 din Statut), ceea ce înseamnă că acesta are regimul juridic al unei convenţii, fiind supus condiţiilor esenţiale pentru validitatea convenţiilor, între care şi cauza, prevăzute de art.948 şi următ. Cod civil.

Prin urmare, îndeplinirea celorlalte condiţii, cerute ad probationem sau pentru opozabilitate faţă de terţi, nu înseamnă legalitatea contractului, decât dacă sunt îndeplinite şi condiţiile de validitate privind capacitatea, consimţământul, obiectul  şi  cauza contractului.

Prin urmare, îndeplinirea celorlalte condiţii, cerute ad probationem sau pentru opozabilitate faţă de terţi, nu înseamnă legalitatea contractului, decât dacă sunt îndeplinite şi condiţiile de validitate privind capacitatea, consimţământul, obiectul  şi  cauza contractului.

Or, în ceea ce priveşte cauza clauzei din contract, referitoare la onorariul de succes de 800.000 Euro, în mod corect a stabilit Tribunalul că este o cauză  imorală, având  în vedere, în principal, natura şi  complexitatea litigiului pentru care s-a  încheiat contractul de asistenţă juridică, respectiv partaj succesoral finalizat prin tranzacţie, durata acestuia nefiind hotărâtoare pentru stabilirea unui asemenea cuantum al onorariului de succes, peste onorariul fix de 1000 Euro.

Or, în ceea ce priveşte cauza clauzei din contract, referitoare la onorariul de succes de 800.000 Euro, în mod corect a stabilit Tribunalul că este o cauză  imorală, având  în vedere, în principal, natura şi  complexitatea litigiului pentru care s-a  încheiat contractul de asistenţă juridică, respectiv partaj succesoral finalizat prin tranzacţie, durata acestuia nefiind hotărâtoare pentru stabilirea unui asemenea cuantum al onorariului de succes, peste onorariul fix de 1000 Euro.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova, la data de 06.05.2008, reclamantul A.C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a contractului de asistenţă juridică nr. 33 din 16.12.2006, încheiat între părţi, în ce priveşte clauzele înscrise la pct. 2.2 al art. 2 şi art. 5 din contract, referitoare la plata sumei de 800.000 Euro- onorariu de succes şi la urmărirea bunurilor imobile.

S-a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că, între părţi, s-a încheiat un contract de asistenţă şi reprezentare juridică în dosarul nr. 13295/54/2006 (23956/C/2006) al Judecătoriei Craiova, având ca obiect dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defunctei G.M. şi privind pe A.C.I., în calitate de reclamant, şi pe numiţii G.A. , G.E. şi D.M., în calitate de pârâţi. Litigiul s-a finalizat la data de 08.06.2007 prin pronunţarea unei hotărâri de expedient, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care reclamantului i-au fost atribuite următoarele bunuri : cota de 1/10 din trei imobile situate în Craiova, cota de 1/2 din 5,4 ha pădure situată în comuna Malu Mare şi 5 ha teren situat în comuna Coşoveni.

Reclamantul, înainte de pornirea procesului, a discutat cu d-na avocat  despre  termenii contractului de asistenţă şi reprezentare juridică, cuantumul onorariului fiind fixat la suma de 1000 lei RON, pe care a achitat-o la acea dată.

La ultimul termen de judecată din data de 08.06.2007, la solicitarea d-nei avocat, motivată de faptul că îi este necesar în contabilitate, şi având încredere în aceasta, a semnat un contract de reprezentare ” în alb “.

S-a invocat de reclamant, drept motiv de nulitate absolută, eroarea destructivă de consimţământ (error in negotio), ce subzistă din împrejurarea că a semnat respectivul contract numai în considerarea onorariului de 1000 RON, pe care l-a considerat ca fiind just raportat la natura litigiului, la complexitatea  acestuia şi la valoarea bunurilor ce urmau a-i fi atribuite, neavând cunoştinţă de obligativitatea achitării ulterioare a vreunui onorariu de succes şi a cuantumului acestuia.

De asemenea, s-a invocat de reclamant ca motiv de nulitate şi cauza ilicită şi imorală a clauzei contractuale privitoare la onorariul de succes.

S-a mai arătat că onorariul de succes are un cuantum exagerat ce nu a fost calculat cu respectarea criteriilor prevăzute de lege şi că nu ar fi acceptat niciodată o asemenea clauză cu un caracter împovărător şi imposibil de executat, un asemenea onorariu depăşind cu mult obiectul cauzei, cu atât mai mult cu cât posibilităţile sale materiale sunt modeste, fiind pensionar.

Prin sentinţa civilă  nr.12639/16.09.2008, pronunţată de  Judecătoria Craiova, în dosarul nr.9926/215/2008, a fost  respinsă acţiunea formulată de reclamantul A.C.I., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E.

Pentru a se  pronunţa astfel, instanţa  a  reţinut că între părţi s-a încheiat contractul nr.33/16.12.2006, prin care pârâtul s-a obligat să-i asigure reclamantului servicii de asistenţă juridică.

Prin art. 2 din contract, s-a stabilit un onorariu în cuantum de 1000 ROL şi un onorariu de succes de 800 000 Euro, acesta urmând a se achita de către A.C.I. la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei ce urma a se  pronunţa în dosarul nr. 13295/54/2006, al Judecătoriei Craiova.

Prin sentinţa civilă nr.8542/08.06.2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 13295/54/2006, s-a luat act de tranzacţia intervenită între reclamantul  A.C.I. şi numiţii G.A., D.M. şi G.E. şi s-a consfinţit învoiala acestora pentru partaj succesoral, reclamantului revenindu-i următoarele bunuri din masa succesorală a defunctei G.M. : cota de 1/10 din imobilul situat în Craiova, str. P.P. Carp nr. 8, cota de 1/10 din imobilul situat în Craiova str. P.P. Carp nr. 7, 1/10 din imobilul situat în Craiova, str. Unirii nr.159,  cota de 1/2 din 5,4 ha pădure situată în comuna Malu Mare, sat Ghindeni, Jud. Dolj şi 5 ha teren situat pe raza comunei Coşoveni.

Potrivit art. 126 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, ” contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă cerută ad probationem. El trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii … “, trebuind să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile prevăzute de art. 127, printre care onorariul.

Potrivit art. 129 alin.1, contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă executorie, în condiţiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanţele din onorariu.

Reclamantul nu a achitat pârâtului suma stabilită cu titlu de onorariu de succes, astfel că pârâtul l-a învestit cu formulă executorie şi l-a pus în executare în dosarul nr. 37/E/2008 al BEJ C.F.

Reclamantul a invocat ca motiv de nulitate a contractului eroarea destructivă de consimţământ (error in negotio), ce ar subzista din împrejurarea că a semnat contractul numai în considerarea onorariului de 1000 RON.

Analizând contractul dintre părţi, instanţa a  constatat  că părţile au semnat contractul, exprimându-şi astfel consimţământul la încheierea acestuia, iar reclamantul nu şi-a dovedit susţinerile, deşi sarcina probei îi revenea, conform art. 1169 Cod civil.

În privinţa celui de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamant, instanţa  a reţinut  că potrivit art. 948 pct.4 Cod civil, una dintre condiţiile pentru valabilitatea unei convenţii este o cauză licită, obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită neavând niciun efect.

În structura cauzei actului juridic civil intră două elemente : scopul imediat (scopul obligaţiei) şi scopul mediat (scopul actului juridic).

În contractele sinalagmatice cauza consimţământului fiecărei părţi constă în prefigurarea mintală a contraprestaţiei, iar scopul mediat reprezintă motivul determinant al încheierii unui act juridic, condiţiile de valabilitate pentru cauza actului juridic raportându-se la scopul mediat.

Dispoziţiile art. 968 Cod civil stabilesc că este nelicită cauza care este prohibită de legi, care este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.

Instanţa  a constatat că părţile au încheiat contractul la data de 16.12.2006, pârâtul obligându-se să asigure reclamantului servicii de asistenţă juridică, reprezentare, redactare şi semnare căi de atac, mediere în dosarul de partaj succesoral nr. 23956/C/2006, stabilindu-se onorariul de succes de 800 000 Euro ce urma a se achita de reclamant la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei ce se va pronunţa în dosarul nr. 13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova şi că actul juridic dintre părţi a avut drept cauză intenţia reclamantului de a beneficia de servicii juridice, respectiv a pârâtului de a acorda astfel de servicii, şi de a primi pentru activitatea sa profesională onorariul (art. 132 din statut), art. 134 stabilind dreptul avocatului de a stabili onorariul de succes, pe lângă cel fix.

Analizând convenţia părţilor, instanţa a reţinut  că aceasta a fost stabilită înainte de soluţionarea definitivă a dosarului nr.13295/54/2006, plata urmând a se efectua numai în cazul în care reclamantul avea câştig de cauză, fiind vorba de ” onorariu de succes “, şi de o convenţie încheiată sub condiţie suspensivă.

Prin condiţie suspensivă se înţelege acel eveniment viitor şi nesigur  ca realizare, de a cărui îndeplinire depinde naşterea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative (art. 1017 Cod civil).

Dreptul pârâtului de a cere îndeplinirea obligaţiei a luat naştere la data când a rămas definitivă şi irevocabilă sentinţa pronunţată în dosarul nr. 13295/54/2006, la aceeaşi dată născându-se şi obligaţia reclamantului de a achita acest onorariu.

Faptul că, ulterior încheierii contractului, litigiul s-a soluţionat printr-o tranzacţie, nu are relevanţă asupra valabilităţii clauzei, reclamantul având posibilitatea de a invoca aceste aspecte pe calea unei contestaţii la executare unde urma a se stabili dacă, în raport de modul de finalizare a cauzei, se putea executa sau nu onorariul de succes.

Întrucât reclamantul nu a dovedit nici caracterul ilicit sau imoral al cauzei, instanţa a apreciat  neîntemeiată acţiunea şi a  respins-o.

Împotriva  acestei sentinţe  a  declarat apel  reclamantul A.C.I., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A invocat necompetenţa materială  a  Judecătoriei Craiova,  ca  motiv de ordine publică, fiind o cauză de natură  comercială, dată de calitatea  pârâtului  şi de valoarea  mare a obiectului  acestei cauze  800.000 EURO.

În esenţă, a  arătat că  prima instanţă  a apreciat eronat  că nu există vreo clauză nelegală şi că  onorariul este stabilit  conform statutului  profesiei de avocat.

Prin decizia civilă nr. 274 din 05.05.2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a admis  apelul formulat de către reclamantul A.C.I. împotriva sentinţei civile nr. 12639 din 16.09.2008, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9926/215/2007, în contradictoriu cu intimatul-pârât Cabinet Individual Avocat C.E.

S-a schimbat în tot sentinţa civilă atacată în sensul că pe fond s-a admis  acţiunea  formulată de  reclamatul A.C.I. şi s-a constatat nulitatea clauzelor  înscrise  la  punctul 2.2.  din art. 2 şi art. 5 din contractul nr.  33 din 16 decembrie 2006.

S-a luat act  că nu se solicită cheltuieli de  judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Craiova  este neîntemeiată, instanţa fiind  investită cu o cerere  având ca obiect  constatarea nulităţii unor clauze  contractuale,  aşadar aprecierea şi analizarea  legalităţii  acestora  în raport de  dispoziţiile legii,  fără a  interesa  suma trecută  în contractul de asistenţă, câtă vreme reclamantul neagă şi contestă  tocmai valabilitatea clauzei  ce  o menţionează.

Prin  urmare, competenţa nu este cea prevăzută  de art. 2 din Codul de Procedură civilă, ci aparţine Judecătoriei,  fiind instanţă civilă  de drept comun.

Cauza dedusă judecăţii nu este de natură comercială, în privinţa faptelor de  comerţ obiective, subiective sau mixte, fiind aplicabile  dispoziţiile  Codului Comercial, însă  în speţa dedusă judecăţii nu se pune  problema comercialităţii cauzei determinată de  calitatea  pârâtului.

Asupra fondului cauzei, tribunalul a constatat  că prima instanţă  a apreciat în mod eronat  legalitatea clauzei  prin  care se  stabilea  un onorariu de succes de 800.000 Euro  ( art. 2 pct.2.2)  şi a celei prin care s-a consemnat  că  reclamantul -client  A.C.I. este de acord  cu urmărirea  bunurilor imobile ce  au făcut obiectul hotărârii  nr.13295  a  Judecătoriei Craiova  ( art.  5).

Astfel,  Tribunalul  a constatat că aceste două  clauze contravin nu numai legii  dar şi principiilor eticii, deontologiei  profesionale  şi moralei, fiind  în contrast evident  chiar şi cu realităţile economico-sociale actuale.

Art.132  din Statutul profesiei de  avocat prevede  că :”Pentru activitatea  sa  profesională  avocatul are dreptul la onorariu  şi acoperirea  tuturor cheltuielilor făcute în interesul  clientului său. Onorariile  vor fi stabilite în raport de  dificultatea, amploarea sau durata  cazului.”

Tot acest text  de lege stabileşte  elementele  în funcţie de  care  trebuie  stabilit cuantumul  onorariului,  respectiv timpul şi volumul  de muncă solicitată  pentru executarea  mandatului  primit,  natura, noutatea şi dificultatea  cazului, situaţia financiară a clientului  şi alte  asemenea elemente.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâtul CABINET INDIVIDUAL AVOCAT C.E., criticându-le pentru nelegalitate.

Critica vizează faptul că decizia tribunalului este superficială, cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina, interpretând greşit clauza contractuală, încălcând dispoz. art. 969 Cod civil.

Prin decizia civilă nr. 16/12 ianuarie 2010, pronunţată de  Curtea de Apel  Craiova,  în dosarul nr.9926/215/2008,  a fost admisă  recursul declarat de pârâtul CABINET INDIVIDUAL AVOCAT C.E. împotriva deciziei civile nr. 274 din data de 5 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 9926/215/2008 şi a sentinţei civile nr.12639 din 16.09.2008, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr.9926/215/2007, în contradictoriu cu intimatul reclamant A.C.I.- decedat, având următorii moştenitori  A.M., B. V. şi A.L.

Au fost casate ambele hotărâri şi dispusă trimiterea cauzei pentru soluţionarea pe fond la Tribunalul Dolj.

Pentru a se  pronunţa  astfel, instanţa a  reţinut că potrivit art. 2 alin.1 lit. b Cod pr. civ., tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei şi deci, urma ca litigiul să se judece în primă instanţă de către tribunal şi nu de către Judecătoria Craiova.

În consecinţă, în cauză, sunt întrunite dispoz. art. 304 pct. 3 Cod pr. civ., astfel că prin hotărârile date s-a încălcat competenţa materială a tribunalului de a judeca în primă instanţă, urmând astfel a se admite recursul, a se casa ambele hotărâri şi a se dispune trimiterea cauzei pentru soluţionarea pe fond, la Tribunalul Dolj, ca primă instanţă.

Prin decizia civilă nr.156 din 01 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a admis  acţiunea formulată de  reclamantul A.C.I. , decedat la 20.08.2009  şi continuată  de  reclamantul  moştenitor  A.L. , în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E.

S-a constatat nulitatea clauzei  înscrise  la pct. 2.2  din art.  2 şi a clauzei  înscrise  la  art. 5  din contractul de  asistenţă  juridică  nr.33/16.12.2006 încheiat de reclamantul defunct  şi pârât.

Rejudecând în fond după casare, instanţa a constatat următoarele;

Prin contractul de asistenţă juridică nr.33/16.12.2006 încheiat de pârâtul Cabinet Individual “E.C.” şi defunctul reclamant A.C.I., având ca obiect asistenţă juridică, reprezentare, redactare şi semnare cereri, căi de atac, mediere în dosarul de partaj succesoral nr.23956/C/2006 al Judecătoriei Craiova sau 13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova a fost stabilit un onorariu fix  de 1000 lei şi prin art.2 pct- 2.2 s-a stabilit un onorariu de succes de 800 000 de euro ce se achită de către A.C.I. la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei ce se va pronunţa în dosar 13295/54/2006 a Judecătoriei Craiova.

Potrivit art. 5 din acelaşi contract clientul A.C.I. este de acord cu urmărirea bunurilor imobile ce se vor atribui în lot prin hotărârea din dosarul 13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova.

În cauză, Tribunalul constată că acea clauză  privind achitarea unui onorariu de succes în cuantum de 800 000 euro, contravine principiilor eticii, deontologiei profesionale şi moralei.

În conformitate cu dispoziţiile statutului profesiei de avocat, onorariul acestora va fi stabilit în raport de dificultatea, amploarea şi durata cazului. De asemenea  avocatul are dreptul,ca în completarea onorariului fix, să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat.

Potrivit Codului Deontologic al Avocaţilor, avocatul trebuie să-şi informeze clientul cu privire la tot ce cere cu titlu de onorariu iar valoarea însumată a onorariilor sale trebuie să fie echitabilă şi justificată.

În raport de aceste texte de lege şi având în vedere natura cauzei în care a fost acordată asistenţa judiciară  – partaj succesoral- a faptului că acesta nu este un proces cu grad de complexitate sau cu caracter de noutate pentru avocat, instanţa a apreciat că inserarea onorariului de succes în sumă de 800 000 euro care reprezintă un onorariu exorbitant pentru clientul reclamant, constituie un fapt imoral.

În plus, s-a apreciat că această clauză nu este valabilă având în vedere şi faptul că pentru achitarea onorariului de succes nu a fost stabilit un anumit rezultat ce trebuia atins de către avocat, aşa cum prevăd dispoziţiile statutului profesiei de avocat.

În ceea ce priveşte clauza inserată la art.5 din contract, instanţa a apreciat că aceasta este nulă pentru lipsa cauzei.

Când lipsa cauzei se datorează lipsei scopului imediat, această lipsă se răsfrânge şi asupra scopului mediat, lăsând actul juridic fără suport juridic, astfel încât sancţiunea care intervine va fi nulitatea absolută.

Faţă de aceste motive, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.966 cod civil în ceea ce priveşte cauza celor două clauze aflate în litigiu,  raportându-se la dispoziţiile art.948 cod civil instanţa a admis acţiunea şi, în consecinţă, a constatat nulitatea acestora.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E., motivând, în esenţă, următoarele :

Motivarea instanţei este nefondată, faţă de dispoziţiile statutului profesiei de avocat, de complexitatea dosarului, reclamantul  beneficiind de asistenţă juridică pe perioada 2003-2007, în două cauze civile – nulitate  certificat de moştenitor şi partaj – el neformulând nici o cerere, conform Legii 10/2001, alături de ceilalţi moştenitori.

Contractul s-a  încheiat conform art.126 alin.1 şi art.127 din Statutul profesiei de avocat, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de lege.

Reclamantul a invocat eroarea obstructivă de consimţământ, ca şi cauză de nulitate a contractului, însă nu şi-a dovedit susţinerile, sub acest aspect.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate,  invocat de reclamant, acesta este neîntemeiat, întrucât, în speţă, actul juridic a avut drept cauză intenţia reclamantului de a beneficia de servicii juridice, respectiv, a pârâtului de acorda astfel de servicii şi de a primi, pentru activitatea sa profesională, onorariul (art.132 din statut), art.134 stabilind dreptul avocatului de a preciza onorariu de succes, pe lângă cel fix. Întrucât reclamantul a beneficiat de serviciile avocatului pe o perioadă de 4 ani, onorariul de succes are caracter complementar şi se poate stabili în funcţie de rezultat, într-o sumă fixă, înţelegerea dintre părţi, nu încalcă dispoziţiile statutului, rezultă că anularea clauzelor din Contract, este ilegală. Finalizarea procesului de partaj prin tranzacţie, după 4 ani, nu are relevanţă asupra valabilităţii cauzei, reclamantul având posibilitatea de a invoca aceasta pe calea unei contestaţii la executare. În faza cercetărilor penale, reclamantul a recunoscut existenţa înţelegerii privind onorariul de succes, dar într-un procent mai mic, semnând contractul la rubrica “Client” cu B.I.

Apelul nu este fondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de apelantul pârât, conform art.295 alin.1 Cod pr. civ., se constată că instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt, aplicând în mod corespunzător şi dispoziţiile legale în materie, respectiv art.966-968 Cod civ., privind cauza, ca şi condiţie esenţială pentru validitatea convenţiilor.

Astfel, prin sentinţa apelată, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că, în speţă, clauza din contract privind achitarea onorariului de succes  în cuantum de 800.000 Euro, contravine principiilor eticii, deontologiei profesionale şi morale, constituind un fapt imoral, aşa  încât, sub acest aspect, este vorba de o cauză imorală (art.968 Cod civ.), care atrage nulitatea clauzei respective; de asemenea, această clauză nu este valabilă, având în vedere şi faptul că, pentru achitarea onorariului de succes, nu a fost stabilit un anumit rezultat, aşa cum prevăd dispoziţiile statutului profesiei de avocat. În ceea ce priveşte clauza referitoare la acordul reclamantului pentru urmărirea imobilelor ce i se vor atribui în lot, prin hotărârea de partaj, Tribunalul a reţinut că aceasta este nulă, pentru lipsa cauzei (art.966 Cod civ.), lipsind scopul imediat, constând în prefigurarea mentală a unei contraprestaţii sau a executării prestaţiei pentru care urmează a i se urmări bunurile, care se răsfrânge şi asupra scopului imediat, lăsând actul juridic fără suport juridic, astfel  încât, sancţiunea care intervine este nulitatea absolută.

Prin urmare, în soluţionarea apelului împotriva hotărârii Tribunalului, interesează numai criticile ce vizează dispozitivul şi considerentele sentinţei, în concret cauza imorală şi, respectiv lipsa cauzei, ce atrag nulitatea clauzelor din contractul de asistenţă juridică, încheiat pentru dosarul de partaj nr.13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova.

În consecinţă, celelalte critici şi susţineri ale apelantului pârât, care vizează alte aspecte, cum ar fi: acordarea de asistenţă juridică şi în alte dosare; îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege (Statut) la încheierea contractului; eroarea destructivă de consimţământ, ca şi cauză de nulitate a contractului sau recunoaşterea reclamantului privind  încheierea contractului;  cauza, ce vizează contractul de asistenţă juridică în ansamblul său; alegerea altei căi procedurale;  se apreciază de Curte, ca irelevante în modul de soluţionare a apelului; acestea exced considerentelor sentinţei, neconstituind deci motive de fapt şi de drept (cum prevede art.287 alin.1 şi 3 Cod pr. civ.) prin care se combat considerentele avute în vedere de instanţa de fond, la pronunţarea soluţiei de constatare a nulităţii celor două clauze ale contractului, pentru cauză imorală şi, respectiv, lipsa cauzei.

Cu referire la criticile ce vizează, în esenţă, reţinerea ca incidente în speţă a dispoziţiilor art.968 şi, respectiv, art.966 Cod civ., privind cauza imorală şi lipsa cauzei, acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente :

Astfel, chiar Statutul profesiei de avocat, prevede, pentru contractul de asistenţă juridică, şi obligativitatea de a îndeplini toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii (art.126 alin.1 din Statut), ceea ce înseamnă că acesta are regimul juridic al unei convenţii, fiind supus condiţiilor esenţiale pentru validitatea convenţiilor, între care şi cauza, prevăzute de art.948 şi următ. Cod civ.

Clauza privind onorariul de succes de 800.000 Euro, are o cauză imorală ce decurge chiar din nerespectarea legislaţiei avocaţiale – Statut, Cod deontologic – care impun stabilirea de onorarii în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului (art.132 alin.2 din Statut), iar valoarea acestora să fie echitabilă şi justificată (Codul deontologic).

De asemenea, în cerea ce priveşte clauza din contract, în sensul acordului reclamantului cu urmărirea bunurilor imobile, ce i se vor atribui în lot, la partaj, în mod corect a reţinut Tribunalul, că este lipsită de cauză, fiind incidentă sub acest aspect, nulitatea, în raport de art.966 Cod civ., atâta timp cât nu rezultă scopul urmărit de reclamant, prin înscrierea acestei clauze.

Referitor la actele depuse la dosar, în apel, acestea nu schimbă situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de fond, nefiind de natură să facă dovada cauzei morale sau existenţei cauzei, cu privire la clauzele din contract supuse examinării în prezentul litigiu.

Faţă de considerentele expuse, constatând legală şi temeinică sentinţa atacată, în baza art.296 Cod pr. civ., apelul urmează să fie respins.

În baza art.274 Cod pr. civ., apelantul va fi obligat la 2000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant moştenitor A.L., reprezentând onorariu de avocat, conform împuternicirii avocaţiale  şi chitanţei depuse la dosar.

9