Diminuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, conform art.274(3) Cod de procedură civilă. Inadmisibilitatea micşorării onorariilor avocaţilor sub cele prevăzute in tabelul onorariilor minimale când se constată că sunt nepotrivit de mari.
Decizia civilă nr. 1882/2011.2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 2397/315/2008
Prin cererea înregistrată sub nr. 2397/315/2008 din 07.04.2008 reclamantul L D în contradictoriu cu pârâta Ş O a solicitat, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la solicitand instantei obligarea paratei la plata contravalorii pagubelor produse de aceasta autoturismului proprietatea reclamantului
In motivarea actiunii s-a aratat ca la data de 30.01.2008 parata o produs din culpa ei un accident soldat cu avarierea auturismului nr.BZ 448 BH proprietatea lui L D.
In drept au fost invocate dispozitiile art.998-999 cod civil
Parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a aratat ca desi a acrosat la data de 30.01.2008 autoturismul reclamantului nu i-a produs avarii care sa necesite reparatii.
La data de 09.06.2008 reclamantul a precizat ca evalueaza pagubele suferite la suma de 2400 lei.
La aceeasi data instanta a unit exceptia invocata de parata cu fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat, iar instanta a admis proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei si cea testimoniala, fiind audiati doi martorii.
Din oficiu instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice
La dosarul cauzei au fost depuse autorizatie de reparatii nr.1537887, oferta de pret din 28.05.2008, raport din 03.08.2008, declaratie din 30.01.2008, chitanta nr.78101168, adresa nr.49187/2008, raport de expertiza tehnica.
Cauza a fost soluţionată prin sent.civ. nr.1168/23.02.2009 prin respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S O, admiterea in parte a actiunii, obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 1790 lei reprezentand contravaloarea reparatiei avariilor autoturismului reclamantului şi obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 1149 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că potrivit art.998 cod civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, că potrivit art.54 alin.1 din OUG 195/2002 in vigoare la data savarsirii faptei, conducatorul de vehicul care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
Asadar parata avea obligatia de rezultat de a evita producerea oricarui accident, nerespectarea acestei obligatii proband atat conditia caracterului ilicit al faptei cat si vinovatia lui S O.
In ceea ce priveste prejudiciul instanta a constatat ca potrivit autorizatiei de reparatii nr.1537887 si a raportului de expertiza efectuat reclamantul a suferit o paguba constand in contravaloare deteriorarii portierei stanga fata si stanga spate
Aceasta paguba a fost stabilita pe baza de expertiza la suma de 1790,27 lei avand astfel un caracter cert si determinat. In ceea ce priveste suma solicitata de catre reclamant instanta o gaseste neintemeiata in conditiile in care prin expertiza judiciara administrata in cauza s-a stabilit ca pentru remedierea urmarilor accidentului este suficienta plata a 1790,27.Mai mult instanta are in vedere ca suma de 7099 lei din oferta de pret depusa de L D are un caracter subiectiv fiind emisa la solicitarea reclamantului si neputand fi impusa astfel paratei.
Instanta nu a retinut nici sustinerea reclamantului in sensul ca devizul stabilit de expert nu cuprinde si contravaloarea manoperei, in conditiile in care aceasta este indicata ca avand o valoare de 840 lei.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul recurent a declarat recurs pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate atât în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate cât şi a cheltuielilor de judecată, întrucât instanţa de fond în mod discreţionar a refuzat să facă aplicarea art.225 C.p.civ., deşi pârâta a fost citată la interogatoriu şi i s-a sustras fără nici un motiv.
În acelaşi mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond nu a obligat-o pe pârâtă decât la plata unei părţi nesemnificative din valoarea daunelor produse, respectiv doar 1.790 lei, şi nu 7-099 aşa cum rezultă din devizul depus la dosar, respectiv 25% din paguba reală. Pentru a diminua cuantumul despăgubirii instanţa de fond a reţinut că devizul depus la dosar ar avea caracter subiectiv deşi fusese întocmit de un service autorizat.
Instanţa de fond a diminuat şi cheltuielile de judecată, respectiv taxa de timbru şi timbrul judiciar cât şi expertiza şi onorariu de apărător. Prin aceasta instanţa de fond a depăşit puterea judecătorească.
În drept, art.3041, 304, pct.4, 9 din C.p.civ.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată că recursul este fondat.
Motivul prevăzut de art.304, pct.4 din C.p.civ. nu este întemeiat neputându-se re?ine că instan?a de fond a depă?it atribu?iile puterii judecătore?ti. Acest caz devine aplicabil în situa?ia în care instan?a de judecată se substituie unei alte puteri în stat, săvâr?ind acte care nu se circumscriu no?iunii de justi?ie.
Referitor la temeinicia solu?iei instan?ei de fond, tribunalul re?ine că din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că în data de 30.01.2008 a avut loc un eveniment rutier în urma căruia i s-au produs autoturismului recurentului unele avarii în zona portierelor faţă/spate stânga. Culpa în producerea accidentului a fost reţinută în mod corect de instanţa de fond în sarcina intimatei Ş. O.
Instanţa constată că criticile recurentului referitoare la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere devizul (ofertă de preţ) întocmit de SC RC SRL la data de 28.05.2008 prezentat de acesta şi din care rezultă că valoarea reparaţiilor se ridică la suma de 7099 este nefondat pentru că, pe de o parte, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, iar pe de altă parte la întocmirea expertizei a fost avut în vedere printre altele şi un alt deviz întocmit de S C G SRL la data de 06.01.2009.
De altfel, în cuprinsul completării raportului de expertiză se arată expres că nu s-a avut în vedere devizul depus de reclamant pentru că acesta nu se referă la repararea avariilor suferite, ci la înlocuirea celor două uşi înfundate şi zgâriate.
Din planşele foto aflate la dosar rezultă că avariile suferite nu au fost atât de grave încât să necesite înlocuirea totală a portierelor, acestea fiind utilizabile, chiar şi după producerea evenimentului rutier. Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a admis în parte acţiunea, partea adversă neputând fi obligată să plătească în totalitate reparaţia autoturismului, atâta timp cât avariile produse ca urmare a accidentului nu au necesitat înlocuirea portierelor, valoarea prejudiciului fiind mai mică decât cea solicitată de reclamantul recurent.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa de fond le-a diminuat (timbraj, raport de expertiză şi onorariu de apărător), întrucât a admis în parte pretenţiile reclamantului, acordându-i suma de 1790, din 2400 lei cât solicitase reclamantul , fiind aplicabil textul art.276 C.pr.civ.
Referitor la mic?orarea onorariului de apărător, tribunalul constată că în mod gre?it judecătoria a făcut aplicarea art.274, alin.3 Codul procedură civilă, deoarece chiar dacă reclamantul recurent a beneficiat de asisten?ă juridică doar la două termene de judecată, această situa?ie este justificată de faptul că apărătorul păr?ii a renun?at la această calitate, depunând depozi?ie ca martor, împrejurare datorită căreia a devenit incompatibil.
Un alt argument în sus?inerea acestei solu?ii este ?i faptul că valoarea onorariului stabilit de apărător în sumă de 1.000 lei este sub minimul prevăzut în tabelul onorariilor avoca?iale, respectiv 1.500 lei, ori art.274, alin.3 Codul de procedură civilă se referă la mic?orarea onorariului în func?ie de muncă depusă de avocat ?i valoarea pricinii, în raport de onorariile prevăzute în tabelul onorariilor minimale.
Ca atare, apare ca nejustificată reducerea unui onorariu care a fost stabilit deja sub plafonul minim al onorariilor avoca?iale.
Pentru aceste motive, tribunalul conform art.304, pct.4, 9 coroborat cu art.312, alin.3 Codul de procedură civilă, va admite recursul ?i va modifica în parte sentin?a recurată în sensul că va obliga pârâta intimată la plata sumei de 1649 lei reprezentând contravaloarea onorariului de apărător integral ?i par?ial contravaloarea timbrajului în raport de valoarea preten?iilor admise.
