DREPTUL LA APĂRARE. APĂRĂTOR DIN OFICIU. APĂRARE FORMALĂ.
Cod Procedură Penală art.6, art. 171, art. 197 alin. 1 si 2
CEDO art. 6 paragraful 3 lit. c
Prin sentinta penala nr. 3011/21.12.2006, pronuntata in dosarul nr. 231/312/2006, Judecatoria Slobozia 1-a condamnat pe inculpatul P.D.L. la 2 luni inchisoare pentru savar§irea infractiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 §i art. 37 lit. b Cod penal, cu retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 §i art. 76 lit. a Cod penal §i la 1 an inchisoare pentru savar§irea infractiunii prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, cu retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 §i art. 76 lit. d Cod penal.
In baza art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
In temeiul art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei inchisorii exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a §i b Cod penal.
Prin aceea§i hotarare au mai fost condamnati inculpatii C.F. §i I.S. la cate o pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditional a executarii.
Pe latum civila, a admis actiunea formulata de partea civila C.E.C. Slobozia §i a obligat pe inculpatii C.F. §i I.S., in solidar la plata sumei de 12458,67 lei §i dobanzi penalizatoare catre aceasta.
Prin decizia penala nr. 41/9.03.2007 pronuntata in dosarul nr. 231/312/2006 Tribunalul lalomita a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.D.L.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a solicitat, prin intermediul aparatorului din oficiu, redozarea pedepsei.
Prin decizia penala nr. 911 din 11 iulie 2007 pronuntata de C.A.B. -sectia a Il-a penala si pentru cauze cu minori si de familie a fost admis recursul declarat de inculpatul P.D.L., a fost casata in intregime decizia penala nr. 41/A/9.03.2007 a Tribunalului lalomita si s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul lalomita.
Pentru a pronunta astfel, Curtea de Apel Bucuresti a constatat, din analiza concluziilor formulate de catre aparatorul din oficiu al apelantului ca acesta nu i-a realizat nici o aparare inculpatului, nu a formulat nici un motiv de apel. Mai mult a si solicitat obligarea acestuia la cheltuieli judiciare, care este posibila doar in situatia respingerii caii de atac formulate in cauza.
E adevarat ca inculpatului i s-a asigurat prezenta unui aparator din oficiu, in conditiile in care asistenta juridica era obligatorie in cauza, dar apararea realizata de acesta a fost formala.
Or, in conditiile in care dreptul la aparare constituie principala garantie recunoscuta inculpatului in cursul procesului penal, atat potrivit reglementarilor interne – art. 6 si 171 Cod de procedura penala, cat si reglementarilor cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale – art. 6 parag. 3 lit. c, organele judiciare aveau obligatia de a asigura inculpatului deplina exercitare a drepturilor procesuale.
Astfel, presedintele completului trebuia sa intervina si sa-i puna in vedere aparatorului din oficiu al apelantului inculpat dispozitiile art. 38 din Legea nr. 51/1995 si cele din Statutul profesiei de avocat, fie sa dispuna inlocuirea acestuia, in vederea asigurarii respectarii dreptului la aparare al inculpatului.
Asa cum s-a aratat si in jurisprudenta CEDO, Conventia are ca scop sa protejeze drepturile persoanelor in mod concret si efectiv, si nu teoretic si iluzoriu, iar numirea unui avocat nu asigura, singura, efectivitatea asistentei pe care el o poate asigura inculpatului. Astfel, in cauza Czekalla c. Portugaliei, Curtea a statuat ca s-a incalcat art. 6 parag. 3 lit. c din Conventie, in conditiile in care inculpatul nu a beneficiat de o aparare concreta si efectiva (Hotararea din 10octombrie2002).
