În cursul judecăţii, potrivit art.171 alin.3 Cod pr.penală, asistenţa juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de cel puţin 5 ani sau mai mare.
Încălcarea dispoziţiilor relative la asistarea inculpatului de către apărător, când aceasta este obligatorie, potrivit legii, antrenează, conform art.197 alin.2 Cod pr.penală, nulitatea soluţiei pronunţate.
Prin sentinţa penală nr.1242 din 14 august 2006, Judecătoria Slatina, în dosarul nr.428/2005, a condamnat pe inculpatul Z. N. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.181 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.73 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani şi 3 luni.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la 3.000 RON către această parte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că la data de 2 mai 2005, nemulţumit că la hora ţărănească organizată în acele zile cu ocazia sărbătorilor de Paşti, nu fusese el invitat să cânte, ci fusese chemată orchestra din care făcea parte inculpatul Z. N. partea vătămată T. E., s-a deplasat pe scena improvizată în localitatea Izvoarele, a început să tragă de firele instalate şi să lovească orga la care cânta inculpatul, tulburând astfel programul artistic, atitudinea părţii vătămate culminând cu adresarea de injurii şi ameninţări la adresa acestuia.
În aceste împrejurări create, părţile au început să se îmbrâncească, inculpatul lovind pe partea vătămată, care, pe fondul unui consum de alcool anterior s-a împiedicat şi a căzut lovindu-se la picior.
În urma agresiunii şi a căzăturii, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora s-au făcut necesare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal, aflat la dosar.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.332 din 31 octombrie 2006, a Tribunalului Olt.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul acesta invocat cazul de casare înscris în art.3859 alin.15 Cod pr.penală, în sensul că greşit a fost condamnat întrucât a făcut dovada condiţiilor legitimei apărări prev.de art.44 alin.2 Cod penal, stare în care s-a aflat la momentul săvârşirii faptei şi care înlătură caracterul penal al acesteia.
Recursul declarat de inculpat este fondat, însă pentru cazul de casare înscris în art.3859 pct.6 Cod pr.penală, cu referire la dispoziţiile art.197 alin.2 Cod pr.penală, cum astfel se va vedea în continuare.
Pedeapsa principală prevăzută de lege în cazul săvârşirii infracţiunii prev.de art.181 alin.1 Cod penal, este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
În cursul judecăţii, potrivit art.171 alin.3 Cod pr.penală, asistenţa juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Verificând încheierea de amânare a pronunţării din 25 octombrie 2006, ce conţine rezultatul dezbaterilor judiciare, şi care face parte integrantă din decizia nr.332 din 31 octombrie 2006, criticată în recurs, Curtea constată că la judecata apelului declarat de inculpat, a lipsit apărătorul ales al acestuia.
Cum încălcarea dispoziţiilor relative la asistarea inculpatului de către apărător, când aceasta este obligatorie, potrivit legii, antrenează, conform art.197 alin.2 Cod pr.penală, nulitatea soluţiei pronunţate, Curtea urmează ca, pentru cazul de casare mai sus reţinut, să adopte soluţia prev.de art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală, text de lege în baza căruia va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia dată în apel, dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Olt, pentru rejudecare.
