Plângere împotriva încheierii judecătorului delegat (Legea 275/2006)


Plângere împotriva încheierii judecătorului delegat (Legea 275/2006) – s.p. 370 din 18.03.2010

-drept la apărare

-lipsă regulament vizită intimă – aplicabilitate reguli generale

Referitor la împrejurarea că petentului nu i s-a respectat dreptul la apărare în cadrul anchetei administrative prin aceea că nu a fost asistat de către un apărător, instanţa apreciază că această susţinere este neîntemeiată (petentul însuşi nu a indicat dispoziţie legală care ar fi făcut obligatorie asistarea sa pe parcursul unei proceduri administrative).

Sub aceste aspect, instanţa reţine că art. 171 C.p.p. stabileşte situaţiile în care asistenţa juridică este obligatorie, denumirea marginală a textului fiind de altfel clară – asistenţa învinuitului sau inculpatului.

Acuzaţia adusă petentului – comiterea unei abateri administrative, prin gravitatea sa şi severitatea sancţiunilor posibil a fi aplicate, nu constituie o acuzaţie în materie penală astfel încât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 din Convenţia EDO.

(…..)

Petentul a mai susţinut că a fost sancţionat de 3 ori pentru aceeaşi faptă, respectiv i s-a suspendat dreptul de a mai participa la activităţi culturale şi sportive, s-a întrerupt vizita intimă şi s-a refuzat reluarea acesteia. Instanţa reţine însă că petentului i s-a aplicat o singură sancţiune disciplinară, respectiv i s-a suspendat dreptul de a mai participa la activităţi culturale şi sportive. Întreruperea vizitei intime nu constituie o sancţiune disciplinară, art. 71 din Legea 275/2006 stabilind în mod expres şi limitativ sancţiunile disciplinare aplicabile.

Nefiind vorba de o sancţiune disciplinară ci de o măsură administrativă, nici respingerea cererii de reluare a vizitei intime nu constituie sancţiune disciplinară.

În cauză s-a mai susţinut că sancţiunea aplicată este nelegală întrucât nu a fost elaborat regulamentul de acordare a vizitei intime şi deci nu sunt aplicabile dispoziţiile privind regulamentul de ordine interioară a penitenciarului care stabileşte programul zilnic pe secţii.

Instanţa reţine că, într-adevăr, ministrul justiţiei nu a elaborat regulamentul prevăzut la art. 16 din Legea 275/2006. Acest aspect nu este de natură însă a crea un vid legislativ, respectiv a exonera persoana privată de libertate de obligaţia de a se supune rigorilor regimului carceral. Petentului i s-a adus la cunoştinţă modalitatea de efectuare a apelului pe parcursul vizitei intime, gardienii solicitându-i şi cu altă ocazie să aştepte efectuarea apelului în afara camerei, potrivit regulamentului de ordine interioară pentru deţinuţii aflaţi pe secţii. Aceste reguli au un caracter general întrucât deţinerea pe secţie o constituie regula, iar deţinerea în regim de izolare sau efectuarea vizitei intime caracter de excepţie. În concluzie, în lipsa unei norme derogatorii, rămân aplicabile regulile cu caracter general.