Restituirea cauzei la parchet – art.332 alin. 2 C.pr.pen. Sancţiunea încălcării dispoziţiilor art.172 alin. 1 C.pr.pen. ce reglementează asistenţa juridică facultativă.
Asistenţa juridică reglementată de art. 172 alin. 1 C.pr.pen. este una facultativă şi nu obligatorie, iar, încălcarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea nulităţii relative, eventualele vătămări cauzate inculpaţilor putând fi înlăturate prin refacerea actelor de urmărire penală în faza cercetării judecătoreşti cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale consfinţite de lege.
Curtea de Apel Iaşi – decizia penală nr. 13 din 5 februarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 591 din 4 decembrie 2008 Tribunalul Vaslui, în baza art. 332 Cod procedură penală, a restituit la procuror cauza privind pe B.V. şi B.L., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 alin. 2 şi 3 C.pen., pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că audierea unor victime şi a unor martori fără ca avocatul inculpaţilor să fie înştiinţat şi în lipsa acestuia, constituie o încălcare a dreptului la apărare ce impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Hotărârea instanţei de fond a fost recurată de D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Vaslui ce a invocat nelegalitatea soluţiei de restituire a cauzei la procuror bazată pe o interpretare eronată a dispoziţiilor procedurale care reglementează faza de urmărire penală, atât sub aspectul reţinerii nejustificate a încălcării unor prevederi legale, cât mai ales sub aspectul sancţiunii aplicabile în situaţia în care se reţine o asemenea încălcare.
Examinând criticile formulate, instanţa de recurs a reţinut următoarele :
Conform art. art.332 alin. 2 C.pr.pen. instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoane, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.
Asistenţa juridică reglementată de art. 172 alin. 1 C.pr.pen. este una facultativă şi nu obligatorie, în speţă inculpaţii B.V. şi M.L. fiind asistaţi de apărătorul pe care şi l-au ales.
În raport cu prevederile art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală nerespectarea dispoziţiilor referitoare la asistarea învinuitului sau inculpatului de către apărător, când aceasta este obligatorie, potrivit legii, atrage nulitatea actelor efectuate, fără a putea fi înlăturate în nici un mod.
Astfel, cum s-a reţinut şi prin decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi şi art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 172 alin. 1 Cod procedură penală reglementează drepturile apărătorului în cadrul asistenţei judiciare facultative, potrivit opţiunii de asistenţă a învinuitului sau inculpatului, în cazurile de asistenţă juridică obligatorie, reglementarea legală este alta şi încălcările acestei reglementări atrag sancţiuni juridice diferite.
Cum, în speţa de faţă asistenţa juridică a inculpaţilor nu era obligatorie nu se poate reţine ca aplicabilă sancţiunea nulităţii absolute, ci doar a unei nulităţi relative, eventualele vătămări cauzate inculpaţilor putând fi înlăturate prin refacerea actelor de urmărire penală în faza cercetării judecătoreşti cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale consfinţite de lege.
Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O respectarea drepturilor apărării impune să se acorde la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a interoga autorul depoziţiei respective.
Prin urmare, prin audierea în faţa instanţei de judecată a persoanelor ce au dat declaraţie în lipsa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora, inculpaţii vor avea posibilitatea, în şedinţă publică, în cadrul unei dezbateri contradictorii de a interoga ei înşişi martorii respectivi şi de a controla credibilitatea depoziţiilor date.
