Autorizare acte care depăşesc dreptul de administrare.
Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Brăila s-a respins cererea de autorizare a tutorelui de încheiere a unui act de vânzare a unui bun la care o persoană pusă sub interdicţie are vocaţie succesorală.
Tribunalul Brăila a respins recursul dedus judecăţii pentru următoarele considerente:
Aşa cum a reţinut instanţa de fond, tutela în persoana recurentei a fost instituită prin decizie administrativă şi nu de către instanţa de tutelă.
Verificând actele şi lucrările dosarului, s-a observat că instanţa de fond a dispus cu privire la autorizarea vânzării unei cote de teren, potrivit solicitărilor făcute de reclamantă cu ocazia dezbaterilor, în condiţiile în care aceasta a arătat în cererea de chemare în judecată că solicită „o tutelă pentru a se trece în succesiune cota parte de teren ce îi revine bolnavei DR ca urmare a decesului soţului său, DV”.
S-a reţinut că regimul juridic al actelor de dispoziţie este reglementat de art. 144 NCC, care prevede că tutorele nu poate, fără autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor celui pus sub interdicţie, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare.
Prin titlu de proprietate defunctul DV, decedat la data de 1.12.2001, a dobândit alături de alte persoane, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 50 ha situată în Brăila, comuna T. În certificatul de moştenitor s-au menţionat bunurile ce fac parte din masa succesorală, ca moştenitoare figurând bolnava DR (soţie supravieţuitoare), recurenta, DM (fiică), şi CC (fiică). În masa succesorală nu a fost inclusă şi cota parte de teren ce i se cuvine defunctului DV în baza titlului de proprietate menţionat.
Instanţa de fond a făcut direct aplicarea dispoziţiilor art. 145 NCC reţinând că nu s-a făcut dovada că actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru cel pus sub interdicţie, în recurs recurenta depunând copie de pe promisiunea de vânzare cumpărare a cotei de 7/12 din terenul în suprafaţă de 50.000 mp situat în extravilanul comunei T, judeţul Brăila, dobândit în baza titlului de proprietate.
S-a apreciat însă că înainte de a verifica dacă completarea certificatului de moştenitor răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic, trebuie stabilit dacă sesizarea cuprinde elementele necesare pentru a pronunţa o soluţie de autorizare a tutorelui pentru a face acte ce depăşesc dreptul de administrare.
Astfel, în cazul în care se solicită autorizarea tutorelui pentru a face acte ce depăşesc dreptul de administrare, s-a considerat că trebuie să se dovedească existenţa pe rolul unui birou notarial a unui dosar succesoral având ca obiect dezbaterea succesiunii sau eliberarea unui certificat suplimentar de moştenitor a unei persoane care are printre succesibili o persoană pusă sub interdicţie, enumerarea succesibililor, indicarea bunurilor din masa succesorală.
Deşi recurentei i s-a pus în vedere că completeze datele comunicate instanţei, aceasta a arătat că sora sa a luat legătura cu un notar care a informat-o despre necesitatea autorizării tutorelui pentru eliberarea certificatului suplimentar de moştenitor. Însă, în condiţiile în care cererea de autorizare nu a fost făcută de notar, în temeiul prevederilor art. 111 lit. b NCC, ci direct de tutore, s-a apreciat că recurenta trebuia să comunice aceste date şi să facă dovezi în acest sens. Nu s-a făcut dovada existenţei unei cereri pe rolul unui notariat pentru completarea certificatului de moştenitor, nu au fost indicaţi succesibilii (notarul stabileşte succesibilii ţinând cont de vocaţia succesorală, acceptarea succesiunii, renunţarea la succesiune, iar în cazul eliberării unui supliment la certificatul de moştenitor trebuie verificat dacă cei care au acceptat succesiunea pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar sunt sau nu în viaţă etc.), indicarea bunurilor din masa succesorală, pe baza cererii depuse de partea interesată (sau cota din bunurile din masa succesorală). În cadrul unei cereri de autorizare, instanţa de tutelă nu poate stabili aceste elemente, nu poate face verificări în acest sens şi nu poate dispune cu privire la succesibili, bunuri, ci doar cu privire la temeinicia cererii de autorizare dedusă judecăţii.
Mai mult, recurenta a solicitat să fie autorizată în calitate de tutore să facă demersurile necesare pentru completarea certificatului de moştenitor, însă s-a reţinut că şi aceasta are vocaţie succesorală, şi deci interese contrare cu ale bolnavei, motiv pentru care ar deveni aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. 1 NCC, potrivit cărora, ori de câte ori între tutore sau cel pus sub interdicţie se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special. Astfel că, în acest caz, autorizarea pentru completarea certificatului de moştenitor trebuie dată unui curator special şi nu tutorelui.
În ceea ce priveşte autorizarea vânzării, s-a reţinut pe de o parte, că aceasta a fost solicitată de recurentă pentru prima dată cu ocazia dezbaterilor şi apoi în faţa instanţei de recurs, iar pe de altă parte, că nu se poate dispune cu privire la această cerere până la eliberarea suplimentului la certificatul de moştenitor privind masa succesorală cuprinzând cota din terenul în suprafaţă de 50 ha situat în comuna T, judeţul Brăila, proprietatea defunctului DV, act în care se va menţiona şi cota ce va reveni bolnavei DR.
