Autorizarea executării obligaţiei de a face. Condiţii
Prin art. 1073 din Codul civil este consacrat principiul executării in natura a obligaţiilor, potrivit căruia creditorul este îndreptăţit sa pretindă si sa obţină de la debitor îndeplinirea exacta a prestaţiei la care acesta din urma este obligat.
De regula, prestaţia ce formează obiectul obligaţiei este executată de debitor de bunăvoie, deci executarea in natura a obligaţiei are loc cu concursul acestuia. Daca debitorul nu îşi executa voluntar obligaţia, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie, căutând sa obţină satisfacerea creanţei sale pe calea executării silite.
Transpunerea in planul dreptului procesual a principiului executării in natura si voluntare a obligaţiilor constituie reglementarea conţinută in art. 371^1 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, potrivit căruia obligaţia stabilita prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bunăvoie, iar in cazul in care debitorul nu îşi executa in acest mod obligaţia, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silita, daca legea nu prevede altfel.
Potrivit dispoziţiilor art. 580 ind. 2 Cod procedură civilă, “dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului”
Judecătoria Craiova – Secţia civilă – Sentinţa civilă nr. 10609/09.07.2013
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 07.05.2013 sub nr. xxx/215/2013, reclamanta V. M. , în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Craiova – prin Primar şi Primăria Municipiului Craiova – prin Primar, a solicitat admiterea cererii şi să fie autorizată reclamanta ca, prin executor judecătoresc, pe cheltuiala debitorului, să aducă la îndeplinire obligaţia din titlul executoriu, respectiv obligaţia de predare a locuinţei închiriate conform contractului nr. 12185/26.08.2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în fapt, prin sentinţa 4636/10.03.2011 pronunţata de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/209 instanţa a admis cererea reclamantei si a dispus obligarea Municipiului Craiova, prin primar sa îi predea locuinţa data în chirie prin contractul de închiriere nr. 121285/26.08.2008.
Împotriva acestei sentinţe, Municipiul Craiova, prin primar a declarat apel care prin decizia nr. 576/09.12.2011 care a fost respins de Tribunalul Dolj, fiind menţinuta ca legala si temeinica sentinţa Judecătoriei Craiova.
Împotriva acestei sentinţe, Municipiul Craiova, prin primar a declarat apel care prin decizia nr. 576/09.12.2011 care a fost respins de Tribunalul Dolj, fiind menţinuta ca legala si temeinica sentinţa Judecătoriei Craiova.
Împotriva acestei decizii Municipiul Craiova, prin primar, a declarat si recurs care prin decizia nr. 7405/20.06.2012 pronunţata de Curtea de Apel Craiova a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii Municipiul Craiova, prin primar, a declarat si recurs care prin decizia nr. 7405/20.06.2012 pronunţata de Curtea de Apel Craiova a fost respins ca nefondat.
Prin încheierea din data de 05.12.2012, Judecătoria Craiova a încuviinţat cererea de executare silita pe care reclamanta a formulat-o in baza titlului executoriu de mai sus, iar in data de 20.12.2012 executorul judecătoresc a emis către Primăria Craiova, prin primar o somaţie prin care i-a pus in vedere sa se conformeze obligaţiilor stabilite prin titlu executoriu iar în data de 11.02.2013 aceeaşi somaţie a fost emisa si Municipiului Craiova prin primar.
Împotriva actelor de executare efectuate de B.E.J. I. R. Florin, în dosarul nr. xxx/E/2012, Municipiul Craiova a formulat contestaţie la executare care prin sentinţa din data de 04.03.2013 pronunţata in dosarul nr. xxx/215/2013 contestaţia împotriva somaţiei emise Primăriei Craiova, a fost respinsa iar prin sentinţa din data de 22.04.2013 pronunţata in dosarul nr. xxx/215/2013 a fost respinsa si contestaţia împotriva somaţiei emise către Municipiul Craiova.
Fata de cele mai sus expuse este evident ca reclamanta, deşi de mai bine de 4 ani se judecă cu Primăria Craiova, pentru a fi pusa in posesia apartamentului ce i se cuvine de drept si deţine de cca 1 an si un titlu executoriu, prin diferite mijloace Primăria refuza sa se conformeze obligaţiilor stabilite prin acest titlu executoriu..
Potrivit art. 5802 C.p.civ. dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
In cauza sunt îndeplinite in mod cumulativ cerinţele impuse de dispoziţiile articolului de mai sus, pentru ca instanţa să o autorizeze pe reclamantă, in calitate de creditor, ca prin executor judecătoresc sa ducă la îndeplinire obligaţia ce revine debitorului prin titlul executoriu nr. 4636/10.03.2011 respectiv de a-i preda apartamentul in suprafaţa de 75,81 mp situat in Craiova, str. xxx, jud. Dolj.
Astfel, obligaţia ce ii revine paratei conform titlului executoriu este una de a face, respectiv a-i preda reclamantei locuinţa data in chirie prin contractul de închiriere nr. 121285/26.08.2008.
De asemenea, somaţia de executare a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu a fost comunicata Primăriei Craiova încă din luna decembrie 2012, respectiv in data de 20.12.2012, o somaţie similara fiind retransmisa Municipiului Craiova, prin primar, in data de 11.02.2013.
Calculând 10 zile de la data comunicării somaţiilor de mai sus este evident ca cererea nu este prematur formulata întrucât de la comunicarea somaţiilor de mai sus si pana la data promovării acestei cereri termenul de 10 zile in care obligaţia trebuia executata, a expirat.
Mai mult decât obligaţia ce revine debitorului prin titlul executoriu este una personala, pe care reclamanta nu o poate duce la îndeplinire fără autorizarea instanţei de judecata.
Reclamanta a mai solicitat instanţei să constate că justifică un interes direct si personal pentru autorizarea sa, in calitate de creditor, ca prin executor judecătoresc, sa intre in posesia apartamentului ce i-a fost închiriat întrucât nu doar ca deţine un titlu executoriu in acest sens de mai bine de 1 an insa atât ea cât si familia mea compusa din 4 membrii sunt prejudiciaţi in mod grav de faptul ca sunt privaţi de dreptul legal de a se folosi de locuinţa închiriata conform contractului încheiat si care ca si suprafaţa si dependinţe corespunde nevoilor personale care au si fost avute in vedere la momentul repartiţiei.
Mai mult decât atât necesitatea autorizării reclamantei ca prin executor judecătoresc să intre în posesia apartamentului ce i-a fost închiriat, rezulta si din faptul ca in circa 2 luni de zile, toate contractele de închiriere încheiate in anul 2008, vor trebui prelungite întrucât expiră perioada de 5 ani pentru care acestea au fost închiriate si având in vedere precedentul existent când primăria a încercat sa o determine sa semneze un act adiţional la contractul de închiriere pentru a îndrepta neregulile privind repartiţia, consideră ca si de aceasta data se va întâmpla acelaşi lucru respectiv primăria va încerca prin orice mijloace sa o determine sa accepte prelungirea contractului pe apartamentul care i-a fost predat dar care nu corespunde celui închiriat.
Întrucât evident ca reclamanta nu va accepta o astfel de situaţie, aşa cum nu a acceptat nici semnarea actului adiţional la contractul de închiriere care in realitate este un fals si s-a făcut uz de el inclusiv in fata instanţelor de judecata cu ocazia judecării pe fond a cauzei, pentru a anula actele pe care Primăria le va emite împotriva voinţei reclamantei va trebui sa declanşeze un alt litigiu, fapt ce automat va conduce la întârzierea realizării dreptului său din titlu executoriu, respectiv de a intra in posesia apartamentului închiriat conform contractului de închiriere semnat cu Primăria.
Aşadar, reclamanta solicită instanţei să constate că debitorul din titlu executoriu este de rea credinţa întrucât acesta in mod cu totul nejustificat refuza sa îşi îndeplinească obligaţia stabilita prin titlu executoriu, fapt ce o prejudiciază pe reclamantă dar si pe familia sa in mod grav întrucât le este afectata viata de familie si condiţiile normale in care au dreptul conform contractului semnat cu Primăria sa locuiască.
In drept au fost invocate prevederile art. 5802 c.pr. civ.
În susţinerea acţiunii au fost depuse la dosar, în xerocopie, sentinţa civila nr. 4636/10.03.2011; decizia nr. 576/09.12.2012 pronunţata in apel de Tribunalul Dolj; decizia nr. 7405/20.06.2012 pronunţata in recurs de Curtea de Apel Craiova; contractul de închiriere nr. 121285/26.08.2008.
La data de 07.06.2013 pârâţii au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepţie, au invocat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Craiova, ca excepţie de fond absolută şi peremptorie potrivit art. 56 – 57 N.C.P.C (41-43 VCPC).
Apreciază că Primăria Craiova nu are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 77 coroborat cu art. 20 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, reglementează în mod expres următoarele: Art. 77 – Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura funcţionala cu activitate permanenta, denumita primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale; Art. 20 – (1 ) Comunele, oraşele, municipiile si judeţele sunt unităţi administrativ – teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizează si funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale; Art. 21. – (1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum si la unităţile bancare. Unităţile administrativ – teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condiţiile legii. (2) In justiţie unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz. de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. (3) Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoana cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, sau un avocat care sa reprezinte interesele unităţii administrativ – teritoriale, precum si ale autorităţilor administraţiei publice locale respective, in justiţie.
Unităţile administrativ teritoriale, respectiv comunele, oraşele şi municipiile, sunt persoane juridice de drept public şi sunt reprezentate în justiţie, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. Acesta poate împuternici o persoana cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului propriu de specialitate sau un avocat care sa reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum si ale autorităţilor administraţiei publice locale respective, in justiţie.
In ceea ce priveşte distincţia între autorităţile deliberative şi executive dispoziţiile articolului 23 din acelaşi act normativ statuează că autorităţile administraţiei publice prin care realizează autonomia locala in comune, oraşe si municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti si municipale, ca autorităţi deliberative, si primarii, ca autorităţi executive.
De asemenea, Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala in relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice romane ori străine, precum si în justiţie.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identităţi intre persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecăţii, iar reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă.
Având în vedere textele de lege invocate, Primăria Municipiului Craiova nu poate avea niciodată calitate procesuală şi pe cale de consecinţa solicită instanţei respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, pârâţii au invocat excepţia tardivităţii cererii date fiind următoarele:
In speţă, reclamanta formulează o cerere de executare a obligaţiei de a face conform căreia dacă debitorul refuză să îndeplinească obligaţia de a face cuprinsă intr-un titlu executoriu în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Or, potrivit textului de lege invocat procedura de executare a obligaţiei de a face începe prin comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorului, prin care i se pune în vedere acestuia ca, în termen de 10 zile, să îşi îndeplinească benevol obligaţia la care se referă titlul executoriu.
In cauză, s-au emis două somaţii astfel: către Primăria municipiul Craiova comunicată la data de 20.12.2012 şi către Municipiului Craiova prin Primar comunicată la data de 1 1.02.2013. Întrucât reclamantul a formulat prezenta cerere la data de 07.05.2013 pârâţii arată că înţeleg să invoce excepţia tardivităţii introducerii acesteia întrucât potrivit temeiului de drept menţionat cererea trebuia depusă în termen de 10 zile care curge de la data comunicării încheierii de încuviinţare a executării.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere cele ce succed:
In conformitate cu dispozitivul hotărârii judecătoreşti la care face referire reclamanta, respectiv sentinţa civilă nr. 4636/2011 din dosarul nr. xxx/215/2009, Municipiul Craiova este obligat să predea reclamantei locuinţa dată în chirie prin contractul de închiriere nr. 121285/26.08.2012.
Obiectul contractului nr. 121285/26.08.2012 priveşte apartamentul nr. 3. cu 2 camere situat în blocul R 16. Atât contractul cât şi repartiţia au în vedere apartamentul nr. 3 prevăzut de instanţă şi, cu atât mai mult, locuinţa predată către reclamanta V. M. şi în care domiciliază de la data repartiţiei şi până în prezent, este la aceeaşi adresă respectiv Craiova, xxx.
Or, potrivit dispoziţiilor codului civil în materie de locaţiune locatorul este obligat să predea lucrul închiriat iar locatarul este obligat să ia în primire bunul dat în locaţiune.
Pârâţii arată faptul că părţile şi-au îndeplinit obligaţiile principale enunţate iar acestea nu contravin hotărârii judecătoreşti invocate de părţi.
De fapt, ceea ce solicită reclamanta este predarea apartamentului nr. 3 din imobilul menţionat însă cu o suprafaţă de 75,81 mp şi nu 65,13, cât are în realitate. Aşa cum a fost edificată construcţia apartamentul închiriat are o suprafaţă de 65.13 mp or, este evident, că nu se poate preda o suprafaţă locativă mai mare decât cea edificată de constructor.
De asemenea, pârâţii învederează că nici hotărârea irevocabilă a cărei executare se solicită nu prevede că apartamentul 3 ce trebuie predat reclamantei va avea o anumită suprafaţă locativă.
De asemenea, pe rolul instanţelor de judecată este înregistrat dosarul nr. xxx/215/2013 ce are ca obiect contestaţia la executare formulată de Municipiul Craiova prin Primar, în calitate de contestator, în contradictoriu cu V. M. şi B.E.J. I. R. F., în calitate de intimat, împotriva somaţiei ce face obiectul dosarului de executare nr. xxx/E/2012
În susţinerea întâmpinării au fost depuse la dosar, în xerocopie, proces-verbal de precare primire locuinţă, repartiţia nr. 119144/2008, act adiţional nr. 1 la contract.
În şedinţa publică din data de 11.06.2013 reclamanta a depus la dosar, în xerocopie, adresa nr. 69240/21.05.2013 emisă de Primăria Municipiului Craiova, încheiere nr. 7588/05.12.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. xxx/215/2012, somaţii emise la data de 11.02.2013 şi respectiv la data de 20.12.2012 de către B.E.J. I. R. F. către Municipiul Craiova – prin Primar, cu dovadă de primire, sentinţa civilă nr. 4636/10.03.2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. xxx/215/2009, decizia civilă nr. 576/09.12.2011 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia I Civilă în dosarul nr. xxx/215/2009, încheiere pronunţată la data de 13.06.2012 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. xxx/215/2009, decizie nr. 7405/20.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. xxx/215/2009, extras de pe portalul instanţelor de judecată cu privire la dosarele nr. xxx/215/2013 şi nr. xxx/215/2013, contract de închiriere nr. 121285/26.08.2008 şi anexele 1 şi 3 la contract.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 4636/10.03.2011 pronunţata de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/209 instanţa a admis cererea reclamantei si a dispus obligarea Municipiului Craiova, prin primar sa îi predea locuinţa data în chirie prin contractul de închiriere nr. 121285/26.08.2008.
Analizand exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Craiova, invocată de pârâţi prin întâmpinare instanta retine ca în conformitate cu dispozitiile art.21 din Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale, unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu iar în justitie sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean.
Tot astfel, potrivit art.77 din acelasi act normativ, primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei, orasului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotarârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivitatii locale.
In acest context în care intimatul reclamant nu poate opune pretinsul drept unei persoane fizice, în mod eronat a chemat în judecata primaria care nu este entitate cu personalitate juridica, apta sa stea în proces, în calitate de pârâta.
Din acest punct de vedere exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei Municipiului Craiova este intemeiata si urmeaza a fi admisa cu consecinta respingerii acţiunii formulată de reclamanta V. M. , în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Craiova, cu sediul în Craiova, str. A. I. Cuza, nr. 7, jud. Dolj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii cererii instanta retine ca aceasta este neantemeiata si urmeaza sa o respinga avand in vedere ca termenul de 10 zile prevazut de dispozitiile art. 580 ind. 2 Cod procedură civilă nu este un termen de decadere stabilit in sarcina creditorului, ci este prevazut ca un termen in care debitoarea obligatiei poate sa isi execute de buna-voie obligatia, iar dupa expirarea termenului creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, să îndeplinească obligatia.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca prin art. 1073 din Codul civil este consacrat principiul executarii in natura a obligatiilor, potrivit caruia creditorul este indreptatit sa pretinda si sa obtina de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care acesta din urma este obligat.
De regula, prestatia ce formeaza obiectul obligatiei este executata de debitor de bunavoie, deci executarea in natura a obligatiei are loc cu concursul acestuia. Daca debitorul nu isi executa voluntar obligatia, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie, cautand sa obtina satisfacerea creantei sale pe calea executarii silite.
Transpunerea in planul dreptului procesual a principiului executarii in natura si voluntare a obligatiilor constituie reglementarea continuta in art. 371^1 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, potrivit caruia obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se duce la indeplinire de bunavoie, iar in cazul in care debitorul nu isi executa in acest mod obligatia, aceasta se duce la indeplinire prin executare silita, daca legea nu prevede altfel.
Potrivit dispozitiilor art. 580 ind. 2 Cod procedură civilă, “dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului”
Instanta retine ca in cauza obligatia Municipiului Craiova de predare a unei locuinte ce face obiectul unui contract de inchiriere este o obligatie intuitu personae ce nu poate fi adusa la indeplinire de catre o alta persoana (in speta de catre reclamanta), ci numai de debitorul obligatiei – Municipiul Craiova, impotriva acestuia existand, in caz de neandeplinire de buna-voie a obligatiei posibilitatea prevazuta de dispozitiile art.580 ind.3 C.p.c. si nu cea prevazuta de dispozitiile art. 580 ind. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente instanta urmeaza sa respinga acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova, ca neîntemeiată.
