Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iunie 2011 şi înregistrată sub nr. 7030/86/2010, aşa cum a fost completată ulterior, reclamantul A.I. a chemat în judecată Primăria Municipiului Fălticeni, Primarul Municipiului Fălticeni – Tofan Vasile şi Municipiul Fălticeni – Prin Primar, solicitând anularea Autorizaţiei de construire nr. 106 din data de 12.05.2010 emisă de Primăria Fălticeni şi a Certificatului de urbanism nr. 88/03.03.2010 emis de Primăria Fălticeni.
În motivare, a arătat că Primăria Fălticeni a eliberat certificat de urbanism şi autorizaţie de construire numiţilor N.G., N.I. şi N.C. în vederea edificării unui imobil construcţie, de tip duplex, în Fălticeni, strada Pietrari, nr. 2.
La momentul emiterii acestor acte administrative, Primăria Fălticeni a fost notificată de existenţa unui litigiu privind revendicarea unei părţi din terenul proprietatea familiei N., precum şi constituirea unei servituţi de trecere pentru restul de suprafaţă din Fălticeni, strada Pietrari, nr. 2, către locul înfundat, aflat în proprietatea acestuia.
Acest aspect este confirmat chiar de certificatul de urbanism atacat, nr. 88/03.03.2010, care cuprinde menţiunea la Rubrica „regimul juridic” că asupra imobilului teren există un litigiu ce face obiectul dosarului nr. 125/227/2010 al Judecătoriei Fălticeni, precizând că litigiul iniţial era notat în Cartea Funciară încă din 15.01.2010. Consideră că actele notariale de vânzare – cumpărare din data de 07.01.2010 au fost întocmite fără respectarea cadrului legal, practic acceptându-se vânzarea unui bun ce nu aparţinea vânzătorilor, procesul verbal de vecinătate necesar pentru intabulare a fost semnat în fals cu numele reclamantului de către vânzător, respectiv mandatarul I.V..
În drept, a invocat art. 46 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009.
A mai invocat faptul că autorizaţia de construire are la bază o documentaţie incompletă, elaborată defectuos, care nu respectă prevederile conţinutului cadru pentru întocmirea documentaţiei tehnice, stabilit prin anexa 1 la Legea nr. 50/1991. Astfel, planul de situaţie nu are la bază o ridicare topo, obligatorie pentru autorizare într-un municipiu, nu cuprinde vecinătăţile, regimul de aliniere, frontul stradal existent, eventualele construcţii existente, procentul de ocupare a terenului, elemente tehnice obligatorii pentru autorizarea în intravilanul unei localităţi urbane.
În drept, a invocat disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în probaţiune a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intervenienţii N.I, N.C. şi N.G. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în promovarea acţiunii în contencios administrativ ce vizează anularea autorizaţiei de construcţie nr. 106/2010 şi a certificatului de urbanism nr. 88/2010, reclamantul nu justifică existenţa vreunui drept sau interes legitim, născut şi actual care să-i fi fost vătămat prin emiterea autorizaţiei de construcţie şi a certificatului de urbanism, interesul invocat de el în prezenta cauză fiind doar unul eventual, condiţionat de admiterea acţiunii în servitute aflată în prezent pe rolul Judecătoriei Fălticeni.
Prin sentinţa nr. 888 din 7 februarie 2011 Tribunalul Suceava a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi acţiunea reclamantului ca nefondată.
Examinând cu prioritate excepţia invocată, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanţa de fond a constatat următoarele:
Reclamantul este proprietarul unei suprafeţe de 19.700 mp teren conform titlurilor de proprietate nr.1698/1998 şi nr.1699/1998, în dispută aflându-se o suprafaţă de 425 mp teren pe care reclamatul o revendică de la intervenienţi, situaţie în care indiscutabil cele două fonduri se învecinează, astfel că reclamantul justifică un interes practic, imediat, ce-i permite să pornească o acţiune judiciară în cazul în care consideră că dreptul său ori interesul legitim a fost vătămat prin emiterea unui act administrativ, precum în speţă autorizaţia de construire.
Sub aspectul fondului, instanţa a reţinut că reclamantul a revendicat în contradictoriu cu intervenienţii suprafaţa de 425 mp teren din parcela 2A, constituindu-se dosarul nr. 125/227/2010 al Judecătoriei Fălticeni, precum şi stabilirea unei servituţi de trecere pe terenul situat în municipiul Fălticeni, str. Pietrari, nr. 2, către terenul proprietatea sa ce reprezintă un loc înfundat, cerere ce formează obiectul dosarului nr. 1026/227/2010 al Judecătoriei Fălticeni. Primul litigiu a fost notat în CF 31533 UAT Fălticeni având ca proprietari pe N.G., N.I. şi N.C. prin Încheierea OCPI Suceava-BCPI Fălticeni nr.388/18.01.2010, iar cel de-al doilea a fost notat prin Încheierea OCPI Suceava-BCPI Fălticeni nr. 2899 din 07.04.2010.
Cu adresa înregistrată la Primăria Fălticeni la data de 08.03.2010, reclamantul a comunicat autorităţii locale existenţa litigiilor şi notarea lor în cartea funciară, solicitând a nu se emite nicio autorizaţie de construire pentru terenul în cauză.
Urmare a cererii nr. 5081 din 03.03.2010 s-a emis certificatul de urbanism nr. 88/03.03.2010 pentru imobilul situat în municipiul Fălticeni, str. Pietrari nr. 2, în vederea elaborării documentaţiei pentru emiterea autorizaţiei de construire, făcându-se menţiune, la regimul juridic al imobilului, că există acţiune în instanţă înregistrată sub nr. 125/227/2010 din 15.01.2010, conform certificatului de grefă eliberat de Judecătoria Fălticeni.
Urmare a cererii înregistrate sub nr. 10.491 din 06.05.2010, Primarul municipiului Fălticeni a emis autorizaţia de construire nr. 106 din 12.05.2010, beneficiari fiind NG.N.I. şi N.C., prin care aceştia au fost autorizaţi să execute lucrări de construire locuinţă S+P+M pe terenul situat în municipiul Fălticeni, str. Pietrari nr. 2, înscris în CF 31533 UAT Fălticeni, pe baza documentaţiei tehnice întocmite de SC „X” SRL.
Analizând documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, prin prisma cerinţelor prevăzute la art. 7 din legea nr. 50/1991, instanţa a reţinut că în speţă s-a depus certificatul de urbanism, dovada titlului asupra imobilului, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, documentaţia tehnică cu avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire.
Împrejurarea că în speţă există litigiu asupra terenului pe care intervenienţii intenţionează să execute lucrări de construcţie şi că acesta a fost notat în Cartea funciară nu este un impediment la emiterea autorizaţiei de construire, câtă vreme legea nu instituie o asemenea interdicţie în mod expres şi nici nu s-a pronunţat vreo hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care să confere reclamantului vreun drept asupra imobilului.
Reclamantul s-a prevalat de disp. art. 46 alin.(4) din Ordinul MDRL nr. 839/2009, potrivit cărora autoritatea administraţiei publice locale competente, emitentă a autorizaţiei de construire, nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa la momentul emiterii actului a unor litigii aparţinând solicitantului, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, privind imobilul – teren şi/sau construcţii -, situaţie în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepţia cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară şi este evidenţiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant.
Or, din textul de lege invocat rezultă că autoritatea emitentă devine responsabilă, alături de solicitant, în ipoteza în care litigiul a fost notat în Cartea funciară, pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate unor terţi vătămaţi prin emiterea autorizaţiei de construire.
A interpreta altfel acest text de lege ar însemna a goli de conţinut normele constituţionale şi comunitare ce garantează dreptul de proprietate, fiind de neconceput ca dreptul de a dispune liber de bunul său să fie limitat sine die, până la epuizarea căilor de atac în litigiul ce poartă asupra imobilului. De altfel, aparenţa dreptului de proprietate al reclamantului poate fi cercetată în cadrul altor acţiuni, ce se caracterizează prin judecarea urgentă, în care se poate solicita suspendarea executării lucrărilor de construire, situaţie în care instanţa va aprecia în mod concret dacă reclamantul justifică luarea acestei măsuri.
În ce priveşte întocmirea defectuoasă a planului de situaţie, instanţa a apreciat că nerespectarea conţinutului cadru pentru întocmirea documentaţiei aferente autorizaţiei de construire atrage sancţiuni disciplinare, civile ori penale, după caz, în sarcina arhitectului şi proiectantului general, în acest cadru procesual fiind imposibil a se decela, în lipsa unei expertize tehnice de specialitate, dacă planul de situaţie exprimă sau nu realitatea din teren.
Prin decizia nr.360/26.01.2012, recursul reclamantului a fost respins, ca nefondat, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal reţinând următoarele:
În motivarea recursului, reclamantul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, reiterând în parte aceleaşi motive pe care şi-a întemeiat acţiunea la prima instanţă. Astfel, reclamantul a invocat excepţia inadmisibilităţii de către instanţă, a dispoziţiilor Legii 50/1991 sub aspectul completărilor aduse prin Ordonanţa MDRL nr.839/2009, neluate în considerare la pronunţarea soluţiei a celor 3 adrese emise de organele administrative diferite care au interpretat corect dispoziţiile Legii nr.50/1991 încălcând prevederile Ordonanţei de Urgenţă care stabilea obligativitatea depunerii unei declaraţii notariale în sensul neafectării de vreun litigiu a terenurilor pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de construcţie . S-a învederat instanţei, că procesul verbal de punere în posesie din noiembrie 2009 ce a stat la baza intabulării suprafeţei de 0,09 ha teren nu a fost semnat de el, ceea ce duce la nulitatea intabulării ca atare ca şi a contractului de vânzare – cumpărare din 7.01.2010; a precizat reclamantul că planul de situaţie întocmit nu are un suport topografic, că autorizaţiile şi acordurile de la furnizarea de apă, canal, energie electrică, gaze, organele sanitare şi protecţia mediului nu sunt legale, în situaţie în care prin Certificatul de urbanism 83/2010 se preciza existenţa unui litigiu .
În instanţa de recurs pârâtele-intimate au solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului reclamantului, ca nefondat , depunând în copie, expertiza tehnică efectuată de expertul C.D.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului – recurent Filiala Nord – Est a Ordinului Arhitecţilor din România, cerere a cărei admitere în principiu a fost respinsă de instanţă prin încheierea de dezbateri din 19.01.2012, ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Curtea a reţinut că, pentru suprafaţa de 425 m.p. teren pe care reclamantul o revendică de la intervenienţi în dosarul nr. 125/227/2001 a Judecătoriei Fălticeni şi pentru existenţa acţiunii în stabilirea în folosul său a unei servituţi de trecere peste terenul proprietate situat în municipiul Fălticeni, str. Pietrari nr.2, ce face obiectul dosarului nr.1026/227/2010 al Judecătoriei Fălticeni, au fost notate litigii în cartea funciară, prin încheieri ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava – Biroul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Fălticeni nr.388 din 18.01.2010 şi respectiv nr.2899/7.04.2010 .
Ca atare, condiţia legală necesară şi suficientă privind notarea în cartea funciară a litigiului existent la data emiterii autorizaţiei de construcţie a fost îndeplinită, existenţa ca atare a litigiului neîmpietând asupra eliberării autorizaţiei de construcţie. De altfel, din acest motiv este prevăzută şi responsabilitatea autorităţii emitente (alături de solicitant) în eliberarea autorizaţiei de construcţie în această situaţie a notării litigiului în cartea funciară (art. 46 alin. 4 din Ordonanţa nr. 839/2009 a MDRL Bucureşti).
Cât priveşte criticile aduse de recurent planului de situaţie, avizelor şi acordurilor provenind de la diferite autorităţi, acestea nu pot fi analizate prin acest cadru procesual, dat fiind lipsa caracterului lor de acte administrative prin ele însele a priori de actul administrativ căruia i se circumscriu, reprezentat în cauză de autorizaţia de construcţie ce face obiectul cauzei.
Cum pe de altă parte, în litigiile notate nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească irevocabilă, Curtea a reţinut că în mod corect dispoziţiile legale speciale în materie au fost aplicate la pronunţarea sentinţei recurate.
