Certificat de urbanism emis înainte de publicarea O.U.G. nr. 214/2008 prin care s-a introdus art. 43 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Pentru autorizarea construcţiei care este o împrejmuire, nu este necesară elaborarea şi aprobarea unui PUD. În cazul edificării unei împrejmuiri, legea prevede posibilitatea depunerii unei documentaţii tehnice cu conţinut simplificat în cadrul căruia nu este cuprins PUD-ul.
Prin Sentinţa nr.370 din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.528/96/2010, instanţa a respins excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a unora dintre reclamanţi, a admis acţiunea formulată de către reclamanţi, în calitate de locuitori ai cartierului Kuvar, împotriva pârâtei Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc şi a intervenientei F.C.E.B.R., şi, în consecinţă, a anulat în tot Autorizaţia de construire nr.42 din data de 17 martie 2009, emisă de Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc. A fost respinsă cererea de intervenţie formulată de intervenienta în nume propriu F.C.E.B.R..
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că Hotărârea nr.36/2002 a Consiliului local Odorheiu Secuiesc, prin care a fost aprobat PUD-ul, elaborat în anul 2002, a fost anulată, de unde concluzia că certificatul de urbanism, care a stat la baza emiterii Autorizaţiei de construire, a fost emis fără un PUD valabil.
S-a mai reţinut, ca un alt motiv de anulare a autorizaţiei de construire, faptul că nu au fost respectate drepturile conferite reclamanţilor prin Legea nr.24 din 15 ianuarie 2007 (republicată), privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi în intravilanul localităţilor, referitor la întinderea spaţiului verde la care locatarii au dreptul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât intervenienta F.C.E.B.R., cât şi pârâtul Municipiul Odorheiu Secuiesc.
În motivarea recursului intervenientei s-a arătat că obligativitatea consultării reclamanţilor, reţinută de prima instanţă ca motiv de anulare a autorizaţiei de construire, a fost introdusă prin O.U.G. nr.214/2008, ulterior datei la care s-a emis certificatul de urbanism (04.12.2008).
În ceea ce priveşte constatarea primei instanţe conform căreia PUD-ul aprobat prin HCL nr.36/2002, s-a arătat că această constatare nu poate fi primită, întrucât ridicarea unei împrejmuiri nu poate fi condiţionată de existenţa PUD-ului.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate a fost acela legat de aplicarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi.
Cu privire la aplicabilitatea acestei legi, se susţine că pentru nerespectarea dispoziţiilor art.4 lit.j şi art.5 litlc din Legea nr.24/2007, nu se impune anularea actului administrativ atacat, mai cu seamă că din totalul de 8198 mp recurenta arată că are în posesie potrivit contractului de concesionare nr.2/2000, doar 2200 mp, teren aferent centralei termice dezafectate, imobil care este ăn proprietatea sa legitimă dobândită prin cumpărare potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.993/2000. Aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, restul terenului rămâne în deplina posesie a locatarilor, iar recurenta îşi îndeplineşte obligaţia pe care şi-a asumat-o cu ocazia cesionării terenului din speţă, împrejmuind terenul concesionat, grădiniţa pe care o administrează având în mod obligatoriu un spaţiu de joacă pentru copii.
Cu pricire la prevederile art.2 din O.U.G. nr.114/2007 referitor la suprafaţa de spaţiu verde cuvenit cetăţenilor, se arată că opinia primei instanţe este neîntemeiată, mai cu seamă că nici reclamanţii nu au invocat cum că spaţiul verde de 20 mp/locuitor ar trebui să fie asigurat în imediata apropriere a locuinţelor reclamanţilor.
În recursul declarat de Municipiul Odorheiu Secuiesc s-a arătat că art.431 alin.1 din Legea nr.50/1991 a fost introdus prin O.U.G. nr.214/2008 pentru modificarea Legii nr.50/1991, la data vde 16.12.2008, ulterior emiterii certificatului de urbanism la data de 04.12.2008.
Pe de altă parte, acest text legal stabileşte un drept în favoarea publicului şi nicidecum o obligaţie în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale competente, drept care poate fi exercitat în timp, înaintea luării unei decizii asupra cererii pentru autorizare, şi nicidecum după emiterea autorizaţiei, iar, pe de altă parte, se referă la situaţiile în care autorizarea s-a cerut pentru executarea lucrărilor de construcţii aferente investiţiei pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării efectelor acesteia asupra mediului.
Astfel, din analiza prevederilor legale aplicabile, nu suntem în situaţia unei lucrări de construcţii aferente unei investiţii pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării efectelor acesteia asupra mediului.
Au fost invocate prevederile Ordinului nr.1430/2005 şi s-a arătat că în cauză este vorba de o lucrare de împrejmuire pentru care se aplică o procedură simplificată şi nu este necesară elaborarea şi aprobarea unui PUD.
În legătură cu aplicarea Legii nr.24/2007 s-a arătat că, definirea expresiei de spaţiu verde aferent locuinţelor de tip condominiu şi a obligaţiei persoanelor juridice de a nu diminua suprafeţele inventariate ca spaţii verzi, nu are nicio relevanţă în situaţia în care suprafaţa dată în concesiune, cum de altfel tot terenul aflat în interiorul şirului de blocuri, nu a constituit şi nu a fost inventariat niciodată ca şi spaţiu verde.
Pentru aceleaşi motive se consideră că în mod greşit instanţa a reţinut în considerente şi prevederile art.8, art.17 din Ordinul nr.1466/2010 pentru modificarea Ordinului ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr.1549/2008 privind elaborarea Registrului local al spaţiilor verzi; ale Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, cu modificările şi completările ulterioare şi cele ale art.III din Legea nr.313/2009.
Referitor la această din urmă prevedere se arată că suprafaţa ce urmează a fi împrejmuită nu constituie spaţiu verde dintre cele definite ca atare prin art.3 din Legea nr.24/2007, prin urmare nu sunt aplicabile dispoziţiile potrivit cărora schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi, definite ca atare în Legea nr.24/2007, poate fi făcută doar în baza unor documentaţii de urbanbism legal aprobate.
S-a arătat că terenul ce urmează a fi împrejmuit nu figurează ca zonă verde în PUG al Municipiului Odorheiu Secuiesc, ci ca zonă de locuit şi funcţiuni complementare.
Reclamanţii-intimaţi s-au apărat în recurs formulând întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
S-a arătat în motivarea întâmpinării, în privinţa recursului Municipiului Odorheiu Secuiesc, cu privire la primul motiv de recurs că actul administrativ vătămător atacat autorizaţia de construire nr.42 care a fost emisă la data de 17.03.2009m aşadar după 3 luni de la intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale.
În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs s-a arătat faptul că certificatul de urbanism, necesar autorizării construcţiei, încalcă atât planurile urbanistice, regulamentele aferente, cât şi obligativitatea menţionării avizelor legale necesare în vederea autorizării. Astfel că, prin exces de putere, s-a considerat de către pârâtul recurent că această umplere cu beton a unui spaţiu verde de 2200 mp şi îngrădirea spre interzicerea accesului locatarilor cartierului Kuvar, spaţiu din domeniul public privat al municipiului, va fi o construcţie simplă, sens în care s-a eliberat în mod simplificat, respectiv nelegal, autorizaţia încriminată.
Al treilea motiv de recurs constituie ilustrarea încălcării principiului exprimat prin adagiul „Nemo auditur propriam turpitudine allegans”, recurentul invocând, în susţinerea intereselor sale, propria sa culpă, aceea de a nu-şi fi îndeplinit obligaţia legală de a întocmi registrele legale la care îl obligă Legea nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, aceea de a nu fi inventariat spaţiile verzi ale municipiului şi de a nu fi păstrat destinaţia acestora. Este imorală, inadmisibilă, atitudinea recurentului care, în mod discreţionar, alege a încălca legea prin desconsiderarea destinaţiei unui spaţiu verde intravilan de 2200 mp şi a-şi invoca această culpă în apărare.
În privinţa recursului pârâtei Fundaţia Cămine de Elevi s-a arătat că împrejmuirea construcţiei de această pârâtă depăşeşte cu mult, un simplu gard, constând în realitate într-o fundaţie subterană şi una supraterană din fier-beton de 1,7 m, cu o structură de gard metalic din 4 m înălţime, împrejurul terenului de 2200 mp.
Analizând recursurile declarate, având în vedere motivele ce au fost invocate şi prevederile art.3041 C.pr.civ., Curtea a reţine următoarele:
Autorizaţia de construire nr.42/17.03.2009 a fost eliberată pentru obiectivul „Construire împrejmuire” asupra terenului intravilan în suprafaţă de 2200 mp situat pe str.Rakocz Ferenc f.n., cuprins în CF nr.2430, 667 şi 325/b Odorhei, sub nr.top.2012/1/2/2/3/1/5 şi 2012/1/2/2/3/2 aparţinând domeniului public al Municipiului Odorheiu Secuiesc. Beneficiarul acestor lucrări este Fundaţia Cămine de Elevi ale Bisericii reformate, în calitate de concesionar al imobilului în cauză în baza Hotărârii nr.7/2000 a Consiliului local al Municipiului Odorheiu Secuiesc şi Contractul de concesionare nr.2/25.05.2000.
În legătură cu faptul că la emiterea autorizaţiei nu au fost consultaţi reclamanţii în calitate de locatari ai cartierului Kuvar, Curtea a reţinut că art.431 alin.1 din Legea nr.50/1991, a fost introdus prin O.U.G. nr.214/2008, Ordonanţă care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.874 din data de 16.12.2008. Certificatul de urbanism nr.691 a fost eliberat înainte de publicarea acestui act normativ, la data de 04.12.2008, deci într-un moment în care prevederile invocate nu erau în vigoare.
Reclamanţii au susţinut că au înţeles să atace autorizaţia de construire ce a fost eliberată ulterior intrării în vigoare a prevederilor art.431 alin.1 din Legea nr.50/1991 şi astfel aceste prevederi legale sunt aplicabile. În realitate însă, decizia asupra cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construire a fost luată la momentul emiterii certificatului de urbanism, deci la momentul la care legea nu prevedea obligaţia participării publicului la procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii.
În privinţa reţinerii primei instanţe ca motiv de nelegalitate a actului administrativ, a faptului că acesta nu a fost emis în baza unui PUD valabil, aceasta fiind anulat printr-o hotărâre irevocabilă (Sentinţa civilă nr.1005/2009 pronunţată de Tribunalul Harghita), Curtea a reţinut faptul că pentru autorizarea construcţiei din cauză, care este o împrejmuire, nu era necesară elaborarea şi aprobarea unui PUD.
În acest sens sunt dispoziţiile Ordinului nr.1430/2005 al Ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în vigoare la data eliberării, ulterior modificată prin Ordinul nr.839/2009.
În art.23 alin.2 din Ordinul nr.1430/2005 se prevede că „în vederea simplificării procedurii de autorizare, se admite prezentarea unor proiecte pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii cu conţinut simplificat în raport cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr.2 ca lege, situate în afara zonelor de protecţie ale monumentelor istorice”, iar în alin.3 al aceluiaşi articol se stabileşte „Conţinutul simplificat al proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor (pe tipuri de construcţii) astfel cum sunt prevăzute la alin.2- piese scrise şi desenate”, este prezentat în anexa nr.2, la prezentele norme metodologice.
În cuprinsul Anexei nr.2 privind conţinutul simplificat al documentaţiei tehnice, sunt prevăzute tipurile de construcţii la care se referă, printre care şi construcţii şi amenajări urbane pentru spaţii publice prevăzute la art.3 alin.1, lit.d din lege şi anume, împrejmuiri. Se poate observa că printre actele obligatorii pe care trebuie să cuprindă documentaţia în vederea autorizării, nu sunt cuprinse avizele speciale, cum ar fi cele de mediu, protecţie civilă sau protecţia sănătăţii populaţiei. De asemenea, nu este necesară elaborarea şi aprobarea unui PUD.
Rezultă astfel că în cazul edificării unei împrejmuiri, legea prevede posibilitatea depunerii unei documentaţii tehnice cu conţinut simplificat, în cadrul căreia nu este cuprins PUD-ul.
Reţinerea primei instanţe referitoare la emiterea autorizaţiei de construire fără PUD valabil, este nelegală.
În legătură cu aplicabilitatea prevederilor Legii nr.24/2007, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care din totalul de 8198 mp, recurenta F.C.E.B.R. deţine în posesie, în temeiul contractului de concesiune nr.2/2000, doar 2200 mp, restul terenului rămâne în posesia locatarilor. De altfel, recurenta a împrejmuit un spaţiu deţinut în baza contractului de concesiune, iar motivul legat de respectarea zonei verzi poate fi, eventual, un motiv de nelegalitate a contractului de concesiune.
În condiţiile în care acest contract este unul valabil, nefiind contestat, dreptul de concesiune al recurentei trebuie recunoscut şi respectat, iar concesionara trebuie să se bucure de folosinţa terenului concesionat.
În raport de considerentele expuse, Curtea a admis recursurile declarate, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea formulată de locatarii Cartierului Kuvar (cuprinşi în anexele cererii de chemare în judecată), în contradictoriu cu pârâţii F.C.E.B.R. şi Municipiul Odorheiu Secuiesc.
În temeiul art.274 C.pr.civ., Curtea a obligat reclamanţii-intimaţi la plata, în favoarea recurentei F.C.E.B.R., a sumei de 3320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, şi în favoarea Municipiului Odorheiu Secuiesc a sumei de 20 lei cu acelaşi titlu.
